12,214 matches
-
De asemenea, în vremea în care C. Rădulescu-Motru își construia sistemul, prindea chip o disciplină nouă: antropologia filosofică, sau "filosofia omului", cum a fost numită până în anii '3011. "Nouă" numai în forma și programul pe care Max Scheler și alți filosofi le gândeau, căci problematica era una tradițională. Programul ei viza resemnificarea și punerea într-o unitate teoretică a unor domenii științifice preocupate de om și numite generic antropologie (este vorba, în primul rând, despre antropologia fizică, numită de unii "biologică
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
filosofiei personaliste, o variantă a personalismului contemporan. Opțiunea pentru o asemenea încercare se întemeiază pe faptul că în opera sa, C. Rădulescu-Motru formulează enunțuri despre om care alcătuiesc împreună o unitate teoretică înlăuntrul căreia noțiunea personalității (a omului, în înțelesul filosofului) reprezintă o dominantă conceptuală. Am ținut seama însă și de observațiile exegeților personalismului energetic, ale celor ce au semnalat posibilitatea interpretării sale ca reconstrucție filosofică a umanului. Sub privire antropologică, unul dintre principalele concepte ale filosofiei în cauză (alături de cel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Alexandru Surdu aprecia: "C. Rădulescu-Motru, chiar după propriile sale mărturii, a fost inițial un adept al kantianismului, de care a început apoi să se îndepărteze treptat..." 13. Ideea legăturii personalismului energetic cu filosofia kantiană este întărită de raportarea continuă a filosofului român la aceasta și de asumarea unei problematici de sorginte kantiană în lucrarea Elemente de metafizică (1912)14. Filosoful român enunță două probleme kantiene la care se raportează "critic". Prima este aceea a unității conștiinței și a raportului dintre ea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a început apoi să se îndepărteze treptat..." 13. Ideea legăturii personalismului energetic cu filosofia kantiană este întărită de raportarea continuă a filosofului român la aceasta și de asumarea unei problematici de sorginte kantiană în lucrarea Elemente de metafizică (1912)14. Filosoful român enunță două probleme kantiene la care se raportează "critic". Prima este aceea a unității conștiinței și a raportului dintre ea și lumea ca totalitate; a doua, aceea a personalității, a semnificației sale filosofice. Pentru a o rezolva pe cea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a doua, aceea a personalității, a semnificației sale filosofice. Pentru a o rezolva pe cea dintâi, spune Rădulescu-Motru, Kant postulează identitatea formală a eului și construiește ipoteza apriorismului și conceptul "unității sintetice de apercepție". Soluția kantiană este socotită nesatisfăcătoare de către filosoful român; teoria sa asupra identității de structură dintre conștiință și "unitatea lumii" reprezintă răspunsul filosofic la această problemă, care deschide, în personalismul energetic, două orizonturi: a) ontologic, instituit pentru a răspunde la întrebarea: în ce raport se află unitatea conștiinței
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
întrebările și prin modul în care răspunde acestora, o filosofie kantiană în sens propriu, sau una neokantiană, deși are între datele sale primare probleme formulate de Kant. Putem spune însă, urmând și gândurile lui Rădulescu-Motru asupra propriei înfăptuiri teoretice, că filosoful german este interesat de condițiile formale ale cunoașterii, în timp ce filosoful român caută să întemeieze posibilitatea cunoașterii și a "experienței obiective" pornind de la "eul subiectiv". Filosoful român întemeiază posibilitatea cunoașterii pe unitatea conștiinței, ea însăși posibilă datorită identității sale structurale cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
kantiană în sens propriu, sau una neokantiană, deși are între datele sale primare probleme formulate de Kant. Putem spune însă, urmând și gândurile lui Rădulescu-Motru asupra propriei înfăptuiri teoretice, că filosoful german este interesat de condițiile formale ale cunoașterii, în timp ce filosoful român caută să întemeieze posibilitatea cunoașterii și a "experienței obiective" pornind de la "eul subiectiv". Filosoful român întemeiază posibilitatea cunoașterii pe unitatea conștiinței, ea însăși posibilă datorită identității sale structurale cu universul fizic. Kant vizează condiționarea logic-formală a cunoașterii și, de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de Kant. Putem spune însă, urmând și gândurile lui Rădulescu-Motru asupra propriei înfăptuiri teoretice, că filosoful german este interesat de condițiile formale ale cunoașterii, în timp ce filosoful român caută să întemeieze posibilitatea cunoașterii și a "experienței obiective" pornind de la "eul subiectiv". Filosoful român întemeiază posibilitatea cunoașterii pe unitatea conștiinței, ea însăși posibilă datorită identității sale structurale cu universul fizic. Kant vizează condiționarea logic-formală a cunoașterii și, de altminteri, a oricărui act uman semnificativ propunând o "critică a rațiunii"; C. Rădulescu-Motru, asumând ipoteza
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în care filosofia vizată este integrată 25. Aspectul material (de conținut) este, într-un fel, secund față de cel formal, căci el se structurează potrivit unei "logici formale", adică potrivit tocmai aspectului formal. În acest fel poate fi explicată participarea unor filosofii diferite la același model filosofic. Putem vorbi, de exemplu, despre o "logică formală" existențialistă "interpretată" prin filosofiile care participă la ea; de fapt, ea este pusă să ordoneze un conținut de idei (întrebări, probleme, soluții, "teme" etc.). La fel spunem
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acest moment nu se reduce la repunerea întrebării despre ceea-ce-este omul, ci el presupune ideea posibilității unui discurs autonom despre om (ca "antropologie filosofică") și, de asemenea, ideea că actul (re)fundării metafizicii trebuie să cuprindă această întrebare. Un alt filosof român, Mihail Ralea, în lucrarea Explicarea omului (1946), așeza modelul antropologiei filosofice ca matrice a problemelor acestei lucrări, ca un fel de model de lucru asupra temelor care îl vizează pe om: "studiul de față (Explicarea omului n. C.) se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a problemelor acestei lucrări, ca un fel de model de lucru asupra temelor care îl vizează pe om: "studiul de față (Explicarea omului n. C.) se mai poate prezenta și ca o încercare de antropologie filosofică. În ultimii ani, numeroși filosofi, de la Max Scheler la A. Gehlen, s-au consacrat problemei omului, creind, pe lîngă vechea antropologie fizică, una filosofică"34. Cu toate că nu este aici locul pentru a face istoria antropologiei filosofice, este de constatat totuși că la începutul veacului nostru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omul ca atare, mai bine-zis, ceea-ce-este omul, se înfățișează ca o condiție necesară (uneori, și suficientă) pentru orice reconstrucție filosofică. Șansele și limitele, problemele, intențiile și modelul de cunoaștere pe care le-ar întruchipa o asemenea disciplină sunt discutate de filosoful german amintit mai devreme, Max Scheler, îndeosebi în lucrarea Locul omului în cosmos.35 În perioada în care apăreau studiile de antropologie filosofică ale lui Max Scheler, în filosofia europeană se petrecea un alt fapt semnificativ pentru destinul problemei omului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în filosofia critică se află, ca fapt esențial, un discurs asupra omului ca ființă finită. Pe acest temei, Heidegger scotea la iveală sensuri ale modelului unei ontologii a umanului ca "ontologie fundamentală"; modelul în cauză fusese pus la punct de filosof cu puțin timp înainte, în lucrarea Sein und Zeit (1927); sensul lui era acela al unei "analitici" a Dasein-ului. O critică a rațiunii pure, așa cum a conceput-o Kant, exprimă exigența elucidării problemei celui care deschide chestiunea metafizicii. Prin urmare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cunoaștere a unei ființări care este diferită de celelalte "lucruri", pentru că ea pare a nu avea un loc al său în această ordine, a lucrurilor ("ființărilor-simplu-prezente"). De aici și modul de diferențiere a omului față de alte ființări, mod privilegiat de filosofi în demersurile lor: desemnarea atributului specificator al omului, indicarea acelei însușiri umane în stare să așeze ființarea om în diferență față de alte ființări și în primul rând față de cele care, potrivit "experienței" sale obișnuite în mediul în care trăiește, sunt
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este esențială, aparține totuși în mod specific omului); acest prim act este esențializator (țintește către dezvăluirea esenței omului), căci atributul care specifică (în ordine logică) are semnificația esenței 38. Ceea ce prezintă ca o exigență a unei teorii despre om anumiți filosofi contemporani interesați de problematica antropologiei filosofice, cum ar fi Max Scheler, Helmuth Plesner, la noi Mihail Ralea, anume faptul că antropologia filosofică trebuie să afirme și să analizeze esența omului, este anunțat încă în filosofia veche, din primele reconstrucții antropologice
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
reconstrucția filosofică globală. De exemplu, Aristotel "fixează" esența omului în socialitate, aratând că toate faptele omenești sunt întemeiate pe acest atribut. Dacă omul nu ar avea caracterul de ființă socială, dacă ar fi lipsit de lege și dreptate, cum spune filosoful în Politica, el și-ar pierde statutul existențial, ar deveni ori fiară, ori zeu. Totuși, problema "ultimă" vizată de Aristotel în contextele amintite aici este aceea a relației dintre individ și polis: așadar, mai degrabă o chestiune de filosofie politică
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
antropologiei filosofice (prin Max Scheler). Totuși, el este subminat încă în filosofia kantiană, în "locul" în care se produce autonomizarea rostirii despre om (a "antropologiei"). Acest fapt nu este urmărit ca un scop în sine de Kant sau de alți filosofi din epocă, așa încât afirmația lui Foucault citată mai sus, potrivit căreia omul "nu a existat" până la sfârșitul sec. al XVIII-lea (momentul "Kant), se prezintă și ca recuperare, prin conștiința istorică a filosofiei, a unui fapt teoretic deosebit de semnificativ antropologic
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
oricărei filosofări"40. Reinstituirea antropologiei filosofice (Scheler) este apropiată, în sensul ei generic ca discurs reflexiv, de instituirea ontologiei umanului ca ontologie fundamentală (Heidegger). Ambele rediscută și redefinesc statutul rostirii despre om. Diferențele țin însă de modul raportării la ceea ce filosofii în cauză concep ca fiind umanul; și sunt esențiale aceste diferențe, în privința descrierii de tip "fizic" a omului și în deschiderile lor "metafizice". După Max Scheler, esența omului (atributul care îl specifică) este "persoana" sa ("ceea ce este mai profund în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
esenței omului, demersul continuă către forma unei "teorii" care are ca principiu această postulare și care desfășoară determinațiile existenței umane. Gândit formal, prin raportare la operațiile sale, prezente, într-o anumită măsură, în demersurile lui Max Scheler și ale altor filosofi contemporani interesați de problema omului, modelul antropologiei filosofice se structurează în funcție de două operații: a) postularea unei "naturi" umane, a unei esențe care este atributul fiecărui ins și, în urmare, oarecum paradoxal, determinare individuală a "modului" uman de a fi; b
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lumea determinată prin ființa omului), nu la un element al acesteia. Cred că putem recunoaște prezența unor elemente ale acestui model în demersul platonician pe tema cunoașterii ca reamintire, care conduce către o "lume a Ideilor" ce reprezintă, cum susține filosoful antic în Phaidon (în contextul mitului despre sufletul ca un atelaj cu vizitiu și doi cai), ființa însăși. Chiar Pico della Mirandola, într-o altă perioadă a istoriei filosofiei, lucrează astfel, atunci când construiește dovezi pentru ideea despre "condiția" umană: omul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
să înțelegem că proiectul este o construcție arbitrară, oarecum "lipită" la structura unei înfăptuiri filosofice. De fapt, tocmai proiectul antropologic prezent într-o filosofie susține întregul demers, fiindcă îi oferă acestuia cele mai puternice motive de reflexivitate, de atenție a filosofului cu sine însuși; cel care pune întrebările este interesat de lămurirea unor probleme "filosofice", înainte de toate, de problema propriului său mod de a fi. Ceea ce înseamnă că proiectul antropologic constituie, cel puțin pentru unele reconstrucții, "argumentul" condiției propriu-zis filosofice a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fizicii pure. Ceea ce rezultă din întregul travaliu al Criticii rațiunii pure este proiectul metafizicii ca știință, prin urmare, conceptul unei noi metafizici. Avem aici și motivul pentru care demersul din Prolegomene... este, după cum spune Kant însuși, analitic. În această lucrare, filosoful desface conceptul "noii metafizici" (îi dezvăluie sinteza), construit în Critica rațiunii pure, încercând să-i dovedească îndreptățirea, condițiile de posibilitate. Kant răspundea astfel primei întrebări dintre cele trei formulate în Metodologia transcendentală a primei sale Critici (întrebările: Ce pot ști
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Ideilor rațiunii speculative în general (cu ajutorul raportului lor cu ceea ce este practic) realitate obiectivă și le justifică ca concepte, a căror posibilitate altfel ea nu s-ar fi putut încumeta nici măcar s-o afirme."54 În a treia sa Critică, filosoful german va construi un răspuns și la întrebarea privind statutul "existențial" al omului. Acest răspuns are relevanță pentru interpretarea personalismului energetic propusă în lucrarea de față, căci în orizontul lui de semnificații vom găsi conceptul finalității, iar din perspectiva structurii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
statutul "existențial" al omului. Acest răspuns are relevanță pentru interpretarea personalismului energetic propusă în lucrarea de față, căci în orizontul lui de semnificații vom găsi conceptul finalității, iar din perspectiva structurii formale a acestuia va fi croită interpretarea "antropologică" a filosofii lui C. Rădulescu-Motru. În cap. "Metodologia facultății de judecare teleologice" din Critica facultății de judecare, Kant formulează un enunț potrivit căruia omul este "scop final al creației" sau "scop final al existenței lumii". Acest enunț poate fi corelat cu altul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de judecare, Kant formulează un enunț potrivit căruia omul este "scop final al creației" sau "scop final al existenței lumii". Acest enunț poate fi corelat cu altul formulat în Antropologie: "omul își este propriul și ultimul său scop"55. Pentru filosoful german, scopul final este acela care nu pretinde, ca posibilitate a sa, alt scop; este scopul necondiționat pentru a cărui producere nu este suficientă intervenția naturii. Pe de o parte, finalitatea concepută ca o relație cauzală în care efectul este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]