6,001 matches
-
logicienii numesc „principiile fundamentale ale gândirii”, am fi și acum în epoca de piatră! Euristicile prin care noi ne procurăm cunoștințele și adevărurile (ca și cele prin care ne procurăm mâncarea, prietenii, iubitele) sunt alunecoase, arareori corecte. Pipăim, culegem, amestecăm, gustăm, construim, demolăm, aruncăm, păstrăm, așa crește cunoașterea. Așa funcționează și gândirea: ca și cum ți-ai căuta iubita pe-ntuneric. Ce-are asta cu logica? Aa, zici, logica nu se ocupă cu gândirea reală ci cu cea normativă! Da, dar dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
eșarfa la gât. Aseară, noi, cele trei europene, am băut câte un păhărel de șampanie la masă și pentru ele am luat suc de portocale. Walizada ne-a privit cu ochii încărcați de reproș și ne-a spus: - Odată am gustat și eu șampanie și mi-a plăcut. - Dar gustați și acum! - Acuma nu, că nu v-ați gândit voi. Dacă vă gândeați, ne îmbiați, nu ne puneați în situația să vă spunem noi că am vrea. Da’ până plecăm, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
băut câte un păhărel de șampanie la masă și pentru ele am luat suc de portocale. Walizada ne-a privit cu ochii încărcați de reproș și ne-a spus: - Odată am gustat și eu șampanie și mi-a plăcut. - Dar gustați și acum! - Acuma nu, că nu v-ați gândit voi. Dacă vă gândeați, ne îmbiați, nu ne puneați în situația să vă spunem noi că am vrea. Da’ până plecăm, să știți că bem un pahar întreg. Jowida nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unei livezi de mere. Magazinul avea produse din merele din spate: apple cider, mere mere, mere în zahăr ars și alune, gem de mere, plăcinte cu mere, mere uscate, ceai de mere. O poezie cu mirosuri foarte plăcute și puteai gusta din fiecare. Dar în plus aveau și pere. Următorul loc de popas a fost un American Bufet, pe margine de motorway. Teribil de kitsch, un eșantion din electoratul lui Bush și Schwarzenegger, dar în care Adi ar fi fost încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
una, cu alta? făcu iritat domnul Pavel, întorcând pagina gazetei pe care o citea. - Ia să vedeți voi, rosti doamna Carolina Pavel, acu’ după-masă ce revoluție v-aduc eu cu gogoșile mele rumenite și pudrate cu zahăr. Domnul Pavel nu gustă gluma nevinovatei sale soții, se încruntă chiar și admonestă: - Noi vorbim lucruri serioase, și tu cu prostiile tale! Doamna Carolina se supără pe jumătate: - Tare aș mai vrea să văd ce-ai mai discuta fără „prostiile astea ale mele”. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
exprima păreri despre cele scrise, mi-a fost limpede că lectura îi oferea lui Petru Groza prilejul de a retrăi momentele petrecute în China, de a simți curtoazia și prietenia cu care fusese tratat pretutindeni pe traseul călătoriei, de a gusta din nou convingerea că, la invitația și rugămintea președintelui Mao Zedong, dăduse o mână de ajutor Chinei în soluționarea unei probleme majore, de a-și confirma credința că adusese o contribuție remarcabilă la întărirea prieteniei și dezvoltarea colaborării dintre România
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ai? Hm! n-aude. Mare comedie! te pomenești că moare! Apoi se scărpină la nas. Al lui trebuie să fie calul de afară... Bun cal!... Părintele se așeză pe un scaun șchiop, își puse cârja între picioare și prinse a gusta cu tact, pe gânduri, din ulcică. Gusta, plescăia din limbă, tușea încet, își trecea mânile prin barba rară, căruntă, și scărpina, cu un deget, ardeiul de deasupra mustăților. Deodată în cadrul ușii răsări un om. Zise intrând: —Bună sara! sărut dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pomenești că moare! Apoi se scărpină la nas. Al lui trebuie să fie calul de afară... Bun cal!... Părintele se așeză pe un scaun șchiop, își puse cârja între picioare și prinse a gusta cu tact, pe gânduri, din ulcică. Gusta, plescăia din limbă, tușea încet, își trecea mânile prin barba rară, căruntă, și scărpina, cu un deget, ardeiul de deasupra mustăților. Deodată în cadrul ușii răsări un om. Zise intrând: —Bună sara! sărut dreapta, părinte... —Tu ești, Neculai? întrebă popa, răsărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pat, undeva? Să vedem, poate să-și vie în fire. — De bună-samă! mormăi popa; dar Petrache nu-i acasă. —Nu-i acasă Petrache, dar cum să lăsăm așa omul? Doar e suflet de creștin și el. De bună-samă! mormăi popa, gustând din ulcică. Gospodarii ridicară încet, pe brațe, pe necunoscut și-l purtară în odaia de alături; îl așezară pe un pat; aprinseră o lampă. Lumina împrăștiată descoperi obrazul pământiu și dureros al călătorului. Ochii plini de o durere nemărginită ardeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fața i-i mai rumănă și pieptănătura mai lucie și mai linsă. Se privise în izvor și-și stropise obrazul și părul cu apă curată. —Ei, apoi acu ce-om face? întrebă drumețul oftând. —Hm! ce-i face?... apoi îi gusta ceva cu noi... că doar oameni suntem... și pe urmă ne-om lăsa până devale la curte... Eu socot că tot la noi îi rămânea, că cuconu Jor are totdeauna nevoie de oameni... Are nevoie de oameni la vite... se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dumneavoastră. Fără îndoială că cel mai bun semn al civilizației nu e tunul, nici trinitroglicerina, ci o vorbă de duh. Cei care au avut strămoși în epoca piramidelor prețuiesc mai mult săgeata de aur a inteligenței. Binevoiește, rogu-te, a gusta din acest vin dulce din locul unde se află mormintele părinților mei și ascultă o ghicitoare pe care mi-a propus-o un uncheș al meu, când eram în vârstă de șaisprezece ani. Acuma am ani șaizeci și totuși o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pricini. Să ne așezăm pe această canapea, lângă havuz. Nu-i nimenea alături, în Divan-Yolù? Nu-i nimeni. Vorbește. Sunt neliniștită, stăpâne, deoarece coșul de fructe zăhărite l-am trimes eu. Și s-ar fi putut ca naramza s-o guste șahzadè. — Crezi c-a fost înveninată? — Se poate, mărite stăpâne. Ce nu se poate în această puternică împărăție? S-ar putea să nu fi fost otrăvită naramza. Vracii de la Amasia arată că robul avea inima slabă și a căzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înainte ca eu să fi apucat să văd că înăuntru era un munte de pâine. Asta e pâinea mea de casă, a spus. Făcută după o rețetă proprie. A rupt o bucată zdravănă, ca un om căruia îi place să guste viața din plin, și s-a apropiat de mine. Începeam să văd care era ideea: plănuia să mă seducă cu ajutorul pâinii - odată ce i-aș fi gustat creațiile, aveam să-mi pierd capul și să mă îndrăgostesc de el. Aveam de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rețetă proprie. A rupt o bucată zdravănă, ca un om căruia îi place să guste viața din plin, și s-a apropiat de mine. Începeam să văd care era ideea: plănuia să mă seducă cu ajutorul pâinii - odată ce i-aș fi gustat creațiile, aveam să-mi pierd capul și să mă îndrăgostesc de el. Aveam de-a face cu un bărbat care văzuse de prea multe ori Chocolat. Închide ochii și deschide gura. Oh, drace, avea de gând să mă hrănească el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
închis repede la loc: o femeie care își plimba câinele era pe jos de râs. Își pusese mâinile pe genunchi de atâta râs. Când Greg a considerat că limba îmi fusese făcută franjuri îndeajuns de coaja aspră, a exclamat: — Acum gustă! Simte sarea din aluat și gustul acru al drojdiei. Îl simți? Am dat din cap, da, da, sărat, acru. Orice ca să terminăm mai repede cu asta. — Simți și un alt gust? a întrebat Greg. N-aș fi putut să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
uitam să iau prima porție de desert; prăjitura cu cremă de ciocolată, sau orice am fi comandat, zăcea în mijlocul mesei, parcă zvâcnind, și, în cele din urmă, Brooke spunea, „Ei bine, nu știu despre voi, fetelor, dar eu trebuie să gust din chestia asta apetisantă“, inițiind astfel războiul furculițelor. Am tras de mine să fac un duș, apoi am luat telefonul să-l sun pe Aidan pe mobil și atunci s-a întâmplat. Eram cuibărită pe scaun, pregătindu-mă să gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gust din chestia asta apetisantă“, inițiind astfel războiul furculițelor. Am tras de mine să fac un duș, apoi am luat telefonul să-l sun pe Aidan pe mobil și atunci s-a întâmplat. Eram cuibărită pe scaun, pregătindu-mă să gust alinarea vocii lui - dar, în loc să aud mesageria, s-a auzit un țârâit ciudat. Formasem greșit? Deja aveam o presimțire sumbră; mâinile îmi tremurau așa tare că de-abia nimeream tastele. Ținându-mi respirația, rugându-mă ca totul să fie bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
arată minunat, am zis. Ce lumânări frumoase! Ylang ylang, observ, foarte senzual. Și cum se numesc florile acelea? —Pasărea paradisului, a mormăit Joey. —Superb. Pot să iau o căpșună de acolo? O pauză ciufută. —Servește-te. —Delicios! Coaptă și zemoasă. Gustă una, Jacqui. Vino, lasă-mă să-ți dau eu una. Ce-i cu eșarfa asta, Joey? E de legat la ochi? A făcut un gest furios, semn că habar-n-am. — Uite ce-i, eu am plecat, am zis. — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pus bot. — Ce e? a întrebat Rachel. Mama a mormăit ceva în barbă. —Ce e? a întrebat Rachel din nou. —Nu-mi place ce am eu în față, a zis mama, mult mai tare de data asta. — Nici măcar n-ai gustat. Nu mâncarea. Farfuria. — Ce are? Rachel rămăsese țintuită locului cu paleta în mână. —Vreau una cu flori. Ea are una. Mama a arătat spre Helen, scuturând energic din cap. Dar și farfuria ta e frumoasă. —Nu e. E oribilă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care-l căpătase lichidul. Toți, în afară de vizirul Abu-l-Kasem Venegas care, departe de a se apleca deasupra bazinului, rămase demn la locul său. Atitudinea acestuia nu scăpă neobservată de sultan, care-i ceru o explicație. „Maiestate, răspunse Abu-l-Kasem, mă tem ca, gustând din sos, să nu mă cuprindă deodată pofta după puiul de potârniche.“ Doamne, iartă-mă! tot repeta maică-mea, fără a încerca să-și țină râsul. Am auzit povestioara asta în legătură cu mai multe personaje din ținutul al-Andalus, și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nimeni nu s-a supărat însă, căci pățania lui ajunsese să fie cunoscută de toți chiar din seara de Mihrajan, așa că vecinii veniră de mai multe ori să-i aducă, așa cum aduci unui bolnav, mâncărurile pe care nu le putuse gusta în casa acestora. Salma se făcea mică-mică, neadresându-i-se decât pentru a-i răspunde la întrebări, împiedicându-mă și pe mine să-l stingheresc, ferindu-se să-i impună prezența ei, dar neîndepărtându-se niciodată, pentru ca el să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scriu la lumina unei lumânări, când noul pasager m-a interpelat: — Hei! Tu de colo! Du-te de scoală un marinar! Văd în apă o bucată mare de lemn care ne va fi de folos mâine la bucătărie! N-am gustat nici tonul de ienicer, nici glasul răgușit, nici îndemnul făcut în toiul nopții. Cu toate astea, din considerație pentru vârsta lui, i-am răspuns fără să fiu nepoliticos: — E miezul nopții, ar fi mai bine să nu trezim pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vară. Am să trec să-i văd pe ai tăi. Să le spun că te simți bine aici? Am fost nevoit să recunosc că, deși nu strânsesem avere, nu suferisem nicicum de chinurile captivității. Și că Roma mă făcuse să gust două fericiri adevărate: aceea a unei cetăți antice care renaște, îmbătată de frumusețe; și cea a unui fiu care dormea pe genunchii femeii pe care o iubeam. Prietenul meu se arătă mulțumit. El adăugă totuși: — Dacă, într-o zi, orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vadă că-mi schimb părerea, strigă de la fereastră pe doi dintre servitorii săi. Unuia îi porunci să meargă să cumpere două sticle din cel mai bun vin grecesc, iar pe celălalt îl puse să pregătească o pipă cu tutun. — Ai gustat cumva din această dulce otravă din Lumea Nouă? — O dată, acum doi ani, acasă la un cardinal florentin. — Nu se găsește de vânzare la Roma? — Nu există decât în unele taverne. Dar acei tabacchini care le țin sunt oamenii cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Hassan! Dacă vrei să amintești de prietenia noastră, de anii noștri de școală, de familia noastră, de viitoarea căsătorie dintre fiul meu și fiica ta, să stăm atunci liniștiți de vorbă la o masă îmbelșugată și, pe Dumnezeu, am să gust clipa aceea mai mult decât oricine altcineva. Dar dacă tu ești trimisul papei, iar eu cel al sultanului, atunci să stăm de vorbă altfel! Am încercat să mă apăr: — Ce-mi reproșezi? N-am vorbit decât de pace. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]