4,829 matches
-
lua, fără s-o mărturisească, la întrecere cu însuși Nechifor Lipan, cel care participase adesea la momente însuflețite de viață ale semenilor. Tocmai în acest sens Mihail Sadoveanu are grijă să-și avertizeze cititorul: „Locuitorii aceștia de sub brad sunt niște făpturi de mirare. Iuți și nestatornici ca apele, ca vremea și răbdători în suferinți, ca și-n ierni cumplite, fără griji în bucurii ca și-n arșițile lor de cuptor, plăcîndu-le dragostea și beția și datinile lor de la începutul lumii...”. Nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
un cor mixt pe patru voci. Copiii veneau de plăcere la cor, după ore, și eram mândri că făceam parte din acest grup artistic. Bineînțeles că atât eu, cât și Țuți aveam motivele noastre să participăm pentru că acolo cântau două făpturi: frumoasa Elena și... afona Olga, care, nu știu cum, era la vocea a doua. După ce corul s-a închegat și avea acum un repertoriu bunișor, într-o zi, profesorul nostru ne-a spus că trebuie să mergem în Piața Unirii, în mansarda
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mă găurește prin spate. M-am întors și i-am spus:Dar pistolul?! Mariusia a aruncat atunci pistolul în dreapta sa. L-am căutat ceva timp, l-am găsit, l-am scuturat de zăpadă și i lam dat. Plângând tare, această făptură mi-a mai spus:Du-te, du-te fără grijă, n-am să trag! - Și am luat-o peste zăpezi, continuă el să povestească. M-am uitat în urma mea. Mariusia întorsese calul și pleca înapoi, spre lagăr, cu capul aplecat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lagăr, cu capul aplecat între umerii aduși în față. Nu ne spusesem nici un cuvânt în plus, ce era de spus se risipise parcă în gerul Siberiei. Aveam fața plină de lacrimi căci, totuși, a fost o despărțire între două biete făpturi care nu se vor mai vedea niciodată. Am urmărit-o cu privirea până s-a pierdut în albul imaculat al mării de zăpadă. Am mers în neștire spre apus, prin zăpada aceea prăfoasă. Cât am mers? Nu știu, se făcuse
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
una mică. Pe scara noastră de la bloc mă întâmpină o beznă, s-o tai cu cuțitul, probabil că se întrerupsese lumina din cauza unor reparații sau sărise siguranța generală de la scară. La etajul unu, lipită de perete, am ghicit umbra unei făpturi. - Bună seara, domnule Vieru. N-aveți un chibrit? N-aveam. Era o vecină, brunetă, de vreo treizeci și cinci de ani. - Am o brichetă, i-am zis. Am aprins-o și femeia a chicotit scurt. Avea părul lung, nepieptănat, buzele făcute. Se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
iar noi nu avem încă compozitori să scrie așa ceva. Și nefiind compoziția, instrumentiștii ar aștepta mult și bine capodopera. A, dar când e vorba de poeți, atunci se schimbă treaba. Avem noi, românii, cam doi poeți pe cap de locuitor. Făptura lor apare din pelinci și viețuiesc până la adânci bătrânețe. Și scriu la versuri albe, că s-a umplut literatura noastră de proză proastă. Pe ea, care era și este atât de frumoasă, n-au voie s-o poetizeze decât poeții
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
însoțit de doisprezece lefegii înarmați cu iatagane și pistoale. Duceau cu ei firmanul de mazilire a lui Brâncoveanu, pe care sultanul Ahmed al III-lea îl semnase în ziua de 17 martie 1714, de Alexe Caldu, când se schimbă stările făpturilor, când ies gângăniile, omizile și toate târâtoarele de sub pietre și de prin pământuri, năpârcile cele veninoase și cele nevătămătoare apar din ascunzișurile mlaștinilor, păianjenii cei păroși cu opt picioare și ochi cât boaba de mei vin să țeasă la lumina
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-ntreagă în întuneric de văgăuni. De Alexe Caldu, când au ridicat-o pe doamna Stanca s-o astruce și băteau clopotele într-o dungă iar monahii cântau „Sfinte Dumnezeule”, neputând țâncii bolnavi de fierbințeală să sune din clopoței ca să alunge făpturile cenușii ale pământului ce ieșeau de prin cotloane și de sub pietre și bolovani, de aceea atunci o fi ieșit din umbra seraiului spre floarea grădinilor din Iali Kiosk, că în Stambul primăvara venise demult, de aceea o fi ieșit de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vii văzute la microscop puteau fi văzute și în dinții vecinului și în propriile fecale, pe care le-a analizat cu mare atenție când erau mai ușoare decât de obicei. Încă din antichitate, oamenii de știință credeau că există niște făpturi mici, ce puteau cauza maladiile (de aceea, în multe regiuni mai dezvoltate -Roma, Grecia, Bagdadexistau norme igienice foarte stricte). Însă existența ființelor minuscule, cu drept de viață și de moarte asupra omului, a fost demonstrată de abia câteva milenii mai
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
mai vechi teorii cosmogonice. Haosul este descris ca o formă inițială de existență a materiei dezorganizate, imaginația și credințele specifice fiecărei culturi în parte atribuindu-i un statut personificat, ce lua, de cele mai multe ori, înfățișarea unei divinități sau a unei făpturi supranaturale. De aici s-au afirmat, treptat, acele definiții care înțelegeau creația ca o opoziție față de dezordinea inițială a materiei, conotațiile acesteia referindu-se și la aspectele spațialității, în sensul nemărginirii și infinitului, prin impunerea unui principiu al ordinii și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
își va stinge turbarea sa? Unde va osteni mâinile sale cele ucigătoare? Dumnezeule? Aceste rele sânt îngerii mâniei Tale sau sânt slujitorii vrăjmașului omenirii? O hulă! blândețea nu este mînie! Cum dar suferi ca vrăjmașul Cerului să ticăloșească până în sfârșit făpturile tale? Nu judecăm, Stăpâne, ci binecuvântăm Numele Tău!"116 bis . Și vestitul istoriograf al Bucureștilor și arheolog amator colonelul Dimitrie Pappasoglu (1811-1893), pe atunci tânăr ostaș, intrat în miliția pământeană la 6/18 octombrie 1830137, își notase foarte conștiincios, pe
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
fi vrut să întindă mâinile să o strângă la piept, dar nu o ascultau. Fata ei o striga, era pe mâinile altora, iar ea nu o putea ajuta. Inima ei se sfărma bucată cu bucată la fiecare suspin al noii făpturi. Nu putea să o ajute și își lăsă lacrimile să îi spele neputința. De ce nu i-o aduc să o simtă? De ce nu poate deschide ochii, de ce fata ei încă plânge? Trebuia să facă ceva, să o ajute, să nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
aducea aminte nimic. Apoi, ele au continuat și puține au fost nopțile de liniște. A sperat Viorica, a tras nădejde că odată cu venirea Polixeniei bărbatul ei va fi iar bărbat, se va opri, dar nu a fost să fie așa. Făptura nou venită nu l-a înduioșat. Viorica stătea în picioare lângă masă. Ion înfuleca lacom. - Ai zis ceva? - Nu, zise cu glasul stins femeia. - Ai zis ceva?!! Ce ai zis??!!! - N-am zis, măi omule, nimic... Pe jumătate adormit bărbatul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
micul atelier în care Jonas, în mijlocul unui mic grup de prieteni și de vizitatori care umpleau camera, continua să picteze, până în clipa în care era nevoit să lase jos penelul și să ia, cu recunoștință, ceașca pe care o fascinantă făptură o umpluse, anume pentru el, cu ceai. Își bea ceaiul, privea schița pe care unul dintre discipoli tocmai o așezase pe șevalet, râdea cu prietenii, se întrerupea brusc sprea-l ruga pe vreunul dintre ei să pună la poștă teancul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și apoi: "Jonas, la telefon", flutura prin aer ceașca cu ceai, își croia drum, cerându-și scuze, prin mulțimea îngrămădită în coridor, se întorcea iar în atelier, picta un colț de tablou, se oprea din lucru spre a răspunde fascinantei făpturi că-i va face, neîndoielnic, portretul, și iar începea să picteze. Lucra, și deodată: "Jonas, trebuie să semnezi ceva!" " Cine-i, spunea el, factorul?" " Nu, ocnașii din Cașmir." "Bine, vin îndată!" Alerga la ușă unde în aștepta un tânăr prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să cârpească, nu se pricepea la croitorie. În schimb, se pricepea la treaba asta verișoara bărbatului ei, care veni s-o ajute pe Louise. Uneori ea se instala în camera lui Jonas, pe un scaun, într-un colț, unde această făptură tăcută rămânea atât de liniștită, încât Louise îi sugera lui Jonas să picteze o Lucrătoare. "Bună idee", spuse Jonas. Se puse pe treabă, strică două pânze, apoi se apucă iar de cerul început. A doua zi se plimbă vreme îndelungată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
scuturând hârtiile sub nasul inginerului, care, fără să-și piardă cumpătul, privea liniștit la furiosul său interlocutor. în acea clipă judecătorul se apropie surâzând și vru să știe ce s-a întâmplat. Bețivul își aruncă o clipă ochii asupra firavei făpturi ce-și îngăduia să-l întrerupă, după care, clătinându-se în chip și mai primejdios, începu să fluture pașaportul pe sub nasul noului venit. D'Arrast, fără grabă, se așeză la o măsuță și așteptă. Dialogul deveni foarte viu și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apoi, după mult timp, ar fi în stare să privească iar... în jurul gâtului, două salbe subțiri de șerpi. A căror limbă ar vibra continuu, ca un ac negru de busolă. Șocul s-ar amâna, parcă, pentru acea clipă : seninul, nemișcarea făpturii din fața lor ar îngheța aerul, pereții, lumina. Tăcerea ar înghiți totul. Își vor auzi bătăile inimii, măsurate de acul țâșnind dintre dinții șerpilor, ca un metronom în derivă. Veninul unduind, alergând, un senzor în alertă. Singura mișcare pe care ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
au marcat, știi, probabil, copilăria lui Klee. Leonardo urmărea petele, de felul acesteia, de pe ziduri. Alții erau surprinși și provocați de urmele zațului scurs de pe fundul ceștilor de cafea. De petele de cerneală, de asemeni. Conjurau, în fel și chip, făpturile fantastice să răspundă chemării. Să-i slujească. Rostise, cu pauze scurte, zăpăcind-o aproape, atâtea fraze ! Un fel de predică citită cândva în cărți, de care își bătea joc cu măsură ? „N-ai crede, poate.“ „Știi, probabil.“ Simțise ironia cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
încordat. Genunchi sticlos, zvâcnind ritmic : pelerina se despica, roșie, peste piciorul lung, tocul fulgera caldarâmul, trupul tresărea, lovit de fiecare dată de șocul și sunetul atingerii. Bărbatul șchiopăta discret și păstra pasul lent, dar distanța rămânea aceeași, ca și cum alerta fragilei făpturi din stânga nu parvenea să se concretizeze. Străbăteau de mult aerul rece, fumuriu și lumina subțire a dimineții când și-au dat seama, târziu, că se află într-o piață : adică într-un vis, care devenise o piață reală, neverosimilă. Scrâșnetul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de-acum cinci veacuri, drept înfățișări extravagante, joc captivant, în care sorții mișcă lumea cu o pătimașă imaginație, deopotrivă absurdă și înțeleaptă. „Lăudat fii, rege al universului, care nu lași vreo lipsă în lumea ta, care ai creat într-însa făpturi frumoase, pomi plăcuți, ai plăsmuit pe om și ai creat lumina focului.“ Trenul leneș și murdar trece prin tunelurile mlaștinii. Nesfârșit este drumul prin valea plângerii și nu se aude decât, din când în când, râsul mic al diavolilor, iepurașii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sunete sau în culori sau în orice alte rătăciri, fără să găsești mântuire. Lanțurile somnului peste ochii noștri, vise urâte și de rele închipuiri... „Lăudat fie cel care nu lasă vreo lipsă în lumea sa și a creat într-însa făpturi frumoase și pomi plăcuți, marea cea întinsă, lemne mirositoare și ierburi mirositoare și mirosul plăcut al fructelor și omul și lumina focului.“ Mă ridic, mișcarea este lentă, exagerat de lentă, trenul gâfâie, încetinește, proiectându- mă înainte, mă clatin, întind brațul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu porc În frigider sau nu? Că poți să te duci și la supermarket, iei de-acolo, gata ambalat... Sandu Șpriț stă cu Libertatea sub ochi și se uită emoționat la fata de la pagina cinci. Băi, băieți, uite-aici ce făptură delicată, care Îmbină provocator senzualitatea cu privirea lascivă. E construită numai din picioare, observ... Și este prevăzută cu sâni apoteotici. Cum fierbe viața-n ei... Porc, zici? Eu pe distinsa făptură aș lua-o sub aripa ocrotitoare, m-aș duce
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fata de la pagina cinci. Băi, băieți, uite-aici ce făptură delicată, care Îmbină provocator senzualitatea cu privirea lascivă. E construită numai din picioare, observ... Și este prevăzută cu sâni apoteotici. Cum fierbe viața-n ei... Porc, zici? Eu pe distinsa făptură aș lua-o sub aripa ocrotitoare, m-aș duce cu ea la maiami bici și nu m-ar mai interesa istoria sângeroasă a animalului numit porc. Aș face Crăciunul cu burta la soare și cu berea la frunte. Gicule, să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e? Gicu dă ochii peste cap. Viața noastră unde eeeeee, viața noastră ce-ați făcut cu eaaaaaaaaa?! Hai, Sandule, crezi că rămâne stadionu` fără petrecere de omologare? Hai să fim serioși? Cine e și Argentina asta, vreo Carmen Electra? Electrizantă făptură, ce ți-e și cu iutubu` ăsta... Dacă aveam iutub nu mai ieșea nimeni În stradă, la revoluție. Gore ridică mingea la fileu: Niște oameni, acolo, și ei... Sunteți puși pe glume proaste. Nu vă ies nici alea bune. Bă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]