4,787 matches
-
moșteniseră. Persistența unor structuri religioase minoice a fost pusă în evidență la modul cuvenit. S-au putut arăta prelungirea capelei minoico-miceniene în sanctuarul grec și continuitatea între cultul cretan al căminului și acela al palatelor miceniene. Imaginea fluturelui - psyche - era familiară minoenilor. Originile cultului lui Demeter sunt atestate în Creta și cel mai vechi sanctuar de la Eleusis datează din timpurile miceniene. "Anumite amenajări, arhitecturale sau de alt ordin, ale templelor de mistere, clasice, par să derive, mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în diverse religii, la concluzii îndrăznețe privind atât condiția paradoxală a divinității cât și revalorizarea condiției umane. 8 Cuvântul a fost apropiat de evrei de vocabula E'den, "desfătări". Termenul Paradis, de origine iraniană (pairi-daeza), este mai tardiv. Imagini paralele, familiare mai cu seamă în Orientul Apropiat și-n lumea egeeană, prezintă o Mare Zeiță lângă un Arbore al Vieții și un izvor dătător de viață, sau un Arbore al Vieții păzit de monștri și de grifoni; cf. M. Eliade, Trăite
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului" (12: 1-3). În forma sa prezentă, acest text a fost, cu siguranță, redactat cu secole în urma evenimentului pe care îl relatează. Dar concepția religioasă implicită în "alegerea" lui Avraam prelungește credințe și obiceiuri familiare în Orientul Apropiat al celui de al II-lea mileniu. Ceea ce distinge povestirea biblică este mesajul personal al lui Dumnezeu și urmările sale. Fără a fi fost invocat în prealabil, Dumnezeu se revelă unei ființe umane și-i adresează o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pentru Israel această luptă începută la Peor continuă și azi. Semnificația celei de a doua porunci: "Să nu-ți faci chip cioplit.", nu este ușor de sesizat. Nu este vorba de o interzicere a cultului idolilor. Se știa că imaginile, familiare cultelor păgâne, nu erau decât un receptacul al divinității. Probabil, ideea subiacentă în această poruncă implica interdicția de a-1 reprezenta pe Iahve printr-un obiect cultual. Așa după cum nu avea "nume", Iahve nu trebuia să aibă "chip". Dumnezeu se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
religia iraniană implicând dezmembrarea trupului și regenerarea viscerelor - se întâlnesc doar în texte târzii, putând să reflecte influențe străine (centrasiatice sau derivând din sincretismul elenistic, în special din religiile de Mistere)12. Se poate admite că lui Zarathustra îi erau familiare tehnicile șamanice indo-iraniene (cunoscute de altfel de către sciți și de indienii epocii vedice), și nu vedem de ce s-ar suspecta tradiția explicând extazul prin intermediul cânepei, al lui Vistaspa. Dar extazele și viziunile atestate în găthă și, în altă parte, în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
avea nici o importanță strategică și, spre deosebire de Pasargadae, Ecbatana, Susa și Babylon, nu se găsește citată în nici o sursă occidentală sau orientală 33. Nawroz, ca orice scenariu ritual de Anul Nou, înnoia Lumea prin repetarea simbolică a cosmogonici. Concepția le era familiară indo-iranienilor; totuși probabil că sub ahemenizi scenariul suferise și influențe mesopotamiene 34. Oricum ar fi, sărbătoarea de Anul Nou se desfășura sub egida lui Ahură Măzdă, reprezentat hieratic pe mai multe porți la Persepolis. Într-o zonă geografică întinsă, și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
55. Iranienii din est practicau bocetele rituale și își administrau lovituri puternice, ajungând chiar până la sinucidere. Dar zoroastrismul interzice drastic "planșetele și bocetele", declarându-le născocirea lui Angra Mainyu 56. Cât privește experiențele sufletului după moarte, se regăsesc anumite motive familiare: traversarea unui pod, ascensiunea cerească, judecata, dar și tema întâlnirii cu Șinele. Un poem care făcea parte din Hădoxt Nask (Yăst, XXI-XXII) relatează că sufletul (urvari) dreptului rămâne pe lângă corpul lui timp de trei zile. Către sfârșitul celei de a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nupțial, se îndrepta către Boucoleion, vechea reședință regală. Aristotel precizează că în Boucoleion (literal, "grajdul boilor") avea loc hierogamia dintre zeu și regină (Ath. Pol., 3,5). Alegerea lui Boucoleion arată că epifania taurină a lui Dionysos le era încă familiară contemporanilor. S-a încercat să se interpreteze această unire într-un sens simbolic, sau să se presupună că zeul era personificat de către arhonte. Dar W. Otto subliniază pe bună dreptate importanța mărturiei lui Aristotel 10. Basilinna primește zeul în casa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și ideilor religioase. Am profitat de acest răgaz pentru a completa bibliografia anumitor capitole, menționând lucrările apărute în 1977 și la începutul lui 1978. Bibliografiile sunt de lungimi inegale, căci am ținut să sporesc numărul informațiilor privind probleme mai puțin familiare nespecialiștilor (e. G. religiile protoistorice ale Chinei, ale celților, germanilor, tracilor; alchimia; apocaliptica, gnosticismul etc.). Pentru a nu spori prea mult dimensiunile cărții, am transferat în volumul următor secțiunile despre religiile din Tibet, Japonia, Asia Centrală și Septentrională. Ca urmare, a trebuit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
astfel o listă a principalelor trăsături ale poeziei lui Constant Tonegaru 212, totuși se oprește și asupra câtorva trăsături care ar fi putut face din Tonegaru un poet de prim plan: "Versul alb, rupturile de ritm, prozaizarea discursului poetic, expresia familiară, altercația, autoadresarea sunt alte caracteristici ale unei evoluții care s-ar fi putut desfășura în direcții imprevizibile"213. Eugen Barbu remarcă, la rândul său, "distanțarea de lucrurile definitive, de sentimente așa-zis eterne, pe care Sorescu a practicat-o mult
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
structură interioară aparte, eul poetic împrumută astfel adesea masca insului nemulțumit de cotidian, dar nu a unuia care caută o existență, social și material vorbind, mai bună, ci a celui care e în căutarea a ceva esențial diferit de lumea familiară, banală, ceva care să confere vieții, prin aura de exotism, farmecul ineditului, al noului cucerit, altfel spus, poate chiar un motiv de a fi. Nimic nu călătorește mai repede decât gândul sau poate nimic în afară de moarte, marele călător din toate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e un simbol al visului, al imaginației, în fond, al inconștientului presant. În mod ciudat, nu se dorește o ieșire de pe tărâmul imaginației halucinante, ci o proiectare a acesteia asupra lumii așa-zis reale. Invazia visului, a nocturnului în universul familiar, supunerea erosului față de această nouă realitate sunt ilustrative pentru pierderea hotarelor dintre a fi și a imagina, a recrea. Molia este și ea o imagine a timpului devorator, care, în mod paradoxal, se asociază și diurnului și nocturnului. Osul devine
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
introdusă indirect prin intermediul adjectivului metonimic "fierbinte", aparent banal, a cărui expresivitate este exploatată prin includerea în comparația ce urmează ("fierbinte stai aburind ca o ceașcă străvezie", Alchimie). Nu e creuzetul alchimic cel în care se produce transformarea, ci un obiect familiar care implică și iluzia transparenței. Eul poetic se imaginează în ipostază de "vraci iscusit" care are puterea să acționeze magic asupra universului. Cel ce își dorește dragostea nu mai este un simplu contemplativ, ci un ins care-și creează destinul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în derizoriu, timpul s-a degradat el însuși, astfel încât amenințarea morții pierde din intensitate. Pentru un poet care se proclamă emfatic un nou Dumnezeu, calificarea producțiilor propriei imaginații drept "năzdrăvănii" poate să pară disonantă. Termenul trimite însă, într-un limbaj familiar, la coruperea realității în jocul fanteziei. Când Eumene își face simțită prezența, textul se transformă în artă poetică. Peisajul marin care se dezvăluie celui aflat în căutarea inspirației pare a fi unul dezolant ("Nisipul te vâră în midii sparte/în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
autodesființat când au constat că riscă să-și clișeizeze discursul dinamitard). Cele două strofe care ar trebui să ofere tabloul, conspectul concludent al toamnei prezintă o lume răsturnată, tema este comună, toamna se asociază morții, dar, pe lângă proiectarea în universul familiar ("am locuința lângă cimitir") a mortuarului, se observă și o deturnare a așteptărilor. Universul e modificat (se păstrează lumea de bâlci, "dricarii cu simbria neplătită/ la rișcă joacă în răspântii o dantură/ să cumpere cercei pentru iubită", în care hazardul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bunăvoința)", "tot aici, în 1942, s-au scris/ aceste rânduri pentru un eventual deces." (Rânduri pentru un eventual deces). Poate de aceea, la toți acești scriitori ai generației Albatros, revine imaginea unui Dumnezeu-om coborât și el în spațiile cotidianului, familiarului, împrumutându-i atributele, atins de mizeria existenței comune. Ion Caraion reflectă, în textele sale, imaginea tulbure sau tulburătoare a unui asemenea dumnezeu: "Noi am crezut într-un Dumnezeu excroc, ce nu ne-a mai dat mălai -/ numai batistele de sânge
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
el exprimă o atitudine protestatară, un protest față de "ipocrizia" literaturii de dată recentă. 4. Realismul. O poetică a faptului divers, a banalului O caracteristică a literaturii moderne este, conform lui Hugo Friedrich, excluderea eului din poezie ca și a universului familiar, cotidian. Geo Dumitrescu este unul dintre cei care revizuiește atitudinea față de lumea comună, evenimentul banal regăsindu-și un loc în textul poetic.247 Locurile comune vor fi însă persiflate adesea. Realismul promovat într-o primă etapă nu va mai fi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
apropie de real și a trecut la un limbaj mai direct care să mențină în receptare mai degrabă senzația unei comunicări existențiale decât una a unei comunicîri metaforizante"258. Prezentarea ironică a universului o întâlneam încă de la Marin Sorescu, unde familiarul pare a lua proporții cosmice menținându-se aproape pe tot parcursul textului prezentarea ludică, detașată, tonul glumeț pentru ca finalul să aducă poanta și odată cu ea nota gravă: Ne spălăm cu clăbucul tău, soare/ Săpunul nostru fundamental/ Pus la îndemână/ Pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pentru a evita ca în textul poetic accentul să cadă pe "relevarea fotografică a amănuntelor, [pe] descrierea de dragul descrierii, [pe] sarcina psihologică grefată artificial gesturilor nesemnificative"263. Jocul între gravitate și persiflare se reia și la Emil Brumaru care reconstituie familiarul cu o solemnitate de ironist: " În magazii cu șobolani bătrâni/ Unde îți intră orele-n plămâni/ Mă preumblam c-o dulce gravitate/ Pe lângă pompele de flit stricate./ Cutii cu cremă neagră pentru ghete/ Sufletul pur știau să mi-l desfete
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sinceritate, pentru obținerea căruia e nevoie de un rafinament extrem." Mircea Cărtărescu, Ce este biografismul, apud Eugen Simion, Scriitori români de azi, p. 478. 246 Alexandru Mușina, apud Corin Braga, op. cit., p. 204. 247 Poezia modernă "înstrăinează în mod deliberat familiarul, împingând cele apropiate în depărtare. Pare să se afle sub o constrângere care alterează contactul dintre om și lume, dar și contactul oamenilor între ei.", Hugo Friedrich, Structura liricii moderne. De la mijlocul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului al
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în parte era o replică a altor sute de mii, servind la deschiderea față de o lume identică ca și tovarășii de călătorie din tramvai, un tovarăș care rămânea îndepărtat, distant și străin ca și știrile care soseau părând a fi "familiare", personale și reale (Incorporation 124-25, sublinierile lui Trachtenberg). În altă parte, Trachtenberg notează: "În tehnologia comunicării, experiența acumulată în postura de observator începe să erodeze experiența contactului fizic direct cu lumea. Văzând și privind la reprezentări, cuvinte, imagini, orășenii s-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Părea că viziunea opera invers, permițându-i să își privească mai atent propriul mediu, relativ încântător", scrie Crane (95). Dar când cei fără adăpost și totodată privați de putere economică și socială încep să strige la comerciant, adresându-i "saluturi familiare și cordiale" și răbufnind, în mod firesc, de invidie față de cel privilegiat economic și social, comerciantul dispare din fața vitrinei. Cititorii care au urmărit până acum evoluția narativă a acelor oameni în decorul spațial al viscolului și ale căror subiectivități sunt
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
obiceiul bizar de a imita șuierăturile vapoarelor: "De alte melodii nu prea avea idee - nici de cântecele hamalilor, nici de sunetul de banjo 61. Lungile ecouri de chemare ale vaporului și fluierele patrulelor de noapte - într-adevăr, sunetele cele mai familiare dintre toate pentru cei care trăiesc pe taluzul digului - formează singurele acorduri melodioase din mica lui lume muzicală" (11). Așadar, este vorba de oportunitatea refuzată și nu de diferența rasială. Însă Hearn nu încheie printr-o reprezentare compătimitoare a oportunității
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care a apărut în secolul al XIX-lea. După cum ilustrează pasajul, Ward a acceptat banalul și cotidianul. Expertul în Ward Howard William Troyer, un expert al lucrărilor lui Ward, notează: "Unicitatea metodei lui Ward consta în transformarea lumii obișnuite, deja familiară cititorilor săi, în ceva extraordinar și neobișnuit" (35). Atunci când Ward a îmbrățișat Celălalt izolat al banalului, ce era luat de-a gata a devenit baza unei examinări mai amănunțite. Schițele lui Ward erau atât de iubite încât, după ce nu a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de dragoste cavaleresc, curtenesc sau pastoral" (Bush, 53). Cu alte cuvinte, romanul de ficțiune dinaintea lui Defoe consta în mare parte din texte înghețate permanent în imaginea bakhtiană distanțată a trecutului absolut. Lucrurile se schimbă în timpul lui Defoe; el preia familiarul ca subiect ficțional deschis (deși, într-un alt exemplu de doi pași înainte, un pas înapoi Defoe își reînscrie materialul în imaginea distanțată a unui trecut moral absolut ce poartă semnul credinței sale puritane, aceea a mântuirii prin penitență). Romanul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]