4,656 matches
-
mine și ei. Tac și eu. Mă îndrept spre camera mea cu pași ușori, să nu îi tulbur din nemișcarea lor stranie de statui care s-ar putea dez lănțui dintr-o clipă în alta. Nu am timp să mă frământ acum în legătură cu reacțiile disproporționate ale părinților mei. O să le treacă. Vreau să rămân singură, să-mi pun caseta cu Yes ( Fragile) și să mă vâr în pat. Să stau în pat cu ochii închiși, ascultând muzică, și să reconstitui în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un fel de solidaritate neașteptată. 6. Ce zi bizară am avut, Edo! Aseară, după întâlnirea din parc cu Bobo, m-a sunat Eduard și m-a invitat la el acasă azi la prânz, să-mi spună „ceva important“. M-am frământat toată noaptea. Ce putea fi acel „ceva important“? Ceva despre roman? Ceva despre el? Ceva despre mine? Sau despre Anda? Am vrut să te chem atunci, să-ți cer părerea, dar știam că tu nu-mi spui nimic. Tu mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
reacția tatălui său. Se simțea fericit când îl vedea zâm bind ușor, doar cu ochii. Bobo îl întreba despre munca lui la spital și domnul Scarlat îi povestea grav, alegându-și cu vintele, despre câte un caz interesant care îl frământa. Bobo se uita la el atent, prin pleoapele lui pe jumătate căzute, și simțea, dincolo de admirație, un soi de invidie lipsită de dușmănie la gândul că tatăl său se luptă deseori cu morile de vânt, dar nu se lasă. O
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
multe abominabile episoade, din acele vremi, ne vor rămâne ascunse, până dincolo de secolul XXI. (Rânduri necenzurate din Neștiuta Cronică de la Arborea) Oaspeți la Vartolomei Beteagul Mașina, albă ca laptele, cu bot zăbrelit în gratii argintii, se opri sub gard. A frământat pietrișul de pe drum, sub papucii ei enormi de cauciuc, și pașii străinului apropiară scrâșnetul prundului de nasul lui Vartolomei, care meșterea absorbit la motopompa lui ruginită, cu încheieturile năpădite de noroi. Străinul, în haine tărcate, ca blana de râs, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
el, prin noianul de zăpadă care, sub razele Lunii în ascensiune, începu să scapere albastru a geruială siberiană. Tologindu-l prin vipia omătului, ce-i ardea pielea palmelor, ca o combinație de acizi, Vladimir declanșă o tumultuoasă acțiune de fricționare, frământându-l când sus pe gâtul lui fragil, când pe pieptul scofâlcit, pe burta scobită, pe picioarele numai os învelit în piele. Gâfâind de atâta efort, depus în unitate de timp, se opri să gâlgâie din carafa încă plină, meditând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Și îmi pare bine că ești așa. Se apleacă către el și îl sărută pe obraz. Ești un scump. Marius zâmbește și chipul lui arată cu mult mai destins acum după ce își descărcase cugetul de toate gândurile neliniștitoare care-i frământaseră mintea. Trebuie să fim realiști că după ce voi vorbi cu mama ta va urma o perioadă dificilă pentru noi. Știu. Îl prinde de mână pe Marius și strânge puternic. Și tocmai de aceea trebuie să avem grijă ca nimic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Un lucru e cert: nu tăgăduiești, nu contești, nu negi Inexistentul, te războiești numai cu ceea ce există. Paradoxal, pentru tăgadă e nevoie de prezență, de credință." Dacă noi am ridica puțin ștacheta, am putea parafraza: nu te tulburi, nu te frămânți, nu afirmi și nu tăgăduiești când nu știi ce nu știi. Până și G. Călinescu mărturisea într-o anume împrejurare: "Constat adesea cu rușine că multe lucruri nu le știu așa cum trebuie și, chiar dacă nu-mi mărturisesc ignoranța dintr-o
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
unei invitații la dialog, dar și la meditație. Demersul autorului - aflat el însuși în dubla ipostază de emițător și transmițător - nu este o comunicare despre comunicări, ci o sumă de comunicări despre avatarurile procesului creator, a problemelor fundamentale care-l frământă pe compozitor, toate fiind grefate pe realitățile vieții muzicale contemporane. Ideile sunt expuse într-un limbaj ce îmbină un stil eseistic elevat și discret, cu rigoarea științifică a cercetătorului obișnuit să prospecteze profunzimile cunoașterii umane. Fiecare tabletă reprezintă o provocare
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
are "regretul de a conchide" pentru invalidare. D. Maniu, care admiră forma stilistică a raportului, a avut vitejia de a combate fondul. După aceea, un deputat, înzestrat cu o figură care reflectează ca o oglindă toate pasiunile înjosite ce-i frământă inima, unde stau întipărite în trăsuri idoase invidia și mai ales ura pentru tot ce este bun și frumos, d. Holban în fine, ia cuvântul și atunci începe acea scenă burlescă care amintește scena citată mai sus de la institutul de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
DÎNSUL "PRESA"... "] "Războiul" și după dânsul "Presa" publică urmatoarea poezie, pe care o atribuie răposatului Ioan Eliad: Meritul astăzi e fără nume, Plebeu, patriciu nu mai e-n lume, Progresul toate le-a sfărmat Și-ntr-un amestec le-a frământat. Astăzi patricii sânt contraccii, Și vezi miniștrii pe toptangii; Omul științei e bojogar {EminescuOpX 86} Și medic mare un potcovar' Ateul astăzi e teolog, Giuvargiul arheolog; Azi ucigașul e dregător Furul de frunte judecători; Azi criminalul e virtuos Și virtuosul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de un adânc întuneric, pe când mintea lor naturală, curajul lor înnăscut și iubirea lor de muncă îi face vrednici pentru un viitor mai mare, tot pe atuncea noi nu mișcăm nici degetul cel mic măcar în favorul lor, ci ne frământăm în turburări interne, amețiți de orgia palavrelor bizantine și putrezind de vii prin corupțiunea unor parveniți din Fanar carii sub pretextul a chiar ideilor naționale irosesc în vânt puterile noastre. [26 septembrie 1878] ["E CIUDAT CĂ TOCMAI NOI... E ciudat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
reacționarii? Trăiește vrun descendent al Basarabilor sau al neamului Mușatin din Moldova sau ca să fim compleți - al Asanizilor din regatul româno-bulgar al Emului care să petreacă în țări străine ca ducele de Cumberland, fial regelui Hanoverei, iar partizanii lui să frământe țara, căutând a răsturna dinastia actuală și readuce pe cea veche? Nu! Este vro castă aristocratică care și-au pierdut drepturile ei ereditare și istorice, jurisdicțiunea și dreptul esclusiv de-a administra cutare ori cutare județ, și care acuma caută
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
răsunet și canal de scurgere la noi, chiar în coloanele foii ministeriale. De aproape o lună Adunările de revizuire se zbat într-o luptă plină de dureri; cu voința strivită de concursul împrejurărilor din afară, reprezentanții independenți ai țării își frământă mintea căutând de zor o soluțiune a cestiunii izraelite de natură a concilia cerințele de principiu ale Tractatului cu interesele pozitive naționale. Guvernul, care la începutul sesiunii s-a abținut de la orice inițiativă de revizuire, afirmând categoric că n-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și acum să râd în celula mea, pe Asanache să înceapă să înjure discret în voce, dar plastic inventiv în conținut, uluit el însuși că suportase niște măgării ale unor colegi și chiar profesori fără să le zică nimic (se frământa furios pe scaun și parcă se desmeticea, se trezea la viață și devenea conștient că era un om prea bun, prea iertător, când, voinic cum era, putea să-i facă pe toți pilaf), pe Szekely să închine într-un stil
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de atmosferă e prea cald. ― Atunci, cum se face că ăia de la centru au nimerit-o la fix? Ea termină cu echiparea și-și punea niște aparate la centură. El dădu din umeri. ― Cum dracu' să știu eu? Dacă te frământă chestia asta, n-ai decât să-l întrebi pe Lydecker la întoarcere. Important e că ne-a desemnat pe noi să venim pe-aici în cercetare. Ce noroc pe capul nostru! Se răsuci spre ușa sasului.) Vino, frumoasa mea. Haidem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mi-ați spus că va fi un android la bord! De ce? N-are rost să mă minți, Carter. I-am văzut tatuajul, la dușuri. Burke părea încurcat. ― Ei, da, mărturisesc că nu mi-a trecut prin cap. Dar de ce te frămânți atâta? De ani de zile Compania plasează un sintet la bordul fiecărui aparat. Ei nu au nevoie de hipersomn și sunt mai economici decât piloții umani pentru a superviza salturile interstelare. De altfel, nu se pierd cu firea din cauza singurătății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cerem restul. Nimeni nu se va aștepta că vom aduce în contrabandă ceva. Știu că pot să contez pe sprijinul Companiei, mai ales când conducătorii Companiei vor ști ce le aducem. Și nu vei fi uitată, Ripley, dacă asta te frământă. ― O, sunt convinsă că te vor susține. Nu m-am îndoit niciodată. Niște persoane care, după ce au luat cunoștință de raportul meu, au trimis un detașament așa de redus sub comanda unui imbecil fără experiență ca Gorman, sunt capabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
trei zile. Adăugă: - Soldații mei de pază vor sosi aici în câteva minute. Gosseyn spuse: - Aceasta este o informație interesantă, domnule. Se întrebă a câta zi era, față de ziua în care sosise aici prima dată cu Enin. Dar nu se frământă prea tare să afle. Tăcut, dar repede, merse și-și aruncă privirea în dormitorul pe care-l împărțise cu tânărul împărat. Gol. Dar patul era nefăcut. Puțin mai târziu, văzu că nici în celălalt dormitor nu era nimeni. În mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
niște poze cu fractali de care nimeni n-avea curajul să mă întrebe ce sunt. „Va-ri-a-bi-lă“, notau fetele, privindu-mă cu speranță, atenție sau poate doar cu milă. Cine știe ce le trecea de fapt prin cap, ce mâini de iubiți le frământau umerii și sânii, câte inele noi le străluceau pe degete sau la ce film se refugiau în momentul ăla. În timp ce fâlfâiam o fotografie cu Eminescu bărbos, sub care tipărisem numele CREANGĂ, mă gândeam și eu la ale mele. Ce căutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne născusem toți în poala ei ca într-o copaie blândă de cocă și-asfalt. Pe sub halatul de amidon, pulpele puternice fremătau, așteptându-ne capetele cuminți și lipicioase. Mâinile ei miroseau, desigur, a pâine, iar brațele atletice, cu care ne frământa mințile (și poate nu doar pe ele), tot a pâine. Era și greu să miroși a altceva, cu fabrica peste drum, dincolo de blocuri, pe „Ilie Pintilie“. Doar spre sfârșitul primăverii, când ploaia scutura pomii și Bucureștiul se scufunda într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
posibil ca "națiunea germană" să îi pună alături de germani și pe englezi. În decursul timpului, aceste "națiuni" studențești s-au prefăcut în "comunități de opinie", pe măsură ce studenții de proveniență și fundal lingvistic similare se solidarizau ideatic în cadrul dezbaterilor scolastice ce frământau viața universitară. Națiunea drept "comuniune de opinie" a concurat, astfel, în uzanțele universităților medievale, accepțiunea națiunii înțeleasă drept "comunitate de origine". Cu timpul, Greenfeld reperează definitivarea acestei prime permutări semantice: trecerea de la sensul I ("comunitate de origine") la sensul II
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Rădulescu-Motru (1936) drept "catehismul noii spiritualități" românești evacuată de ortodoxie, Stăniloae protestează vehement subliniind centralitatea ortodoxiei ca polul spiritual al românismului: "o conviețuire de două mii de ani ne dă dreptul la o convingere aproape aprioristă că sufletul românesc a fost frământat și răscopt în mustul ortodoxiei" (Stăniloae, 1939, pp. 67-68). Sublimitatea expresivă a metaforei mustului în care s-a răscopt ortodoxia nu compensează totuși excesul de a întinde ortodoxia și românitatea la o existență bimilenară. Posedați de ideea că ființa românească
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu gura căscată. — Da, l-am citit, acum. — Și ea singură, singură v-a dat să-l citiți? Singură? — Singură, și puteți fi sigur că n-aș fi citit dacă nu m-ar fi îndemnat. Cam vreun minut Ganea tăcu, frământând ceva în minte cu niște sforțări chinuitoare, însă, brusc, exclamă: — Imposibil! Nu se poate să vă fi îndemnat să-l citiți. Mințiți! L-ați citit din proprie inițiativă! — Spun adevărul, îi răspunse prințul cu același ton, absolut imperturbabil, și, credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l în sfârșit. Adineaori râdeați că am vrut să vorbesc un sfert de oră de la fereastră. Dar să știți că n-am numai optsprezece ani: atâta am zăcut pe perna aceea, atâta m-am uitat pe fereastra aceea, atâta am frământat în gând... de toate... încât... Mortul nu are vârstă, știți și dumneavoastră. Încă de săptămâna trecută m-am gândit la asta, când m-am trezit într-o noapte... Știți de ce vă temeți cel mai mult? De sinceritatea noastră vă temeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cinci rânduri. Tocmai asta vreau să văd mâine în timpul lecturii: dacă e corect cursul logic al gândirii mele; dacă-mi remarc greșelile și dacă, prin urmare, e corect tot ceea ce, în această cameră și în decursul acestor șase luni, am frământat în minte sau dacă totul n-o fi fost decât un delir. Dacă acum două luni aș fi fost nevoit, ca acum, să-mi părăsesc de tot camera și să-mi iau rămas-bun de la zidul lui Meyer, sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]