4,325 matches
-
apus de soare ridicol, à la Vivienne Westwood, tot numai tul roz și nuanțe de roșu și violet extravagante. Linia orizontului e Înțesată de hornuri, dintre care doar unele mai funcționează: emană niște mici fuioare de fum, ca niște fumători grăbiți. Sper că nu i-ai dat tatei ce vrea, spune Julie, iar atunci când nu răspund: Of, la dracu’, Kath, ce slabă ești. —Fecioara de gheață din lumea afacerilor, declar eu pe tonul meu de prezentatoare de la radio. —Fecioara de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sărut cu drag, Moi Știam că Jolene urma să se mărite și avea totul aranjat, dar voiam să știe din timp ce-ar putea să piardă. După prânz, tocmai stăteam în sufragerie și beam espresso, când un servitor a intrat grăbit și i-a dat lui Eduardo telefonul. El a spus ceva rapid în italiană, apoi a sărit în picioare. Era în alertă maximă. —OK, plecăm! Mi-a spus. Ne întoarcem la New York în seara asta. — De ce? am întrebat. Ne simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
băiatul vecinilor și a cărui familie să fie la cuțite cu a mea de-o generație. Am auzit o ușă trântindu-se la parter și mai multe voci. Se întorseseră acasă. Am ascuns în grabă cutiuța în geanta zebrată. Picioare grăbite urcară pe trepte și, dintr-odată, mama, tata și Julie se înghesuiră pe ușă. Te simți bine, iubito? mă întrebă mama. De ce te-ai tolănit peste hainele lui Julie? —Sunt doar istovită din pricina schimbării de fus orar, i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
În trecere pe lîngă port, i-am arătat rămășițele Înnegrite ale vasului Halcyon, priponit de șlep ca un leș de Înecat.) Goeleta lui Frank - de ce n-or lua-o de-acolo? E o priveliște supărătoare. — Mai tîrziu, Charles. Nu trebuie grăbite lucrurile astea. Oamenii au nevoie În permanență de mici mementouri. Astea Îi mențin vigilenți. Acuma, uite-acolo... (Îmi indică rondul ornamental plasat la intrarea În piață dinspre bulevardul de vest.) O patrulă de poliție voluntară... Un jeep proaspăt vopsit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe ai mei, care ieșeau impozanți din lift și-l măsurau în trecere, întrebându-se, poate, la cine urcă acest tânăr brunet și atrăgător și spunându-și că la fata lor cu siguranță nu. Poate că și el îi măsurase grăbit, rămas pentru o clipă locului, pentru a-i lăsa să iasă pe ușă, atât de pregnanți - mama în haina ei lungă de blană, cu căciula de blană și fularul de mătase în culori vii, trecând dreaptă și îmbibată de parfum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mei în timpul liber. Doar că aici, de regulă, vin altfel de persoane..., a mai spus el, privindu-mă meditativ. Mă miram ce cauți aici. M-am simțit cam prost, noroc că atunci a apărut Eduard, care mi-a dat binețe grăbit și m-a tras imediat la el în cameră. Intram pentru prima oară în camera lui. Apartamentul avea trei camere, dar am constatat cu această ocazie, spre surprinderea mea, că doar sufrageria era mare și lu minoasă. încăperea lui Eduard
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din piept și se zbătea afară, pe pielea mea întoarsă din nou pe dos, să se elibereze din fragilele ițe care abia o mai țineau să nu cadă. — Despre tipul ăsta de care ți-am pomenit, a continuat Geor giana grăbită și surprinsă. Edi. Nu am mai auzit-o. Am simțit pe loc o negură în cap și plumb în picioare. N-am mai fost în stare să urc scările. Cu tot efortul meu de a păși, nu am reușit decât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
e, cum ai spus, Faraoane: Das ist für die Katze.9 Se pare că atât ar fi așteptat și ceilalți! Convivii de la Goldana se ridicară, lărmuind cu parapon și ingratitudine: Mai rămâneți sănătoși! cuvântară bărbații, cu aparentă bună-cuviință, morocănoși și grăbiți nevoie-mare, deși, până la asfințit, mai era vreme de petrecut. Vezi, Nicanor, cum faci cu Pepenoaica! Să te ascunzi cu ea în pivniță, precum bogătanii, să nu cumva să-ți ceară careva vreo bucățică! glăsuiră femeile. Parcă sunteți nebuni, nu alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ținând carafa de whisky în mâna dreaptă, și-i contemplă, cu ochi tulburi și cețoși de om beat, maniera în care prăpăditul se complăcea în deșertul dezolant al unei glorii nefirești, zăcând rătăcit și pierdut într-o casă, străină, construită grăbit și stângaci din marmură adusă de aiurea. Deși cunoștea dinainte răspunsul pe care urma să-l primească, îl întrebă: Ce faci, bre, cum te simți, bine? Îmmmmî! gemu un răspuns interlocutorul, de sub plapuma sărăcăcioasă, ca și cum ar fi zis: nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
văzul întregii gloate pusă pe benchetuială, îl trase deoparte pe magnatul de la Sans-Souci, îl strânse în brațe, țocăindu-l răsunător și luându-și paltonul și cușma din blană de iepure dădu să se echipeze de drum: Mulțumesc pentru ospeție, zise el grăbit. Făcând unele plecăciuni către întreg vălmășagul de cheflii, izbuti să redreseze dintr-un incipient plonjon, făcând câțiva pași repezi înainte, adăugând, apoi, cu înverșunare: Plec la București. Se pare că au survenit, acolo, niscaiva urgențe... Sughițând sonor, de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de pe un scaun al orchestrei, ridicând-o la piept cu mână de maestru, vioara suspina în sonuri duioase, ce aminteau de Livenii lui Enescu. Pianistul, rășchirând degete subțiri și agile, răscoli și reașeză claviatura la loc, după trecerea acelui talaz grăbit al mulțimii clapelor ce reproduse nespus de fermecător aceleași suspine ale viorii, acompaniindu-și, melancolic, discursul insolit: Eh, rumene, rumene, rumene, rumeneee Ghive na mola landa zisia șeineee Eh, rumene, rumene, rumene, rumeneee Ghive na mola landa zisia faine Dah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
piatră. Într-o locație în care simți, sub pași, moliciunea unui troian de frunze moarte, adunate din toamnă, în virtutea unei bizare dinamici a curenților de aer, descoperi un spațiu rămas tăinuit de ascuțișurile crivățului. Căută cu priceperea și consecvența unui grăbit greieraș, surprins de năvala iernii, să scurme sub zăpadă, în grămada de frunze, spre a-și încropi un cuibar, bun pentru oploșire de ger. Nu tresări nici atunci când, în întunecime, între picioarele lui, simți zbaterea înspăimântată a unei bâzdâganii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lume a unui calm tihnit din care el fusese expulzat mult timp și cu o senzație de voluptoasă bucurie se lasă îmbrățișat de cotidianul pașnic. Oprit în mijlocul trotuarului, creează fără să vrea un mini ambuteiaj în foiala nervoasă a trecătorilor grăbiți, fapt pentru care unii îi aruncă din mers priviri mirate sau contrariate atunci când trec pe lângă el. Dar asta nu-l deranjează. Ca o torță uriașă ce alungă frigul dintr-un loc înghețat, un sentiment plăcut de bine îl cuprinde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu cizmele înfundate până la glezne în mocirla și mizeria frontului! Pe Calea Griviței, două tramvaie pline ochi cu călători se hurducă zgomotos pe șine. Automobile, birje și camioane militare curg în ambele sensuri într-un du-te-vino permanent, dominat de claxoanele șoferilor grăbiți. Strecurându-se cu abilitate prin aglomerația străzii, mici vânzători de ziare agită grăbiți cotidiane care miros încă a cerneală tipografică. "Ediție specială! ... specialăăă! Comunicatele Marelui Stat Major privind situația frontului!". Într-o cadență perfectă, prin fața lui trece un pluton de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tramvaie pline ochi cu călători se hurducă zgomotos pe șine. Automobile, birje și camioane militare curg în ambele sensuri într-un du-te-vino permanent, dominat de claxoanele șoferilor grăbiți. Strecurându-se cu abilitate prin aglomerația străzii, mici vânzători de ziare agită grăbiți cotidiane care miros încă a cerneală tipografică. "Ediție specială! ... specialăăă! Comunicatele Marelui Stat Major privind situația frontului!". Într-o cadență perfectă, prin fața lui trece un pluton de infanteriști nemți, echipați cu ranițe în spinare, condus de un Feldwebel 6 mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
câțiva cârlionți anemici, firav gest de cochetărie al unei femei ce se dorește frumoasă chiar și în decăderea ei. Frumușelule, nu vrei să te relaxezi? Clipește lung, cu subînțeles. Pentru tine o fac gratis, ca datorie patriotică. Trece pe lângă ea grăbit, spunându-i cu nu este interesat și încearcă să ignore mirosul puternic al parfumului îndoielnic amestecat cu damful de transpirație dospită și dinți nespălați care-i întoarce stomacul pe dos. Dar prostituata insistă. Hai păpușel, de ce eziți? Sau frontul te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
revenirii face să dea uitării toate acele dialoguri pasionate avute cu profesorii și colegii pe tema întâietății diferitelor modele urbanistice și observă că la ceasurile matinale ale dimineții capitala își păstrează aceeași înfățișare pe care o știe din totdeauna: funcționari grăbiți, slujnice venind de la piață cărând pâine și verdețuri proaspete în panere adânci, țărani cocoșați sub cobilițele încărcate cu vase de tablă albe pline cu lapte sau iaurt, modiste cochete, băieți de prăvălie. Soarele încă necopt dar plin de vitalitate eliberase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Da. În sfârșit, o veste minunată! Întreabă imediat, cu voce îngrijorată: Sper că totul este în regulă? Da, nici o problemă. Ah, ce ușurare! Hai, vino, să nu mai pierdem timpul! Revine la stand și mulțumește pentru elegantul aranjament floral. Iese grăbit, fără să mai aștepte restul. O mașină trece în viteză pe lângă el. Taxi!...Taxi!... Indică șoferului adresa. De pe bancheta din spate, privește pe fereastră fără să vadă nimic din casele care îi trec cu viteză prin față. Deși mașina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
camuflaj acoperite cu prelată verde, le urmează îndeaproape. Un sunet puternic de goarnă, căreia imediat îi răspunde alta, domină zgomotele cazărmii. Clădirile din cărămidă roșie ale unității militare sunt pline de activitate febrilă, asemeni unor stupi de albine. Un caporal grăbit, probabil furier după mapa plină cu documente de sub braț, explică lui Marius unde poate găsi compania căpitanului Apostol. Urmând indicațiile caporalului găsește trupa în spatele unor magazii din tablă, pregătită de plecare. Pe plutoane, încolonați câte patru, cu arma la picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca o lespede de mormânt. Alarmă! Alarmă! Toată lumea la adăpost! Marius prinde de mână un sergent de stradă care-l privește cu ochi sticloși, înfricoșați: Unde este adăpostul? Aici, în spate, dom' locotenent! Dar mai repede, mai repede! Vardistul pleacă grăbit, strigând la cei care încă privesc neîncrezători vălmășagul mulțimii crezând că au de a face cu o alarmă de exercițiu, aidoma celei care tocmai se petrecuse puțin mai înainte. Peste tot, mașini gonesc în viteză, claxonând neîncetat și slalomând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
anunțat că poate părăsi spitalul. La plecare, doctorul Cozma strânge îndelung mâna lui Marius. Mult noroc locotenente! Îmi pare rău că nu am putut face mai mult pentru tine. Dumnezeu să te apere. Își iau la revedere, apoi medicul pleacă grăbit. Un lung șir de ambulanțe tocmai intră în curtea din fața spitalului. Zgomotul motoarelor și scrâșnetul roților sparg liniștea, tăiată până atunci doar de foșnetul vântului și ciripitul păsărelelor, în mii de cioburi, ca un vas de porțelan scăpat pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mină de cărbuni. Din blocul operator ies mai mulți brancardieri și medici care se apropie în pas alergător de arătările fantomatice care odată se chemaseră oameni. Câte un strigăt slab și epuizat răzbate peste forfota generală: "Apă ... vă rog, apă!". Grăbiți, șoferii dau și ei o mână de ajutor personalului medical care se agită ager și precis. Mai multe garnituri sosiseră de pe front și alți nefericiți îi așteptau să se întoarcă pentru a fi preluați cât mai repede. Sub soarele călduț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
belle epoque nu poate să ascundă numărul prea mare de femei îndoliate, schilozi și orfani. Bulevardele capitalei oferă din ce în ce mai des imaginea autoturismelor, camioanelor sau căruțelor încărcate până la refuz cu valize, genți, piese de mobilier, peste care se îngrămădesc ciorchine oameni grăbiți să fugă din calea bombardamentelor. Alții, la fel de numeroși, preferă să rămână. Precum familia Nandriș, vecinii de palier ai lui Marius, formată din doi bătrâni extrem de simpatici și volubili. Nu au copii, dar tot timpul găsesc câte ceva prin buzunare pentru puștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de mascare se văd uriașe țevi de tun îndreptate către axul drumului. Din sens contrar apar nenumărate camioane, înțesate cu infanteriști sau pline ochi cu echipamente militare. Din urma lor apar câteva tanchete. În sfârșit, trec ultimele mașini. Bătrânul îndeamnă grăbit calul în timp ce agită deasupra lui o jordie. Curând, se abat din șosea și apucă pe un drum de țară. Nu peste mult timp trec un podeț șubred întins peste o gârlă unde se scaldă numeroase rațe și gâște, măcăind vesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spune că ai noroc. Răni curate, nimic care poate duce spre o infecție. Domnișoara Camelia, pregătește te rog un pat la 6. O soră tânără, numai pistrui, vine în fugă. Domnule doctor, putem începe. Fără nici un cuvânt, medicul se îndepărtează grăbit, ajutat din mers de sanitară să-și dezbrace halatul murdar și să-l înlocuiască cu altul curat. Expeditiv și iute, răniții sunt duși spre locurile unde fuseseră repartizați. Felix abia dacă mai are timp să ridice mâna să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]