4,151 matches
-
mă uita Că am pătruns cu mintea în lumea-ntunecată De unde nebunia e pe-un pământ de stea Și-mi arde-n suflet gândul de-o viață amputată. Eu nu doresc ca CERUL să se-adâncească-n VAN Pe lungi poteci de geruri te voi veghea în șoapte Și voi iubi, iubirea din liniștea de ani, Când brațul suferind se va lungi pe-o noapte. 04-12-2007, 1157h TRUPUL DE LUMINĂ Domnului Horea Zilieru TRUPUL DE LUMINĂ domnului Horea Zilieru Prin cerul suferind, poetul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Mihai Eminescu Un glas prin timpuri, răsună-n spații, Iar visele adormite n taina unei mări, Un murmur se-nfioară-n alte generații Prin rana unei stele, corabie de zări, Un glas suspină-n trupul alb de vânt, Iar cerul trist îngenunchiază-n geruri, Pământ al suferinței și-al dorului flămând În care lacrimi ard prin clipe de Edenuri. Ascult cum univesrul se destramă, Prin codrii de aramă și peste vârfuri luna, La sfatul veșniciei izvoarele-i sunt mamă, La steaua ce a răsărit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
reci din viața de aer un hău de urgie ce se întinde peste o taină de NIRV împărțită-n dureri și-n iubiri rourate, stăpân fii în lumea blestemului trib și apără-ne din ceruri printr-o viață de șoapte! GERUL DIN PRIVIRI Domnului ing. Grig Amiezile mă dor prin așchii de soare, Și calmul suferind se-ntunecă-n distanță Prin ploaia de tăceri se tălmăcesc izvoare, Și-n depărtări de suflet un Ochi mi te răsfață. Și-n noptea, ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ploilor din plapuma de spumă Ce-n valuri de iubire, uitarea se-avânta Să facă loc în taina CORALILOR DE MARE Ce-au stăpânit adâncuri de iubiri Și-n viețuirea gândului sfâșiat de-o Zare, Prin pletele de lună, ești gerul din priviri. 23.10.2007 LACRIMA DURERII Domnului filozof Relu Budacea Când îmi veți citi din versuri dragii mei Născute din ploile cu chipul alb de seară Pe trupul de furtună din clipele de Zei Doar lacrima durerii, pe un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
voce mă învață Să pot să fiu o cruce albă, peste un destin de gheață Și din fărâme de soare prin dor să hoinăresc Cu brațele de lună, prin timp să te iubesc. Rămâi iubire pură, cu sufletu-ți de ger Și-n nopțile cu stele albe, iubirile se pier, Prin plapuma tăcerii un Ochi este intrus de El, murirea arde, prin AERUL stingher. Eu am să fiu o viață de sfere amestecate Pe un asfalt de lună cu doruri vindecate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
UITARE Un CER de rătăciri străine Ca un nebun plângeam în căutare De alte chipuri rătăcite-n lume. 30-10-2007 GHEȚARE DE DORURI Tu ești prin noapte singur și te aștepți să știu, Că ești sfârșit de iarnă, la cumpăna de ger Ai gânduri despre mine, dar nu te-aștepți să scriu, Poeme de iubire prin tâmpla Cerului, adormită-n seri. Privește înnoptarea, cu glasul tremurat Din ceasuri de tăcere ai devenit străin În propria-ți ființă, demult abandonat Te-ascunzi ca
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tremurat Din ceasuri de tăcere ai devenit străin În propria-ți ființă, demult abandonat Te-ascunzi ca o nălucă și crezi că mi ești VENIN. O jertfă-mi este viața, prin fumuri de minciună Iubirile mă dor în clopote de ger, Neîntrecute stele făcutu-mi-au lumină Ca să-mi trăiesc amarul prin lumea de mister. Ne-ascundem în iubirea, ce nu o poți minți Ea tace și ascultă de SUFLETUL DELIR, Și se aprinde-n CER, nespusele dorinți Cuvinte risipe, îmbătrânite
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
durerea din dragostea albă, fereastra iubirii, tresare prin neștiute nevoi, Preschimbându-te-n raze și-n ființa prea calmă. Să nu te pierzi prin retrăiri de cuvinte, Răspunde-mi gândului în care tu zăbovești, Ca un prinț de iubire prin gerul ce se vinde, Nebunilor din HAZARDUL prin care de mult pribegești. FOC AL TĂCERII De ce nu-mi răspunzi iubire, Îmi place jocul de a fi mințită, Însă-și, Eu, mă mint să exist, Pentru IARNA, ce-mi plânge-n eterne
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mi-au atins izvoare. Și am rămas mormântul de iubire Cu ochii plânși de-o rodie tremurătoare De n-ai fi fost iubirea din alba nemurire Misterul dragostei arzând în sufletul de zare. N-aș fi acum o lacrimă de ger Și vraja versului prin tainele de nopți Când plapuma de nori este strivită-n seri Te învelesc iubire, prin AERUL DIN VIEȚI. 19-12-2007 AȘCHIE DE STEA Am plâns prin sufletul de noapte Pe cel ce l-am iubit cândva, Zac
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
parcă îl ascult Ca o tristețe din vecii sfidate, Și beau din cupa neagră a unui sfânt Ce mi-a vegheat durerile-n serate. Orașul parcă a adormit în CER, La un pian o mână execută Cu degetele întrezărite-n ger Când dorurile-n beznă se-mprumută, De-acele simfonii nătângi, Ce viața le-a ucis cândva, Un Ochi îmi doarme, când îl atingi Prin Haitele de nori și-n AȘCHIA DE STEA, Mai plâng prin lacrimile de AMOR, Pe un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rămâne carnala iubire în viață... Dacă cineva în timp s-a născut Din povestea universului de sfere, Pământul rămâne purificarea-n tumult Cu sufletele legendarelor ERE... Dacă cineva își va aduce - aminte De orizontul supus sălbăticiei trecutului, Din umbra de geruri mereu voi surâde Rătăcind prin imaginea infinitului. UNIVERS STELAR Domnului ȘTEFAN POPA POPA’S UNIVERS STELAR Să-ți fie-n viață trupul un mister, Și clopote de dor, să ne despartă Imensa liniște, fântâna ta de cer, În care zaci
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iubire Erai un prinț din veacul de demult, Și-mi adormeai ușor prin brațul de plutire. Te iubesc, iubire, și-n arderea de vis, Cu dragostea din pletele sculptate Prin așchii de cuvânt demult tu erai scris Cu litere de geruri în deveniri ciudate. Și CERUL, mă va plânge când Eu voi fi cuvânt În patul suferind, o lacrimă prea arsă S-or logodi iubiri, prin zăpezi de gând Și din iubiri divine, voi deveni mireasă. 30.10.2007 ȚĂRMUL DURERII
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mor, Să fiu de-alungul vremii un vis ce-o să dezmierde... O taină omenească pe disperări de seară, Când vântul mă respiră printre zori, Dispară sărăcia din salcia de vară, Să pot muri prin crângul nuntitului fior... 30-07-1999, 1200h CHIPUL DE GERURI PREA SFÂNT domnului prof. Radu Pruncu La ora în care nebunii ucid Un suflet de vânturi întors înspre vreme Doar flăcări în doruri încet se aprind, Și candela albastră e-un décor de boeme. La ora în care destinul ucide
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Frumoșii nebuni, din bonuri nocturne, Și-n carnea de chipuri ce vinde Doar somnul se clatină-n spume, Și-n gânduri se rupe o noapte Tăcerea se sfarmă-n cuvânt E ora târzie, prin infernul de șoapte E chipul de geruri prea sfânt. 13-03-1999, 200h NEMURIREA CEȚOASĂ DE SORI Domnului pictor Dabija Dab E un frig în suflet și norii mă ceartă, Plecată prin timpuri, iubiri regăsesc, Le cânt simfonia de AER, prin șoaptă, Și-n trupuri de nopți, un ochi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mă vezi, Ca o HAITĂ DE STELE, prin tainicul dor,... 02-12-1999, 1100h SIMFONII ACERBE domnului pictor Dabija Dab Eu nu mai știu nimic, și poate ești stăin Când templu mă ucide-n așchii siderale Eu nu mai știu nimic de gerul meu divin Când omenirea zace în viețuri astrale. Eu nu mai știu nimic când gerul te preface. Ca o icoană vie într-un ținut lumesc, Atâta îngemănare-n timpul care tace. Și-n înnoptări de clipe sunt răcnetul firesc. Eu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pictor Dabija Dab Eu nu mai știu nimic, și poate ești stăin Când templu mă ucide-n așchii siderale Eu nu mai știu nimic de gerul meu divin Când omenirea zace în viețuri astrale. Eu nu mai știu nimic când gerul te preface. Ca o icoană vie într-un ținut lumesc, Atâta îngemănare-n timpul care tace. Și-n înnoptări de clipe sunt răcnetul firesc. Eu nu mai știu nimic din temnița de veac și nsingurată am fost pe un banal
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prostimea se va ferici Căci au scăpat de un ideal al dreptății; Vor trece viața lor, iar eu voi putrezi Pentru liniștea ideală din jurul cetății. Pe pământul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, Cei ce fac rău o să piară prin geruri, Căci Dumnezeu nu va dormi în curând Și va lăsa doar poeților moștenirea din CERURI Să amintească despre cele nevăzute urmașilor, să nu mai îndrăznească să distrugă O lume ideală născută-n infinite Când demonii răi vor încerca să învingă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aproape lângă lăcașul sfânt, Iar îngerii din ceruri vor auzi prin umbre Cum trupul mi se face țărână sub pământ. Și sufletu-mi îmi va pleca la ceruri Unde e liniște și duioșie, Nu voi mai avea nici frigul dintre geruri Și nici durerea dintre veșnicie. NU PLÂNGEȚI în memoria mamei ELENA COSTEA Să nu mă plângeți, mamă, Să mă purtați în suflet, Să îmi aprindeți lumânări Când eu voi fi-n departe... Să nu mă plângeți, mamă, Vă las cuvintele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din ramuri, Năluci obosite pe-a cerului flamuri, Rămân în tăcerea de ceața haină, S-ascult amintirea ce doru-mi alină. Nici pleoapele-mi frunze nu vor să asculte. Din toamnă fugiră prin zări neștiute. Tulpina-mi se crapă mușcată de geruri, Am brațele goale întinse spre ceruri.
?i copacii pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83319_a_84644]
-
gropițe, în timp ce ea caută să scape. Pisică sălbatică ce ești! — Mrrr! Mrrr!mârâie ca o pisică Teofana, înlănțuită de brațele lui Cezar ca să-l sâcâie. În momentul acesta, Cezar își lasă privirea de la obraji cu gropițe ai fetei, îmbujorați de ger, de alergat și de frecat cu zăpadă spre buzele-i fragede și catifelate, la care le râvnea demult, o strânge tare în brațe și dintr-o dată i le acoperă cu un lung sărut neașteptat care, stârnește în cei doi cea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
peste coajă. Și, înăuntru, fructul. Poate că ar trebui să scriu despre mine. Să mă textualizez. Mulți fac chestia asta. Să zic Mă cheamă Radu, am 28 de ani și sunt scriitor. (În acest glorios moment auctorial intru pe Messen ger, dau drumul la webcam și încep să ascult Mor cheeba. Scriu ca să nu uit.) Să continuăm. Totul a început atunci când am luat trenul de 14.28. Era frig. Friabil ca o sticlă transparentă. Purtam un fular vișiniu, un pic deșirat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
De-ar veni mai repede schimbul de cai de la starostiile mele din Polonia, măcar să mă strecor către casă pentru a nu fi de față la dezastrul total. Că veștile despre vreme sunt cât se poate de rele; decemvri vine cu geruri năprasnice, cu omete și cu vânturi puternice dinspre miazănoapte. În urma noastră, mulți dintre vitejii mei cei credincioși vor deveni stane de gheață... își vorbea sieși de acum resemnatul crai. Din depărtare, Crivățul aducea urlete sinistre și croncănit de corbi înveșmântați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai tupilate se ascundeau sub mantia pufoasă pentru îndelungata hibernare. Vânturile cumplite mânau nouri de zăpadă zile și nopți de-a rândul și le nămețeau în dune nesfârșite prin toate văile, pe toate drumurile, chiar și pe șoseaua crăiască Cernăuți-Suceava. Gerurile năprasnice crăpau fagii și stejarii în pădure și oul corbului în cuibul din vârful bradului de pe creasta dealului. Cu toate vitregiile naturii, deși cu vizibilă lentoare, viața își urma cursul firesc: lumea se veselea, femeile nășteau, bătrânii mureau. Dis-de-dimineață, flăcăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acum bătrânul Manole, dar parcă apăsat de gânduri multe și grele cât pietrele de moară. Am mai trecut prin grajd pentru obricul cailor, am slobozit câinele din lanț și am adus niște lemne ca să-ntreținem focu-n vatră, că-i un ger de crapă pietrele sub talpa casei, fără șagă. Și s-a cuibărit în cotruța lui de lângă horn, bucuros că a potrivit un răspuns acceptabil la întrebarea credincioasei sale neveste. Apăi abia a trecut Boboteaza și știi că de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în cotruța lui de lângă horn, bucuros că a potrivit un răspuns acceptabil la întrebarea credincioasei sale neveste. Apăi abia a trecut Boboteaza și știi că de multe ori când popa stropea cu busuiocu', pe pământ ajungeau boabe de gheață... acelea geruri, măi Manole! Așa-i, așa-i, a pus capăt discuției acesta și a simulat somnul. Bătut de gânduri, a ascultat în liniște suflarea și apoi, de la o vreme, sforăitul femeii, chibzuind în toate felurile cum să procedeze pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]