5,266 matches
-
un test genetic? (a se vedea și materialul oferit de Mayo Clinic în aprilie 2006, HYPERLINK "http://www.mayoclinic.com/health/genetic-testing/FL00076" http://www.mayoclinic.com/health/genetic-testing/FL00076). Testarea genetică nu este o metodă miraculoasă de a ne ghici viitorul într-un glob de cristal; natura informației noastre genetice și a interacțiunilor acesteia cu mediul, pe de o parte, caracteristicile instrumentelor de diagnostic genetic, pe de altă parte, fac să existe multe grade de libertate ale rezultatelor la testele
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
citite în copilărie că Rumpelstițkin este drăcușorul rău și urât care amenință fata de împărat că îi va lua copilul în schimbul ajutorului pe care i l-a dat în diverse activități; fata de împărat se poate salva doar dacă îi ghicește numele. În momentul când i s-a ghicit numele, Rumpelstițkin și-a pierdut toată forța malefică asupra fetei de împărat. La fel, dacă reușim să numim simptomatologia pacientului, să o încadrăm teoretic, ea devine mai comprehensibilă și își pierde o
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
și urât care amenință fata de împărat că îi va lua copilul în schimbul ajutorului pe care i l-a dat în diverse activități; fata de împărat se poate salva doar dacă îi ghicește numele. În momentul când i s-a ghicit numele, Rumpelstițkin și-a pierdut toată forța malefică asupra fetei de împărat. La fel, dacă reușim să numim simptomatologia pacientului, să o încadrăm teoretic, ea devine mai comprehensibilă și își pierde o parte din forța „malefică”; să sugereze existența unor
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
corecte: „Cine vine?” , „Spune la fel ca mine”, „Cum face vântul?”, „Cum face șarpele?”, „...dar albina?”, „Ce se aude?”; jocurile de atenție și de orientare spațială: „Unde am așezat ursulețul?”, „Ce jucărie am ascuns?”; jocurile de analiză și sinteză mentală: „Ghici cine lipsește?”, „Cine trebuie să plece?”, contribuie la dezvoltarea auzului fonematic, a aparatului fonator, a deprinderilor de exprimare corectă, coerentă și expresivă. Jocurile de identificare și denumire a obiectelor din mediul apropiat: „Ne jucăm cu creioane colorate”, „Ce spun cărțile
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ – UN MOD DE EDUCAȚIE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Veronica NECULA, Dorina MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2128]
-
cu mîinile ca și cum ar fi vrut să nu-l podidească lacrimile, și plecă. Dezlegat parcă de orice grijă, ca un cerșetor care, spre ghinionul lui, își pierduse traista cu bucate de căpătat și nu știe cui să se adreseze. Caterina ghicise motivul ce-i îmboldise bărbatul să iasă atât de grabnic. Avusese chiar intenția să se ia după el, dar renunțase în cele din urmă. Copilul lor nu era făcut să-și petreacă toată viața la sapă sau la tăiat piatră
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
comiți greșeli, o să te trezești sub un pin falnic, care va grăi celui ce are sufletul despovărat și gata să asculte. Dacă cel ce se nimerise în preajmă era o iscoadă, se-ndepărta imediat și se-ndrepta aiurea, unde se ghicea sau se juca zaruri. Tommaso juca și el oleacă, pentru a nu-i face să uite că era nebun, și puțin chiar credea în născocirile lui: Ceea ce omul este capabil să găsească în propria închipuire, poate găsi și în realitate
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aveau coroană rotundă și frunze cărnoase, așa că, până spre toamnă, când gutuile căpătau strălucirea luminii primite peste an, nici nu știai dacă pomii aceia, pe jumătate pitulați, nu sunt cumva smochini sau rodii. Pereții erau goi, dar pe sub zugrăveală se ghiceau arcadele vechiului fort. Deasupra, cerul încă nedezmeticit din iarnă atârna lipsit de culoare, ca apa uitată într-un chiup de piatră. Petrache citea tot felul de cărți cu paginile întregi ori ferfenițite, foșnind ca poleiala și sfărâmându-se între degete
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cumetre, se făli Șofronică. Înveți să citești în orice, pe fețele oamenilor, pe buze, după felul cum scrie fiecare, după umflătura buzunarelor. Dacă nu mă crezi, cere o cafea și, după ce-o bei, răstoarn-o și cheamă- mă să-ți ghicesc. Cititul e gratis, dar cafeaua e la dublu. — Măi, da’ pungași mai sunteți voi ăștia, cititorii de semne, pufni Fandarac. Hai, du-te înapoi la tejghea, vezi că pierzi prea mult timp cu noi și ăia de la mesele alelalte vorbesc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de la un chirurg ? Trebuie să fii nebun de-a binelea ca să nu te scrântești. Uite cum e... Doctorul fără de arginți își scoase moneda și o azvârli în sus. Ea căzu, răsucindu-se în rotocoale tot mai mici și vibrând. — Cap, ghici Pantelimon. E bine. Așa ziceam și eu. Acum fii atentă. Să zicem că omul stă aici, unde e banul, cu brațele în lături, ca în Lecția de anatomie a lui Rembrandt. Numai că în mintea lui lucrurile nu sunt deloc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e la reanimare, atunci trebuie să-l știu. Mai toți de acolo au trecut pe la anestezist. Cum îl cheamă ? — N-aș vrea să vorbim despre lucrurile astea. Mai bine dă-mi poșeta, să vedem cum te mai simți... — Poșeta mea ? Ghicești în farduri ? Să știi că nu prea folosesc, adică acum m-am aranjat puțin... — Nu vreau fardurile. Vreau să ne uităm în carnetul tău de însemnări. Să dăm la ultimele pagini. Deschise coperțile. — Asta e de azi ? se aplecă Iacob
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poate totuși ? — Ieri-dimineață a deschis ochii. Ba nu, mai întâi a lăcrimat. Dar asta a fost tot. Ionuț... de necrezut... Nu păreți a avea ceva în comun... — O, ba da, spuse Iacob. Mai mult decât ai putea bănui... — Pot să ghicesc ? El se aplecă și o sărută pe frunte. Apoi îi șopti la ureche : Amândoi am împlinit luna asta treizeci și trei de ani... Filip își trase taburetul într-o parte. Nu voia să stea chiar în fața bătrânului, observase că se simte în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
el ? — Știe să asculte... Oamenii de felul ăsta nu ne sunt de folos. Când sipetele stau încuiate, purtătorii de chei nu sunt buni. Mai ales că unii descuie la întâmplare și dau ba peste una, ba peste alta. Vocea continuă, ghicind întrebarea lui Iacob : — O cheie folosește doar dacă întâlnește încuietoarea potrivită. Și dacă purtătorul de chei se află la o distanță mai mică de un braț. Când faci astfel încât depărtarea să depășească lungimea unui braț, nicio cheie nu mai e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spus să nu intre în casă în lipsa mea ? Ți-am zis ori ba ? Se vede însă că pe Golea căldura din casă îl năpădi dintr-odată. Mirosul de sudoare tânără al femeii, mâna lui apăsând pe rochia sub care se ghiceau trupul gol și spaima îi răscoliră mânia într-un alt fel. Aruncă toporul și o răsuci spre el. Îi trase cojocul și-i înfipse mâinile în sâni. — Te omor, auzi ? mârâi, cu ochii injectați. Dar era mai mult un îndemn
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iar la sfârșit aflai iarăși că e ultima zi, ceea ce putea, oricând, să fie adevărat. Există însă și oameni care nu privesc în jur. Ori pentru care lumea nu există, dacă nu seamănă cu ceea ce doresc ei să vadă. Jenică ghici că bătrânul care tocmai intrase și nici măcar nu tresărise la auzul clopoțelului de deasupra ușii era unul dintre aceștia. Purta o căciulă groasă care îi venea până peste urechi și se oprea în sprâncenele stufoase. Paltonul, rămas larg încă din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Farfara nu mai avea parfum biologic, mirosea a coIonie și a cold cream. Își ascundea involuția cu procedee chimice. Prin mâneca ei de dantelă neagră, lui Ioanide i se păru a distinge un braț violaceu și flasc. Ca și când ar fi ghicit gândurile arhitectului, madam Valsamaky își ținea mâinile mai mult pe sub masă, așezîndu-se în poziții avantajoase și studiate. - Smochinele dau apendicită, avertiză inocent GonzalvIonescu, neintuind nici una din reflecțiile subtile ale arhitectului. Acesta îi aplică imediat, mental, calificativul "dobitoc", tare însă îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Succesul său social fusese prematur și împiedica aflarea adevărului în materie artistică. Din chipul cum toți ocoleau chestiunile ce-l interesau, refugiindu-se în complimente de conveniență, bănuia rezervele. Ioanide era elogiat în fraze delirante ori atacat cu vehemență, se ghicea într-asta valoarea lui paradoxală, problema pe care o reprezenta. Iubit sau detestat, Ioanide exista. Pomponescu ar fi dorit ca specialiștii să discute, să se aprindă asupra operei sale, să afirme sau să conteste; dimpotrivă, aceștia ședeau muți sau omagiau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
indiferent, se îndreptă spre pat și se întinse pe spate, cu mâinile sub cap. Deși căuta să se abstragă cu totul accidentului, sensibilitatea lui nu putea, prin obișnuință, să respingă intuiția exact cronologică a faptului ce se petrecea în jurul său. Ghici că Pica, după ce privise pe fereastră, ieșise din camera ei cu picioarele goale, ca să nu fie auzită, și cobora jos în curte pe scara de serviciu. Ioanide G. Călinescu crezu chiar a determina momentul când părul Pichii trecu hoțește pe sub
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Fata îl căută și în oraș, îi scrise, îl găsi, însă Ioanide, după o scurtă fază de intimitate, cunoscând mai de aproape pe Saferian, deveni din ce în ce mai distant. Dar acum lucrurile luau o față neplăcută. Sub tonul măsliniu al obrazului se ghicea paloarea. Sultana slăbea, căpăta cearcăne în jurul ochilor. I se găsi un mic revolver sidefat în noptieră. Ioanide și Saferian, fără multe explicații, prin aluzii, înțeleseră situația. Lui Saferian îi venea greu să facă mărturisirea, la urma urmelor era mai nimerită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oraș spre a-și risipi ciuda. În poartă dădu ochii cu Dan Bogdan. - Ce cauți pe aici, stimate coleg? Îl întrebă. - Pe dumneata! Ioanide, fără a vădi vreo uimire, redeschise poarta de fier și făcu loc musafirului neprevăzut, căutând să ghicească motivul ce-l determina să-l viziteze, după ce în seara precedentă se întîlnise. Descuie ușa de la vestibul, apoi pe cea de la birou. Dan Bogdan, modest în gesturi, șovăitor de prea multă supraveghere, deși făcând de departe impresia stăpânirii de sine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de foi Don Garcia și alte specialități tabagice, britanice și orientale. Deși Hagienuș nu fuma, ceru o țigară de foi și o vîrî în buzunar. Acum se produse un incident care schimbă ordinea asistenței. Pomponescu solicită doamnei Valsamaky-Farfara să-i ghicească în cafea. Aceasta, după puțină reculegere, căci pretindea a nu fi inspirată, acceptă, însă între timp alți candidați - Gaittany, Saferian, Hagienuș, Suflețel, Smărăndăchioaia - formulară pretenția să li se citească viitorul și se apropiară,schimbînd scaunele, de ghicitoare, împingînd ceștile de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
produseseră într-un timp relativ scurt. Ca bărbat, Gonzalv Ionescu n-avea nimic de natură să surprindă o femeie. Pe sub firele de păr încă lungi se zărea o prematură chelie; fața îi era accidentată, trupul scheletos, nodurile genunchilor i se ghiceau ca niște bile prin pantaloni. Dacă Gonzalv găsise, cu un copil, o a doua nevastă, și cu doi o a treia, asta era o dovadă că putea avea succes la femei. Pomponescu tocmai se întreba în sine ce fel de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un șofer recomandat de aceștia, acela care se afla acum la volan, așteptând în poartă, și care avea o anume corectitudine, dacă nu distincție, ușor ironică. Ce rost avea acest plasament nu se întreba, deși intuiția lui îl lăsa să ghicească, el personal nu se simțea deloc stânjenit. În cazul unei întorsături favorabile oamenilor noi, el se afla protejat, în celălalt caz n-avea nici o responsabilitate, Hangerliu era un om de lume ca și el, care nu se risca. - Spune-mi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de caracter practic. Aluziile la comisioane nu erau vorbă goală. Saferian, cu care Ioanide vorbi după aceea, spuse cu mare înduioșare: - Fata asta are stofă de om de afaceri, posedă vocație.Nu oricine poate. La noi, meserie delicată, trebuie să ghicești, să lucrezi iute. Bărbați cu experiență mare nu izbutesc. Foarte iscusită, foarte... Asemenea păreri din partea unui om serios ca Saferian erau un adevărat certificat, oricât ideea superficială a unei fete exaltate părea a nu se potrivi cu noua imagine. Alte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scandal imens, nu făcuse deocamdată absolut nimic. Aceste preocupări dădură fizionomiei lui Ioanide, la masă, o astfel de înfățișare, încît doamna Ioanide crezu că pe arhitect îl doare capul, mai ales văzând că acesta își prinde fruntea în palmă. A ghici gândurile arhitectului nu era lucru ușor în astfel de momente de meditație solitară, de aceea doamna Ioanide căută să extragă adevărul cu metodă. - Am impresia că te doare capul, zise ea. Ioanide o privi zâmbind vag, de fapt foarte distrat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vizionează raporturi asupra mea. Ce generație!" - Am să te rog, reveni madam Ioanide la presupunereasa, să iei un medicament. Este minunat. Câteva picături în puțină apă zaharată. E astringent și răcoritor. Vrei? De ce nu? Ce strică? Încântată de a fi ghicit suferința lui Ioanide și de a-l găsi docil, merse la bufet și pregăti tizana. Însă gestul arhitectului însemna următoarele: "Cînd te gândești că sunt prins aici într-o rețea de nesinceritate! Zăpăcitul îmi amețește pe Pica, o dă în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]