8,881 matches
-
răi. I-au ucis pe părinții mei!“ „Ești sigură că ei au fost? Ea nu înceta: „Ei sunt! Bineînțeles că ei sunt!“ Apoi, însă, contrazicându-se, adăugase: „Toți sunt la fel! Toți sunt niște demoni!“ Cuprinsă de agitație, izbise cu furie catârul cu picioarele, ceea ce-l făcu de-a dreptul să se enerveze, astfel că animalul, scuturându-și spinarea și izbindu-se de cavalerii aflați în marș, o azvârlise până la urmă pe jos. Privind-o pe când se ridica, furioasă, de pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu arcul, iar ciocnirea cu goții se produse imediat și fu cât se poate de dură. înaintând prin apa tulburată, care în unele locuri ajungea până la genunchii cailor, războinicii se înfruntară în zeci de dueluri corp la corp pline de furie. Cei care, răniți, cădeau din șa în apa râului, cu greu se mai puteau ridica, fiindcă erau prăvăliți la loc și, călcați în copitele cailor în continuă mișcare, se înecau, deși apa nu era prea adâncă. Lumina zilei se stinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de fier, după care, cu mare iuțeală, îl apucă de o margine a mantalei, îl răsturnă din șa și încălecă în locul său. Puse mâna imediat pe sabia pe care acela o avea agățată la oblânc și, din nou, strigând cu furie, dădu pinteni calului și se aruncă iarăși în luptă, sperând că ai săi îl vor urma. Dușmanul, însă, se lupta cu furie, iar celălalt mal a ceea ce mai întâi îi păruse doar un torent se arăta acum de neatins. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Puse mâna imediat pe sabia pe care acela o avea agățată la oblânc și, din nou, strigând cu furie, dădu pinteni calului și se aruncă iarăși în luptă, sperând că ai săi îl vor urma. Dușmanul, însă, se lupta cu furie, iar celălalt mal a ceea ce mai întâi îi păruse doar un torent se arăta acum de neatins. După o vreme, nu știa cât anume, ploaia încetă, iar pe cer norii începură să se împrăștie cu repeziciune, lăsând să răzbată timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cavaleri huni - poate un întreg mingan - ce suia colina. Ajunseseră deja la circa două sute de pași și-și dăduseră seama acum că romanii ocupaseră creasta, dar nu păreau nicidecum să aibă intenția să se oprească. Dimpotrivă, își biciuiau caii cu furie și-i împungeau cu pintenii, iar acestora se vedea că le era greu să înfrunte urcușul, căci, constată imediat Sebastianus cu ușurare, panta era mai abruptă pe acel versant, iar micile îngrămădiri de arbuști nu le permitea cailor să înainteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acelei hoarde de turbați care împingea înainte și mulți soldați romani ce fugeau, barbarii se opriră mai întâi, apoi rupseră rândurile și dădură îndărăt, dar fură ajunși din urmă, izbiți, străpunși de țepușe și călcați în picioare. împreună cu ei, în furia devastatoare a acelui asalt fură măturați și nu puțini nefericiți legionari. Valul bagauzilor, cu neputință de stăvilit, atinse și depăși poziția în care mai devreme se aflase linia romană, dar continuă să hărțuie dușmanul, năvălind în câmpie. în acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de sulițe, reușiră să deschidă breșe periculoase în rândurile bagauzilor. Cei mai inimoși dintre aceștia veniră în față să-i înfrunte, rotindu-și securile și săbiile. Sângele sărea din rănile înfiorătoare, iar gemetele celor căzuți erau acoperite de strigătele de furie ale combatanților, printre care, când și când, se auzea vocea, acum răgușită, a lui Divicone, care, deși îmbrâncit din toate părțile, ținea sus, ca să se vadă bine, crucea, deasupra acelei maree mișcătoare și își îndemna fără încetare tovarășii la luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el un trimis al lui Atila cu ordinul de a se înfățișa imediat înaintea regelui. în sfârșit! Inima porni să-i bată într-un ritm nebunesc. Cu o iuțeală incredibilă îmbrăcă platoșa, sări în șaua pagului său, îl biciui cu furie și își făcu loc fără prea multe scuze printre demnitari până ajunse în fața regelui său, mai aproape decât reușise vreodată. Atila descălecase și, ajutat de un servitor, de Utrigúr și de Ernak, își îmbrăca acele părți ale armurii de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unei combinații perfecte de arcași și infanterie în armură nu se potrivea, desigur, cu tactica obișnuită pe care o adaptau războinicii hiung-nu, însă condițiile luptei - romanii, bine instalați pe înălțimile colinei și cele două armate gotice ce încă luptau cu furie pe latura din stânga - nu le dădeau posibilitatea să-i încercuiască. întrucât înaintarea în șaua calului se dovedea aproape imposibilă, mulți războinici inimoși își abandonară animalele și, provocând pierderi în rândurile dușmanilor, se aruncau înainte cu săbii, buzdugane și sulițe, imitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nestăvilit al regelui și al preacredincioșilor săi, cu toții perfect protejați de armură, dușmanul ceda teren. Văzând ceea ce se întâmpla, Balamber se însufleți din nou: victoria! Victoria era aproape. Lăsă de o parte arcul și scoase sabia, apoi își împunse cu furie calul și îl împinse înainte pentru o ultimă sforțare. Alți războinici hiung-nu îl urmară. Securile pedestrașilor deschiseseră breșe în bariera sulițelor alane și într-una din aceste breșe Balamber se azvârli cu toată forța, doborând rapid, unul după altul, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
războinici hiung-nu îl urmară. Securile pedestrașilor deschiseseră breșe în bariera sulițelor alane și într-una din aceste breșe Balamber se azvârli cu toată forța, doborând rapid, unul după altul, doi, trei patru războinici. Alături de el, Odolgan își repezea sabia cu furie scoțând mugete cumplite, cum făcea întotdeauna în luptă, în vreme ce Mandzuk, la o oarecare distanță, ținea stindardul verde, glorios, al lui Uldin, oferind oamenilor ce veneau din urmă un reper în mijlocul haosului acelei lupte sângeroase. Chinuiți de căldură și de oboseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își trecu mâinile prin păr și respiră adânc. Huruitul bătăliei, care îl asurzise aproape pe întreg parcursul acelei zile infernale, îi răsuna încă în urechi, iar în fața ochilor săi continua să se rotească un vârtej de imagini, în care vedea furie bestială, sânge și moarte. Acum că lupta încetase, se auzeau mai puternic și mai sfâșietoare chemările răniților; pentru majoritatea dintre răniții romani, erau puține speranțe de salvare, căci, în armată, medicii erau foarte puțini și, oricum, nici unul dintre ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și la Narbonense, contrazicând previziunile pesimiste formulate de Etius la Arelate, se luptaseră cu mare vitejie. Acei tineri sosiseră ultimii, pentru a astupa cum puteau mai bine fisura deschisă în aliniament după ce Thorismund, aflând de moartea tatălui, abandonase în mare furie poziția, împreună cu toți ai săi, și aproape imediat fuseseră atacați de dușman. Cel puțin jumătate din ei căzuseră și aproape toți ofițerii. Pretutindeni, soldații încă în viață abia de reușeau să se mai țină pe picioare. Extenuați, se lăsau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o zi mare, iar acum încă sărbătorim. Vino să bei cu noi. Hidromelul ăsta... Dintr-o mișcare bruscă, Sebastianus îndepărtă paharul cu dosul mâinii, răsturnând în iarbă cea mai mare parte a conținutului. — Ce înseamnă scârboșenia asta? strigă cu o furie nestăvilită. De ce pleacă oamenii tăi? Ambarrus, întunecat, îl privi cu o expresie în care se citea mai mult surprindere decât resentimente. Tovarășii săi, însă, se ridicaseră și se apropiau, având - chiar și femeile - o atitudine în mod clar agresivă. Milone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de politicos, i-a confirmat identitatea celuilalt. Recunoscuse deja chipul ce apărea atât de des în fotografiile ziarelor, dar nu-i venea să-și creadă ochilor. Nu mai era loc de îndoială. Se afla în fața lui Jefferson Dayles, Președintele Statelor Unite. Furia i se potoli și Craig privi către marele om. Observă că femeile care-l escortaseră au ieșit din cameră. Plecarea lor sublinia insolitul acestei întâlniri forțate. Văzu că celălalt îl studiază de aproape. În afara ochilor care luceau ca niște perle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
afle? Exact metoda calculată să-l facă să-și piardă mințile. Craig simți că fața lui își schimbă culoarea. Se gândi brusc: Asta era? Pentru un moment, luptă cu această bănuială teribilă. Căci Anrella nu ar fi putut... Îl cuprinse furia, alungând îndoielile, inundându-l cu o furie cumplită care-i anulă orice prudență, ca și cum n-ar fi existat. - Ei, voi, ticăloși de neînchipuit! urlă el. Anrella se întoarse spre el și-l privi, albă la față. Dar furia lui clocotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
să-și piardă mințile. Craig simți că fața lui își schimbă culoarea. Se gândi brusc: Asta era? Pentru un moment, luptă cu această bănuială teribilă. Căci Anrella nu ar fi putut... Îl cuprinse furia, alungând îndoielile, inundându-l cu o furie cumplită care-i anulă orice prudență, ca și cum n-ar fi existat. - Ei, voi, ticăloși de neînchipuit! urlă el. Anrella se întoarse spre el și-l privi, albă la față. Dar furia lui clocotea, prinzând putere. Strigă: - Am auzit ce-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Îl cuprinse furia, alungând îndoielile, inundându-l cu o furie cumplită care-i anulă orice prudență, ca și cum n-ar fi existat. - Ei, voi, ticăloși de neînchipuit! urlă el. Anrella se întoarse spre el și-l privi, albă la față. Dar furia lui clocotea, prinzând putere. Strigă: - Am auzit ce-ați vorbit săptămâna trecută, înțelegi? Am tras cu urechea la ședința care a avut loc aici acum nouă zile. Avusese de gând să continue, lovind-o cu cuvintele. Dar reacția ei îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cu o caricatură a vocii ei normale: - Ce ai auzit? Ce ai auzit? Brutalitatea ei îl sperie, îl șocă. Spuse stânjenit: - Nu mare lucru. Era prea greu să disting. Dar am auzit destul ca să... - Dar nu știi! Nu știi adevărul? Furia îl părăsise pe Craig. Rămăsese doar nerăbdarea față de agitația ei. - Ce să știu, Anrella! izbucni el. Te asigur că nu te amenință nimic din partea mea. Ea păru să nu audă. Îi dădu drumul brațului și alergă în acel fel lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
unde ședea lângă fereastra din salonul cel mare. Văzu cum privirea ei se plimbă peste el, spre paznicii din prag și apoi revine și se fixează pe chipul lui. Apoi dădu din cap. Uimitor: ea îi făcea semn că nu. Furia reacției îi explodă în creier. Își dădu vag seama, pe când sărea în picioare, că iuțeala mâniei lui arăta cât de sensibili îi ajunseseră nervii în timpul acestor săptămâni. Uitase asta. Din doi pași ajunse la fotoliu și se aplecă asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
săptămâni. Uitase asta. Din doi pași ajunse la fotoliu și se aplecă asupra ei. - Trebuie să-mi spui, urlă el. Cum pot măcar să mă gândesc, dacă nu știu mai mult? Nu vezi, Anrella... Se opri, neajutorat, în fața tăcerii ei împietrite. Furia nu-l părăsise încă atunci când vorbi din nou, dar memoria și scopurile aflate sub control făceau iarăși parte integrantă din sistemul lui alambicat de emoții. Spuse sumbru: - Presupun că știi că nimeni altul decât Jefferson Dayles nu putea trimite aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Reacțiile puteau fi la fel de rapide și puteau distruge ușor progresele realizate în ultimele două secole. Femeile trebuie să-și asume partea lor de putere politică treptat, nu dintr-o izbucnire emoțională. - O, voi, bărbații! spuse una dintre surori cu o furie reținută. A doua infirmieră spuse scurt: - Nu uitați că a fost doar o majoritate de două milioane. Data viitoare... Ieșiră. Se așternu liniștea nopții. De două ori se auziră pași de-a lungul coridorului; zgomotul pașilor crescu, apoi scăzu în intensitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
iar ea și ceilalți erau hotărâți să moară dacă el nu reușea să împiedice acel atac sau dacă era capturat. Craig se ridică brusc în pat. "Nerodule!" gândi el furios "ei nu vor face asta; și totuși am înghițit nada". Furia i se stinse la fel de repede cum apăruse. O plăcea pe femeie. Era focoasă și avea personalitate. Și, cumva - asta nu avea nimic de-a face cu dragostea - nu și-o putea imagina moartă. În plus, nu era doar ea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
invidiat pentru aceste cuvinte! Mergea grăbit pe străzile întunecoase și întortocheate ale urbei, bocănind pe caldarâm. Din timp în timp bocănitul altor pași părea că se apropie din urmă. "Nici acum n-am scăpat de el?!" se gândi Carol cu furie și întoarse de câteva ori capul, pregătit să-l vadă pe Filip în spatele lui sau oprit pentru o clipă sub un felinar să-și noteze ceva în jurnal cum avea obiceiul ca apoi să și grăbească pasul pentru a-l
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-ți fie scumpe credințele și ritualele care au consolat pe tatăl tău și pe mama ta și le-au ușurat ceasul greu al morții? Pentru o femeie toți bărbații sunt bărbați, afară de acela pe care nu-l mai iubește. La furie, mintea celui inteligent intră în ebuliție, a prostului se sleiește. În gelozie superioritatea adversarului triumfător te umilește, inferioritatea lui te coboară. Mai multă încredere am în reformatorul social condus de ambiție și de vanitate, decât în acela condus de iubirea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]