4,229 matches
-
ea, era curios să afle ce colege îl plăcuseră și el nu prinsese de veste. În loc de toate astea însă, spuse: Îmi pare rău dar chiar nu-mi amintesc ce răspuns ai dat atunci la discuția din clasă. Ei nu, am glumit, spuse Geta conciliantă. Declarasem atunci în extemporal că vreau să... Începuse deja să mănânce din prăjitură și îi zâmbi, având grijă ca, înainte de asta să-și treacă limba peste dinți pentru ca Paul să nu-i vadă dinții mânjiți cu cremă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
continuând să stea ghemuită, își înalță privirea întrebătoare spre Lucian. Crezi că m-ar fi acceptat? îl întreabă cu o umbră de cochetărie temperată de sfiiciune. Vreau să spun fără ca tu să-ți impui autoritatea ta bine cunoscută, completează ea glumind. Îmi închipui că aveai întotdeauna ultimul cuvânt, nu? Ca orice copil unic. Îl privește de jos în sus, așteptându-i amuzată reacția. Lucian încearcă să-și imagineze scena întâlnirii dintre ele două, dar lucrurile nu-i sunt prea clare. Mama
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prin iarnă? Pe parbriz căzuse promoroacă și el punea în funcțiune ștergătoarele în timp ce înăuntru începea să vină aer cald. Nu pot să rămân decât trei ore la dumneavoastră, spunea Alexandra, cel mult patru. Dar când spusese asta? Dragoș îi răspundea glumind ca într-un film de duzină: Ori toată noaptea, ori deloc, Alexandra! Hai s-o lăsăm mai bine pe altă dată. Altă dată când? Mai aveți timp de așteptat? Ștergătoarele încetaseră să scrâșnească poticnindu-se pe sticla acoperită de promoroacă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
absolut fermecător, ca un derviș în extaz sau ca un swami în transă; își revenea în dimineața următoare, la micul-dejun, îmbrăcându-și identitatea ca pe un pulover tras peste cap. Chiar că am făcut-o lată noaptea trecută, obișnuia să glumească rușinat, cu degetele mari în buzunarele de la blugi și cu părul răvășit. — Ce, nu-ți aduci aminte ce s-a întâmplat? Și orice amic din gașcă ce fusese de față se apuca să-i povestească exact cum se terminase totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
prelucrarea de date; câțiva dentiști și directori de vânzări contribuiau la aspectul cosmopolit al lotului. Cel mai mult îi plăcea lui Bull faptul că reprezentau varianta acceptabilă a rugby-ului de club mic. Beau bere fără să sară calul și glumeau fără să se scoată din sărite. De fapt, era un fel de continuare a relației lor ca elevi ai unei mici școli particulare. O dată pe an, echipa juca un meci cu juniorii de cincisprezece ani ai școlii. Era derby-ul sezonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
câteva cântecele pe drumul spre Bexhill-on-Sea, pe autostrada A-22. Cititorul de bună-credință (chiar și cel rău și lipsit de principii) ar putea fi surprins să afle că Bull se număra printre cei care cântau cel mai tare și care glumeau cel mai cu poftă. Colegii de echipă erau uimiți să-l vadă într-o dispoziție atât de bună, dispoziție pe care cei mai mulți o puneau pe seama spiritului de gașcă, mai ales că-și pierduse postul de la Get Out!. Numai că adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
atunci. Cioran înlemni. Trăia totuși un vis urât, la care nu se gândise în nici una dintre diatribele sale. - Tu vorbești serios? - Da, lăcrimă cel de lângă el. - Să-m’ bag pula, murmură Cioran, ca pentru sine. Ăsta chiar vorbește serios. Nu glumește. - Da, da, confirmă o tânără familie ce trecea ca din întâmplare prin spatele lor. Evident, discutau despre altceva, dar ceea ce spuseseră se potrivea de minune. - Ești mai nebun decât mine! spuse Cioran uluit. Iar eu credeam că așa ceva nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
faci asta, încercă el să-l convingă pe Luca. Drept răspuns, acesta mușcă din pulă atât de tare, încât Cioran căzu pe jos. - Nuuuuuu!!! Oprește-te!! - Vrei să mă opresc? Ți-am spus. Treci absolut totul pe numele meu. Nu glumesc. Nu vrei, îz’ halesc pula. Clar? Cerul se prăbuși peste bietul Cioran. Se vedea, umerii i se încovoiaseră, privirea îi era cu mult mai apăsată decât fusese vreodată, pentru că, pentru Dumnezeu, la orice ar fi renunțat, numai la pulă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
el reprezenta ultima speranță: una din cele mai mari și mai cunoscute moschei din București. - Dumneata, arab? zâmbi un îngrijitor al locului, privindu-i costumul zdrențuit de Moș Crăciun, pentru că Abdulah nu mai avea în momentul acela alte haine curate. Glumești, continuă acesta. - Vă rog, domnule, credeți-mă pe cuvânt! urlă Abdulah într-o arabă perfectă. Peste numai cinci minute însă, Abdulah zbura cu șuturi puternice în cur direct în stradă. Vestea că guvernul României infiltrează mai nou în moschei spioni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
începem, toată lumea atențieee, nimeni nu vobește, începeemm... anunță ceremonios John Euripide cu o voce tremurată bizar, în falset. Tara-ta-ta-ta-taaa... începe cenaclul... John Euripideeee, cântă apoi, imitând cât se poate de serios o trompetă, ceea ce mă înfioră până în străfunduri. Tipul nu glumea absolut deloc, iar cenaclul îi purta pur și simplu numele, ceea ce mi se părea cumplit. - Să ai grijă, spuse deodată lângă urechea mea o voce de bărbat. Euripide e nebun. La fel și cenaclul ăsta. Am întors capul, speriat. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că e mai bine să nu întreb nimic. Așa a fost și în joia aia în care mama, ajungând acasă, m-a întrebat dacă am ceva bani puși de-o parte și câți, am simțit-o după voce că nu glumește și i-am spus că vreun pol, dar nu i-am spus cum am făcut rost de lei, știam că n-o să se bucure dacă află că zece am primit de la bunicu’ și zece am câștigat la cărți, teoretic n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vărs și apa pe jos, i-am zis că da, îmi aduc aminte, și încă foarte bine. Atunci Csákány mi-a spus că-i pare rău, a fost o glumă proastă, cu viața și cu moartea nu se cade să glumești, apoi m-a întrebat de când nu l-am mai văzut pe tata, iar eu i-am zis să tot fie vreun an jumate, nici vești nu mai avem de la el de foarte multă vreme, și mi-e teamă că mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a făcut-o psihiatrul ei ferfeniță, așa că a ieșit de pe scenă. Eu zic să rămânem la Caduta, moșule. E perfectă pentru noi. Ia gândește-te. Gândește-te. Ai vorbit cu Lorne? — Mda. — Lorne traversează o perioadă dificilă. — Văd că nu glumești. Cariera lui a ajuns la un punct de cotitură și a avut de plătit optzeci de miare pentru o lucrare dentară. E la pământ. — La pământ? Și atunci cum e când e în formă? Două ore am vorbit cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tonul festivist Și totuși, cred că Bill nu prea avea chef de laude în dimineața asta. Preamărirea succesului meu părea o sarcină destul de dificilă. Dar, în fond, pentru asta e plătit. — Mai vinde-ne niște ponturi. Tu scrii scenariul? — Eu? Glumești? Nu, ideea îmi aparține, dar o să folosim o scriitoare americană, Doris Arthur - Bill înclină din cap - ca să dezvoltăm scenariul. Inițial, acțiunea filmului. a fost plasată în Londra. Acum am mutat-o în New York, așa că avem nevoie de un scriitor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
l-am mânat încetișor înainte. — Dă-ți râsul ăla la retușat Sau mai retușează-ți-l o dată. Oricine îți poate spune că e fals. Hei. Hei. De ce nu mă lași în pace? Ce zici? — Și să pierd așa o poveste? Glumești? Spune-mi ceva. I-ai povestit ce s-a întâmplat duminică noaptea? I-ai spus că ai dormit sub cerul liber? — Ce? — Duminică noaptea? Îți amintești? S-a întâmplat chiar atunci când am dat peste tine. — Și! am exclamat eu. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Barry? — A, okay. — Ai văzut ce pipiță are? Cică o să se însoare cu ea. Zilele trecute iar s-a dat la mine. Nu e adevărat Ce s-a-ntâmplat? — Și-a înfipt capul sub rochia mea. — Cum? — Am crezut că glumește până când a încercat să-mi tragă chiloții cu dinții. — Iisuse. — Mă doftoricești? — Hă? — Îmi faci tratament? Mi-am învinețit partea dinăuntru a pulpei. Vrei să te uiți, te rog? Un magnat al petrolului mi-a oferit cincizeci de petrodolari. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a întrebat el. — Da. Nu, făcui eu. Nu le mai vreau. M-am răzgândit. Ia-le înapoi. Îmi aruncă o privire batjocoritoare și își ridică bărbia nobilă. — Condițiile de cumpărare sunt trecute pe chitanța dumneavoastră, domnule. — Bine. Aruncă-le acolo. Glumeam. I-am dat o hârtie de zece și a plecat. O hârtie de zece... În următoarea oră am intrat în posesia multor altor cumpărături, majoritatea pe care nu-mi aminteam să le fi făcut Zăceam pur și simplu pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu o eșarfă neagră și geantă de lac, cu o față îngustă, afaceri prin geamurile deschise, după care se strecura înăuntru împinsă de frica ei lucrativă. O alta e grasă și blondă, înțolită cu un palton diform de om sărac. Glumești, mi-am spus eu când am bunghit-o prima dată făcându-și rondul. Și cu toate astea trebuie să recunosc că pipița câștigă bine din afacerea asta. Nu o dată am văzut-o aleasă din grupul celorlalte de vreun deget negru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sărut stăpâna pe gâtul uscățiv și delicat. Fac un duș. Mă schimb. Ies pe terasă cu un pahar de vin alb în mână. Îi povestesc Martinei cum a decurs ziua. „Nu zău?“, face ea, sau „Nu pot să cred“, sau „Glumești. Nu poate fi adevărat“. Își vede de florile ei și mie îmi acordă doar jumătate de atenție. E foarte mândră de terasa ei, Martina. Îmi arată mica ei grădină, spunându-mi numele florilor. Știam deja câteva flori din reclame, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vorbisem cu Martina, și mă cam așteptam să fie Fielding sau Frank Telefon. Bătrânul Phrank, ologul - cum ar putea să mă mai supere acum? Așa că am avut parte de o dublă surpriză. — Alo?... Hei - eu sunt, mă mai ții minte? — Glumești, am spus eu. Ești în New York? — Ai ghicit. Nu-i adevărat. — De ce nu? Hai să ne întâlnim și o să ți le povestesc pe toate. La prânz? Nu eram disponibil pentru masă, așa că am aranjat să ne întâlnim la un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vedere? — Să vezi. Am venit acasă plutind, ca de pe altă lume, și i-am spus lui Nicolae: „L-am găsit pe bărbatul vieții mele!“ Îți închipui, să-i spun așa ceva! Lui, care era de o gelozie mortală! A crezut că glumeam. Dar eu am lăsat tot ce aveam și am plecat. Am ajuns în Italia și, după zilele petrecute cu Sergiu la Portofino, am hotărât să mă întorc la Paris pentru studii. El avea concerte la Viena. A intrat în panică
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cel mai mult? — Oportunismul și îngâmfarea. — Care e deviza ta? — Să râd. A ta? — Să ajut, am răspuns. Iată penultima întrebare: Cum ai vrea să mori? — În patul meu, sănătoasă tun, iertându-i pe cei care mi-au dorit răul, glumi Ioana. Poate așa îl îmbunez pe Sfântul Petru și-l fac să spună: „Haide, intră repede în rai până nu mă răzgândesc.“ Dar tu? Eu aș vrea să mor împărtășită, vegheată de un înger. — Foarte poetic, nimic de zis, comentă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
spre mirarea acestuia, Ceasornicarul i-a spuse că da! Când i-a adus vietatea, meșterul a plătit-o, apoi i-a dădu drumul, privind-o cum se ridică în văzduh. A ceru să i se aducă altele...Nu a mai glumit nimeni fățiș, dar, între ei, oamenii se amuzau. Atelierul se închidea la opt seara. Ceasornicarul încuia pe dinăuntru obloanele și ușa, apoi trecea în altă încăpere, ce-i servea drept dormitor și bucătărie. În ogradă sădise flori de piatră, covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
bani, sunt aproape lefter... Nu mai pot să renunț. Trebuie să termin acest film! Ultimul!” „Sunteți obosit”, a zis Maestrul în efecte speciale... „E bine să vă odihniți câteva zile...” „Asta ca să nu zici că sunt nebun”, a încercat să glumească Regizorul. Operatorul a râs. Filmările au continuat încă multe zile... Aceeași șosea infinită, același periplu... Cursa, aberantă pentru toată echipa - în afara Regizorului -, nu mai aducea nimic nou. Imagini aproape identice, care, la vizionări, deveneau din ce în ce mai obositoare. Cei trei erau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
când le-aș putea aduce cu tot cu ambalaj? - Despre ce ambalaj este vorba, dacă îmi permiteți? întrebă Birmaq. - Angir o să-ți dea toate explicațiile necesare, căpitane. Poc! al doilea șut în ouă primit din partea preaonorabilului în ultimele cinci minute. Nu mai glumea deloc mentorul său. Ce pulberea stelară puteau să fie ambalajele despre care tot bolborosea boșorogul ăsta? Începuse să creadă, că nu va mai ieși din încăpere tot în postura de favorit în care intrase. - Vedeți căpitane, preaonorabilul Poha este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]