3,603 matches
-
câte unul din cromozomii omologi. Dacă într-o populație există două alele diferite (notate cu "A" și "a") atunci se pot forma trei genotipuri: "ĂĂ", "Ăă" și "ăă". Indivizii care au genotipurile "ĂĂ" și "ăă" sunt homozigoți iar cei cu genotipul "Ăă" sunt heterozigoți. Fenotipurile asociate acestor genotipuri pot fi identice sau diferite. Dacă genotipurile "ĂĂ" și "Ăă" au același fenotip atunci alela "A" este considerată ca alela dominantă iar alela "a" că alela recesiva, prezența alelei "A" mascând expresia fenotipica
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]
-
o populație există două alele diferite (notate cu "A" și "a") atunci se pot forma trei genotipuri: "ĂĂ", "Ăă" și "ăă". Indivizii care au genotipurile "ĂĂ" și "ăă" sunt homozigoți iar cei cu genotipul "Ăă" sunt heterozigoți. Fenotipurile asociate acestor genotipuri pot fi identice sau diferite. Dacă genotipurile "ĂĂ" și "Ăă" au același fenotip atunci alela "A" este considerată ca alela dominantă iar alela "a" că alela recesiva, prezența alelei "A" mascând expresia fenotipica a alelelei "a". Manifestarea fenotipica a alelei
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]
-
cu "A" și "a") atunci se pot forma trei genotipuri: "ĂĂ", "Ăă" și "ăă". Indivizii care au genotipurile "ĂĂ" și "ăă" sunt homozigoți iar cei cu genotipul "Ăă" sunt heterozigoți. Fenotipurile asociate acestor genotipuri pot fi identice sau diferite. Dacă genotipurile "ĂĂ" și "Ăă" au același fenotip atunci alela "A" este considerată ca alela dominantă iar alela "a" că alela recesiva, prezența alelei "A" mascând expresia fenotipica a alelelei "a". Manifestarea fenotipica a alelei "a" se va putea observa doar la
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]
-
au același fenotip atunci alela "A" este considerată ca alela dominantă iar alela "a" că alela recesiva, prezența alelei "A" mascând expresia fenotipica a alelelei "a". Manifestarea fenotipica a alelei "a" se va putea observa doar la organismele homozigote cu genotipul "ăă". Relațiile de dominantă și recesivitate sunt relații care se stabilesc datorită interacțiunii între două alele și nu sunt proprietăți intrinsece ale alelelor: în multe situații una și aceeași alela poate fi dominantă față de o alela și recesiva față de altă
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]
-
reproductive frecvența alelelor patogene poate crește semnificativ. Într-o populație de mărime infinită, în care reproducerea este de tip panmixic (încrucișare aleatorie între indivizi) și în care nu există migrații sau mutații noi, frecvențele alelice, și deci și cele ale genotipurilor corespunzătoare, rămân constante de la o generație la alta (legea lui Hardy-Weinberg). Pentru o populație în care, pentru un locus dat, există numai două alelele notate cu "A" și "a" această lege poate fi scrisă sub următoarea formă matematică: în care
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
locus dat, există numai două alelele notate cu "A" și "a" această lege poate fi scrisă sub următoarea formă matematică: în care "A" și "a" sunt cele două alele cu frecvențele p și, respectiv, q (p + q = 1). Cele trei genotipuri posibile au frecvențele următoare: Deși populațiile naturale nu îndeplinesc toate condițiile impuse de legea Hardy-Weinberg, acestă lege este folosită pentru a calcula, cu o eroare acceptabilă, frecvențele alelice plecând de la fenotipurile observate în populație. Studiile epidemiologice au stabilit că incidența
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
acestă lege este folosită pentru a calcula, cu o eroare acceptabilă, frecvențele alelice plecând de la fenotipurile observate în populație. Studiile epidemiologice au stabilit că incidența la naștere a unei boli autosomal recesive este de 1/10.000. Această valoare corespunde genotipului homozigot recesiv "aa". Deci: Deoarece suma frecvențelor alelei dominante "A" (notată cu p) și recesive "a" (notată cu q) este egală cu 100%, atunci: Frecvența heterozigoților "Aa" este deci În cazul multor boli recesive indivizii bolnavi nu participă la reproducere
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
A" (notată cu p) și recesive "a" (notată cu q) este egală cu 100%, atunci: Frecvența heterozigoților "Aa" este deci În cazul multor boli recesive indivizii bolnavi nu participă la reproducere, nou-născuții bolnavi rezultând din căsătoria între doi heterozigoți cu genotipul "Aa". Probabilitatea unei căsătorii între doi heterozigoți este produsul În cazul bolilor autozomal recesive riscul a doi părinți heterozigoți de a avea un copil bolnav este de 25% (1/4), deci în populația generală probabilitatea nașterii unui copil bolnav este
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
bolilor autozomal recesive riscul a doi părinți heterozigoți de a avea un copil bolnav este de 25% (1/4), deci în populația generală probabilitatea nașterii unui copil bolnav este produsul dintre probabilitatea căsătoriei între doi heterozigoți "Aa" și probabilitatea apariției genotipului "aa": adică valoarea determinată de studiile epidemiologice. O genă participă la realizarea unuia sau mai multor caractere, alelele mutante putând determina variante ale caracterului sau caracterelor respectiv(e). În cazul în care caracterul se manifestă identic atât la indivizii homozigoți
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
pentru culoarea verde este prezentă în această fată cu ochi căprui, însă ea nu se manifestă. Există o diferență între ce se vede la suprafață (ansamblul trăsăturilor observabile ale unui organism, numit fenotip) și tipurile de gene din acest organism (genotipul său). În acest exemplu putem numi alela căpruie C și alela verde v. (Se obișnuiește să se scrie alelele dominante cu litere majuscule și cele recesive cu litere mici.) Fata cu ochi căprui are „fenotip ochi căprui” dar genotipul ei
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
organism (genotipul său). În acest exemplu putem numi alela căpruie C și alela verde v. (Se obișnuiește să se scrie alelele dominante cu litere majuscule și cele recesive cu litere mici.) Fata cu ochi căprui are „fenotip ochi căprui” dar genotipul ei este Cv, cu o copie a alelei C și o copie a alelei v. Să ne imaginăm acum că această fată a crescut și are copii cu un bărbat care și el are un genotip Cv. Ovulele ei sunt
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
fenotip ochi căprui” dar genotipul ei este Cv, cu o copie a alelei C și o copie a alelei v. Să ne imaginăm acum că această fată a crescut și are copii cu un bărbat care și el are un genotip Cv. Ovulele ei sunt un amestec de două tipuri, un tip conținând alela C, celălalt conținând alela v. Partenerul ei produce un amestec de două tipuri de spermă, conținând una sau alta din cele două alele. Când alelele se amestecă
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
un amestec de două tipuri de spermă, conținând una sau alta din cele două alele. Când alelele se amestecă la urmași, acești copii au șansa de a avea fie ochi căprui fie ochi verzi, fiindcă ei ar putea primi un genotip CC = ochi căprui, Cv = ochi căprui, sau vv = ochi verzi. În această generație există deci șansa ca alela recesivă să se manifeste în fenotipul copiilor: unii dintre ei ar putea avea ochi verzi ca bunicul lor. Multe trăsături sunt moștenite
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
autoimună), număr scăzut al trombocitelor în sânge, afecțiuni cronice ale pielii, diabet zaharat și limfoame non-Hodgkin. Virusul hepatitei C este un mic virus ARN, încapsulat, monocatenar, cu sens pozitiv. Acesta face parte din genul "hepacivirus" al familiei "Flaviviridae". Există șapte genotipuri majore ale VHC. În Statele Unite, genotipul 1 este responsabil de 70% din cazuri, genotipul 2 de 20% din cazuri, și fiecare dintre celelalte genotipuri afectează fiecare în proporție de 1%. Genotipul 1 este cel mai răspândit în America de Sud și Europa
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
sânge, afecțiuni cronice ale pielii, diabet zaharat și limfoame non-Hodgkin. Virusul hepatitei C este un mic virus ARN, încapsulat, monocatenar, cu sens pozitiv. Acesta face parte din genul "hepacivirus" al familiei "Flaviviridae". Există șapte genotipuri majore ale VHC. În Statele Unite, genotipul 1 este responsabil de 70% din cazuri, genotipul 2 de 20% din cazuri, și fiecare dintre celelalte genotipuri afectează fiecare în proporție de 1%. Genotipul 1 este cel mai răspândit în America de Sud și Europa. Principalul mod de transmitere în țările
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
limfoame non-Hodgkin. Virusul hepatitei C este un mic virus ARN, încapsulat, monocatenar, cu sens pozitiv. Acesta face parte din genul "hepacivirus" al familiei "Flaviviridae". Există șapte genotipuri majore ale VHC. În Statele Unite, genotipul 1 este responsabil de 70% din cazuri, genotipul 2 de 20% din cazuri, și fiecare dintre celelalte genotipuri afectează fiecare în proporție de 1%. Genotipul 1 este cel mai răspândit în America de Sud și Europa. Principalul mod de transmitere în țările dezvoltate este administrarea intravenoasă a stupefiantelor ("drogurilor") cu
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
încapsulat, monocatenar, cu sens pozitiv. Acesta face parte din genul "hepacivirus" al familiei "Flaviviridae". Există șapte genotipuri majore ale VHC. În Statele Unite, genotipul 1 este responsabil de 70% din cazuri, genotipul 2 de 20% din cazuri, și fiecare dintre celelalte genotipuri afectează fiecare în proporție de 1%. Genotipul 1 este cel mai răspândit în America de Sud și Europa. Principalul mod de transmitere în țările dezvoltate este administrarea intravenoasă a stupefiantelor ("drogurilor") cu ace și seringi deja utilizate (practica "needle-sharing"). În țările în
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
parte din genul "hepacivirus" al familiei "Flaviviridae". Există șapte genotipuri majore ale VHC. În Statele Unite, genotipul 1 este responsabil de 70% din cazuri, genotipul 2 de 20% din cazuri, și fiecare dintre celelalte genotipuri afectează fiecare în proporție de 1%. Genotipul 1 este cel mai răspândit în America de Sud și Europa. Principalul mod de transmitere în țările dezvoltate este administrarea intravenoasă a stupefiantelor ("drogurilor") cu ace și seringi deja utilizate (practica "needle-sharing"). În țările în curs de dezvoltare, principalele căi sunt transfuzia
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
medicament antiviral, pe o durată de 24 sau 48 de săptămâni, în funcție de tipul VHC. În cazul a 50-60% dintre pacienții tratați se obțin rezultate îmbunătățite. În anul 2011 au fost licențiate spre utilizare boceprevir și telaprevir pentru tratarea pacienților cu genotipul 1 al hepatitei. Combinația de boceprevir sau telaprevir cu ribavirină și peginterferon alfa îmbunătățește răspunsul antiviral în cazul pacienților cu genotipul 1 al hepatitei C. Tratamentul provoacă reacții adverse frecvente; jumătate dintre persoanele supuse tratamentului dezvoltă simptome caracteristice gripei, iar
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
se obțin rezultate îmbunătățite. În anul 2011 au fost licențiate spre utilizare boceprevir și telaprevir pentru tratarea pacienților cu genotipul 1 al hepatitei. Combinația de boceprevir sau telaprevir cu ribavirină și peginterferon alfa îmbunătățește răspunsul antiviral în cazul pacienților cu genotipul 1 al hepatitei C. Tratamentul provoacă reacții adverse frecvente; jumătate dintre persoanele supuse tratamentului dezvoltă simptome caracteristice gripei, iar o treime prezintă probleme de ordin emoțional. Tratamentul în primele șase luni este mai eficient decât după cronicizarea hepatitei C. Dacă
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
ca parte a terapiilor combinate pentru tratarea hepatitei C. Din anul 2015 pentru pacienții cu hepatită cronică C, incluzând pacienții fără ciroză și pacienții cu ciroză compensată (Child-Pugh A) există o plajă mai largă de combinații medicamentoase, tratamentul depinzând de genotipul/subgenotipul HCV, gradul de afectare al ficatului și/sau rezultatul terapiilor anterior utilizate. Medicamentele disponibile în Uniunea Europeană pentru tratarea hepatitei C începând cu anul 2015 sunt: Partizanii medicinei alternative susțin că există câteva terapii alternative eficiente în combaterea hepatitei C
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
laptelui), ginsengul și argintul coloidal. Totuși, nu s-a demonstrat eficiența niciunei terapii alternative în combaterea hepatitei C și nu există dovezi care să ateste faptul că terapiile alternative ar avea vreun efect asupra virusului. Răspunsurile la tratament variază în funcție de genotip. Se obține un răspuns susținut la aproximativ 40-50% dintre pacienții cu genotipul 1 al VHC care au urmat un tratament de 48 de săptămâni. Se obține un răspuns susținut în 70-80% dintre pacienții cu genotipurile 2 și 3 ale virusului
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
terapii alternative în combaterea hepatitei C și nu există dovezi care să ateste faptul că terapiile alternative ar avea vreun efect asupra virusului. Răspunsurile la tratament variază în funcție de genotip. Se obține un răspuns susținut la aproximativ 40-50% dintre pacienții cu genotipul 1 al VHC care au urmat un tratament de 48 de săptămâni. Se obține un răspuns susținut în 70-80% dintre pacienții cu genotipurile 2 și 3 ale virusului HCV în urma unui tratament de 24 de săptămâni. Se obține un răspuns
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
Răspunsurile la tratament variază în funcție de genotip. Se obține un răspuns susținut la aproximativ 40-50% dintre pacienții cu genotipul 1 al VHC care au urmat un tratament de 48 de săptămâni. Se obține un răspuns susținut în 70-80% dintre pacienții cu genotipurile 2 și 3 ale virusului HCV în urma unui tratament de 24 de săptămâni. Se obține un răspuns susținut în 65% din cazurile cu genotipul 4 cu tratament de 48 de săptămâni. Dovezile privind tratamentul în cazul genotipului 6 sunt nesemnificative
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
un tratament de 48 de săptămâni. Se obține un răspuns susținut în 70-80% dintre pacienții cu genotipurile 2 și 3 ale virusului HCV în urma unui tratament de 24 de săptămâni. Se obține un răspuns susținut în 65% din cazurile cu genotipul 4 cu tratament de 48 de săptămâni. Dovezile privind tratamentul în cazul genotipului 6 sunt nesemnificative, iar cele existente se referă la tratamentul de 48 de săptămâni cu doze identice celor pentru genotipul 1. Între 130 și 170 de milioane
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]