5,324 matches
-
de materiile inflamabile pe care le poartă în sine. Fiesta ar fi, deci, nu o simplă problemă de temperament, ci un remediu sau cam așa ceva. În ea, mexicanul se descarcă de toate tăcerile de până atunci și se răzbună pentru frustrările lui. Se dezlănțuie fără limite, pentru a uita ceea ce-l îngrădește în restul timpului. Cântă, dansează, aruncă petarde, nu mai are nici o prejudecată, pentru a fi, măcar o noapte, în afara superstițiilor sale. Se bucură violent ca să-și poată relua după
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
gustând și noi niște probe de lichior și primind niște scrumiere de sticlă pe care le vom uita la prima ocazie. La întoarcere, clădirile Universității din Xalapa, risipite prin parcuri, au făcut să renască în mine anii de studenție, cu frustrările lor. Dar oare nu datorez lucrurilor care mi-au lipsit, tot atât cât și celor pe care le-am avut? Poate. Și, oricum, răspunsurile n-au fost niciodată specialitatea mea... Autobuzul a oprit undeva într-o piață, parcă. Apoi clădirea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe oglinda aburită se mai vede foarte puțin, doar dacă privești dintr-o parte. îl mânjesc iar cu pastă de dinți. Singurătatea are în ea sămânța nebuniei, chiar dacă ai trăit toată viața așa, chiar dacă ești adaptat la singurătate și la frustrare. Singurătate. Frustrare 10 . Nu mă duc la masă, îmi fac o cafea și încerc să mă concentrez, să scriu mai departe, să te prind de undeva. Când eram mic prindeam fluturi, codița rândunicii sau roșioare, și le înfigeam în corpul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aburită se mai vede foarte puțin, doar dacă privești dintr-o parte. îl mânjesc iar cu pastă de dinți. Singurătatea are în ea sămânța nebuniei, chiar dacă ai trăit toată viața așa, chiar dacă ești adaptat la singurătate și la frustrare. Singurătate. Frustrare 10 . Nu mă duc la masă, îmi fac o cafea și încerc să mă concentrez, să scriu mai departe, să te prind de undeva. Când eram mic prindeam fluturi, codița rândunicii sau roșioare, și le înfigeam în corpul vermicular un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să salte din locul lor și să se apropie rapid de mine. Visam că am sâni și vulvă, eram totul, bărbat și femeie, copil și bătrân, vierme și Dumnezeu, totul învelit într-o febră năucitoare. Dar, deși eram totul - câtă frustrare! câtă neîmplinire! câtă nebunie! cât dor! De parcă totul, ca să se rotunjească într-un Hipertot de negândit, de neatins decât cu tentaculele fierbinți ale febrei și pasiunii, s-ar fi acuplat cu nimicul, cu vidul ruinat și viermănos. Eram bolnav de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de rigoare, Kelvin cedă: — Deci iar e gata cu Mai? Jack dădu din cap. Nu vrei pur și simplu să renunți la treaba asta? —Vă certați mereu, își dădu și Gerry cu valoroasa-i părere. —Mă înnebunește, insistă Jack în frustrarea lui. Voi nu știți cum e. Bineînțeles că știu, sunt căsătorit, spuse Gerry. — Nu! Nu vreau să spun în sensul ăla... —Iubește-le și abandonează-le, întrerupse Kelvin cu o mândrie feciorească. ăsta e mottoul meu. Sau, mai bine spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și cu un cronometru în cealaltă. —Drăguță cadă, admiră ea. — Și un raft destul de folositor acolo, deasupra, aprobă Jack. Numai potrivit pentru două pahare cu vin și o lumânare parfumată. Privirea Lisei era plină de semnificații. Și zadarnică totodată. Spre frustrarea ei, Jack și-a continuat itinerarul către următoarea cameră. —Dormitorul, anunță el. Era mai mare și mai luminos decât celelalte camere, deși păstra și el acea senzație de căsuță de țară. Prea multe draperii albe, pe lângă cuvertura rustică, și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
conservă ruginită de ananas; opt felii de pâine uscată. O recoltă jalnică, va trebui să meargă a doua zi la cumpărături. Poftea după ceva fierbinte, așa că a pus două felii de pâine în toaster. În timp ce aștepta, a început să simtă frustrarea neputinței în ceea ce îl privea pe Marcus. Pentru că exista acest gol în viața ei, în care își făceau loc germenii anticipării. Fusese bine înainte să înceapă el să se ia de ea. Și, până la urmă, de ce se lua de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
secret, ea a reînceput să ia pastile. Nu avea de gând să își distrugă prețioasa carieră. A, da, cariera Lisei. Oliver avusese obiecții și în privința asta, nu? — Ești dependentă de muncă, o acuzase el de mai multe ori, cu o frustrare și o furie din ce mai mare. —Bărbații spun mereu asta despre femeile care au succes. Nu, nu vreau să spun doar că muncești prea mult, deși faci asta, iubita. Ești obsedată. Nu vorbești decât despre politica revistei sau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spuse el apăsat. Am pur și simplu o zi proastă. În timp ce Ashling se întreba ce să facă, ploaia se lovea de umbrela ei și aluneca apoi pe spatele jachetei, cu picuri mari și reci. A simțit cum se umple de frustrare. Boo nu ar trebui să fie responsabilitatea ei. Ea își plătea impozitele și guvernul ar trebui să aibă grijă de oameni ca el. Dacă îl lăsa să se adăpostească în holul blocului ei? Dar nu putea: făcuse asta în timpul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Aceasta era o parte din Dylan cu care nu era obișnuită. —Iisuse, Dylan! explodă ea. De ce ești atât de ne... S-a oprit cu puțin înainte de a-i spune nenorocit. De ce nu ar fi un nenorocit? El părea amuzat de frustrarea ei - dacă ar fi fost posibil pentru cineva să râdă și să rânjească în același timp. Și-a adus aminte că Dylan este un om de afaceri. Unul cu foarte mare succes. Un om care joacă dur. Poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de milă pentru ea însăși. Avea dreptul să își plângă de milă, ce dracu’! Uite numai câte lucruri aiurea se întâmplaseră. Faptul că fusese respinsă de Jack - deși nu se compara cu acela că îl pierduse pe Oliver - îi mărea frustrarea. Și Mercedes, dacă a luat slujba de la Manhattan, o, o... Păi, ce putea face? Fix nimic. Niciodată nu fusese atât de conștientă de propria ei neputință. Și, deși o pusese pe Trix să sune la magazin de o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
important pentru Lee. — Ți-a spus el să vii? — Nu. N-ar face asta niciodată. — E genul de tip sensibil, nu? Kay se căută în buzunare după țigări și chibrituri, apoi își aprinse una. Da. Exact ca tine, dar fără frustrări. Am simțit că mă-nroșesc ca racul. Vă susțineți întotdeauna unul pe altul? La bine și la rău și-n toate cele? — Încercăm. — Atunci de ce nu v-ați căsătorit? Concubinajul e interzis de regulament, iar dacă șefii se hotărăsc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
act absolut pentru mine. Poate tocmai de aceea m-am retras din turmă, m-am distanțat, pentru că, numai interzicându-mi o plăcere maximă, simțeam că o trăiesc conștient, că pot adică să mă frustrez voluntar de ceva absolut și această frustrare devenea un mod superior de a simți că exist. Reușeam să anticipez În interior experiențe pe care Încercam să le trec În expresie; chiar atunci am și Început să țin un jurnal zilnic În care proiectam ce voi face sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
constituirii romanescului și acest lucru, făcut evident În permanență, sfârșește prin a pune la grea Încercare Încrederea cititorului adolescent În imanența literaturii. Don Quijotte coboară prea des În real, părăsind transcendența textului, ceea ce Îmi creează și acum un sentiment de frustrare și insatisfacție la lectură; chiar dacă dau altă valorizare metodei cervantesiene, nu mă Împac deloc cu instituirea unei viziuni „joase“, demitizante asupra cavalerismului, un concept pur, atât de scump formării personalității bărbătești. Nu pot să accept ideea ca un bărbat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
înarmă cu cameră de luat vederi și cu saci de colectat probe, fără a uita să atașeze costumului și benzi de cauciuc protector pe tălpi. Începu investigația cu baraca distrusă care aparținuse lui Carlos și nu se grăbi deloc, căci frustrările acumulate de-a lungul zilei o împiedicau să facă ceva de mântuială. E adevărat cu Magicianul ar putea fi ascuns la câțiva metri sub nivelul apei, dar la fel de bine ar putea să stea ascuns undeva pe malul râului. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
râs amar al detectivului. - Tu ce crezi? A dispărut. Ca și cum nu ar fi fost aici. În urma accidentului care îl paralizase, Rhyme își petrecuse luni de zile cu exerciții fizice în încercarea sa de a merge din nou. După ce abandonase cu frustrare această tentativă, fiindu-i și lui clar că scopul pe care și-l propusese era imposibil de atins, își canalizase toată energia și voința către o idee mai rezonabilă. Aceea de a respira singur, fără aparate. Majoritatea celor aflați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
simte mai bine; reduce anxietatea pe care furia i-o creează... Rhyme observă că era aproape ora 12:00. Aproape dup-amiază... Următoarea victimă va muri în curând. Dar când? La 12:01 sau la 16:00? Un fior de frustrare și de mânie se făcu simțit la baza craniului și dispăru apoi în corpul lui de piatră. Mai era atât de puțin timp. Poate nu mai era deloc timp. Dar nu putea desprinde nicio concluzie din indiciile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
În final, grație unor oameni precum Terry Dobyns și a altor doctori, polițiștilor și grație propriei sale conștiințe, reușise să-și înfrâneze aceste porniri. Însă știa exact despre ce vorbește Weir. Oricum, nici chiar în cele mai sumbre momente de frustrare, nu se gândise să ia viața cuiva - în afară, bineînțeles, de a lui. - Deci, ți-ai vândut talentul ca un mercenar? Weir își dădu seama că mai devreme își pierduse controlul și că spusese deja prea mult. Refuză să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
loc cât de curând o nouă tentativă de salvare a lui Constable. Sau poate că se punea altceva la cale: poate o tentativă de a-l ucide pe Constable pentru ca acesta să nu poată depune mărturie. Îl cuprindea din nou frustrarea. Rhyme acceptase cu mult timp în urmă că, dat fiind handicapul său, nu va reuși vreodată să captureze, fizic vorbind, vreun infractor. Compensația stătea în faptul că poseda o minte deosebit de pricepută. Stând nemișcat în scaunul său sau în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
întrebase. Aruncă încă o privire ceasului de la mână. Îi veni în minte imaginea mamei sale, întinsă undeva în azilul Stuyvesant Manor, privind prin încăpere, pătrunsă de luciditate și întrebându-se unde îi este fiica. Karei îi venea să plângă din pricina frustrării de a fi captivă în acel loc. Din pricină că trebuia să rămână, să facă tot ce poate pentru a-l opri pe Weir, dar dorindu-și cu disperare să fie alături de mama ei. Își întoarse din nou privirea către interiorul strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
până i-a dat sângele. Plângea. Se... — Da, Judy, știu asta - știu foarte bine. Am vrut să spun „de ce“. De ce făcea asta. — Sunt sigură că nu trebuie să-ți spun tocmai ție că e un simptom clasic al tulburărilor și frustrărilor extreme. Nu, într-adevăr, nu trebuie. Dar Ben e un băiat cu capul pe umeri - chiar vrei să-mi spui că din cauza plecării mele a cedat brusc și a devenit nevrotic? — Nu spune asta! Nu fi așa dezinteresat de fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o escapadă ieftină cu un necunoscut. Adriana zâmbi triumfătoare. — Asta, scumpa mea prietenă, este problema ta. — Nu e nicio problemă, interveni Leigh fără să deschidă ochii. Așa e ea. Nu toată lumea poate avea escapade. Adriana scoase un oftat lung de frustrare. — Fetelor, în primul rând, “escapadele” sunt pentru amărâții care se întâlnesc în cazinourile din Atlantic City sau hotelurile din Midwest. “Agățatul” este ceea ce fac fetele din suroritate când se îmbată după ceremonia din primăvară. Noi avem aventuri. Aventuri grozave, sexy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de pregătiri minuțioase, respiră adânc și se apropie de maică-sa. Ar fi vrut să ia mâinile acestei femei mai în vârstă în mâinile ei și să-i explice calm de ce nu era momentul potrivit — chiar așa — dar furia și frustrarea o învinseră. Nu exista nimic în lumea asta care să-i inspire o asemenea furie ca privirea aceea de superioritate din ochii mamei ei. Așa că făcu ceea ce făcea dintotdeauna atunci când se simțea încolțită de maică-sa: începu să țipe. — DE CE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ca tine ține morțiș să hiberneze în loc să înflorească. — Să înflorească? Tocmai ai spus așa ceva? Leigh aruncă o privire la coperta unui catalog Sharper Image de aparatură electronică și îl aruncă și pe acesta. — Aș! Adriana ridică mâinile în semn de frustrare. Fata asta era imposibilă. Și ce păcat că degeaba are un prieten nemaipomenit. Bietul Russell, probabil că vroia să iasă, să se relaxeze puțin, să se distreze nițel, iar prietena lui nici măcar nu cunoștea sensul acestui cuvânt. — Tu ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]