KorAP: Find »[drukola/base=habar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...143 144 145 ...211 >

5,257 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

mult mai multe decât atunci când primul Vindecător se gândise la primele cuvinte. Mi-a spus tot, tot, tot, deși nemernicii ăia plecați de pe culmea de la Miazănoapte se apropiau de noi văzând cu ochii. Of, of, Moru tot vorbea, iar eu habar n-aveam În ce mă vâra. - Krog să le spună celorlalți Vindecători că Moru din munte, fiul Psarei, nepotul Milei și coborâtor al Tatălui, a spus asta. Și mai zi-le că Moru știe ce va fi, că știe cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ucid și pe ăia care o să vină după ei. L-am apucat pe Vindecător de cot, l-am tras degrabă Într-o viroagă și i-am făcut semn să se ghemuiască. O fi știind el nume, o fi având el habar să ne vindece și să meșteșugească vorbe, dar eu eram toiagul și piatra cu care Tatăl așeza lucrurile la loc. 3. Pfuuh, ce lumină. Până și lumina era alta pe măsură ce mă Îndepărtam de pământul nostru. Coborâsem dintre munți până la una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
I-am văzut prima oară pe la amiază. Se furișau prin spatele trunchiurilor cele mai groase, cu ochii țintă la mine. Auzeam În minte ce-și spuneau, Îi simțeam ce gânduri aveau, că ăsta mi-era blestemul, dar mă prefăceam că habar n-aveam de ei și continuam să merg de-a lungul potecii, potolit. Las’că, mai devreme sau mai târziu, aveau să-mi iasă ei În cale! Trebuia doar să fiu cu ochii-n patru, ca să nu-i las să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de trebuință asemenea nemaipomenită putere, Tată, cui? - asta mă Întrebam când i-am văzut cum s-au aruncat cu fața la pământ, În fața mea. - Auzi tot! Auzi tot! Auzi tot! - spuneau ei, dorind să rostească, de fapt: Știi! Știi! Știi! - numai că habar n-aveau să zică vorba asta. Nu-i Învățase nimeni cuvinte prea multe, iar ceea ce pusese Moru la cale Îmi era tot mai limpede de acum. - Tu, am Întins mâna spre șeful lor, tu ai spus că sunt un mistreț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Am dat s-o iau spre apa verzuie ce curgea pe lângă sat, dar pășitorii m-au lăsat și m-am trezit căzând la loc În fund, lângă bivolița aia care guiță scurt. Mă dorea din nou lângă ea, iar eu habar n-aveam ce trebuia să fac! Dacă aș fi știut să rostesc vorbe, poate că aș fi găsit o cale de scăpare, dar așa... - Tu, Krog, Îmi spuse ea cu cuvinte, În timp ce un firișor de bale i se prelinse pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și-i spuseră, grohăind gălăgios și dând din mâini ca apucații, că din munte mai coborau niște oameni. Și Vindecătorul, și Krog, se gândiră atunci la numere - am fi vrut să știm câți erau cei ce veneau, dar oamenii Vindecătorului habar n-ar fi avut să ne răspundă, iar noi n-am mai avut răgaz să vorbim vreodată despre ele. - Dacă În urma ta vin mai mulți oameni, cu adevărat tu ești trimisul, spuse Vindecătorul posomorât, dând glas temerilor noastre. Nu i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cum de ajunsesem pe pământul lui. - Știu cine ești pentru că te-am văzut Încă de azi noapte. Am auzit tot ce gândeai. Ești un mare prost să mergi așa, gândindu-te la vrute și nevrute. Moru nu s-a gândit că tu habar n-ai să mergi pe unde nu e munte? I-am spus că nu aveam de ales. Dar el: - Și de ce s-a trezit Moru abia acum? De când au meșteșugit strămoșii vorbele, au trecut atâta amar de veri și ierni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
bune și pentru minciună, așa că o să mă prefac că nu pricep ce vor. Oricum, nu trebuie să afle că mi-am Învățat oamenii să vorbească. - Asta să fie treaba lor? Să nu lase oamenii să vorbească? - Așa sper. De fapt, habar n-am ce-or fi pus ei la cale câtă vreme Moru al meu a tras mâța de coadă prin... hmm... munții tăi cei Înalți. Așa ziceai, nu? - Da. Munții cei Înalți unde nu trebuie să-ți faci casă ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să trec apa asta! Nici tu, nici fratele tău dintre bălți! - Măi, Krog, cine e Moru ăsta? Enkim se strecurase, neauzit, În spatele meu. - Moru, of, of. Măi, Enkim, măi, știi tu să faci un trunchi scobit cum au oamenii bălților? - Habar n-am, dar dacă vrei să trecem În partea cealaltă, nu e nevoie de trunchi scobit. - Nu știu să calc apa. - Eu știu, Îmi zise el și mă trase după el spre mal. Pentru câteva clipe, am crezut că dorea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Nici cu asta nu am dat-o gata pe Vinas pentru că ea Își vedea mai departe de ale ei. - Ai plecat de numai cinci zile... Of, of, mutule, cât mai ai de mers! Pe de altă parte, se bucură ea, habar n-aveam că neamul nostru a ajuns atât de aproape de Moru. Neamul nostru a umblat mult, mutule. - Dacă ați umblat atât de mult, spune-mi atunci unde e locul În care trebuie s-o iau eu către Apus? - Ce știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Eram lac de sudoare, amândoi. Runa s-a trântit pe pământ ca să-și recapete răsuflarea, iar eu mi-am acoperit creștetul cu frunziș și am scos capul numai puțin, cât să-i văd pe urmăritorii care ne pândeau. Tată, Tată, habar n-aveau că eram În viroaga aia! Vuietul apei se auzea și el tot mai tare, așa că, până la urmă, aveam și noi puțin noroc. - Ușor. M-am strecurat primul În mărăcinișul des și am tras de culcușul lui Enkim, În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nou Între ele, pe toate la un loc. Ei, și acum că făcusem adăpostul, trebuia să fac trocul ca după o vânătoare izbutită, dar nu știam cum. Priveam sulițele, Îmi plăcea cum stăteau și știam că alcătuiau ceva bun, dar habar n-aveam să fac trocul de Împăcare. Nu știam dacă aveam să-i revăd pe Selat sau pe Dilc - poate că muriseră În lupta aia de sânge pe care o lăsasem pe meleagurile lor - așa că m-am apucat să scrijelesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nu avuseseră de ales. Cu puțin Înainte să se crape de ziuă, era deja ger de crăpau pietrele. Zgribulit, Aban mă Întrebă dacă Gerul cel Greu avea să fie mai aspru decât frigul cumplit pe care-l Înduram noi atunci. Habar n-aveam, și cu el nu mergea să Înfloresc lucrurile, doar așa, ca să văd cum Îmi ies vorbele. Nici Moru nu-mi povestise vreodată despre Ger - el nu voise altceva decât să ducă la capăt cele puse la cale de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
că noi, oamenii neamului meu, ne meritam numele de scoborâtori din lupi. De ce nu se repeziseră bourii ăia asupra lupilor? Ce-i făcuse să stea locului? De ce erau atât de nepăsători? - mă gândisem atunci deși, În vremea aceea, n-aveam habar nici măcar ce Înseamnă să-ți pese de ceva... - Enkim! Enkim! strigă Runa, alergând la omul ei cu Unu În brațe. - Afurisitul ăsta de Krog! M-a salvat din nou! Frate! - Îmi spuse Enkim, punându-mi o mână pe umăr. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În nisip, una lângă alta. Of, of, simțise că-l simțisem și știa că eu nu -. - Ai Încredere, măi Logon, măi. O să termin călătoria asta cu bine, i-am spus. - Logon rugat la tine să nu ai milă la Logon. Habar n-ai cum și dacă o să se termine cândva călătoria lui Krog, o dădu el pe glumă, dar ochii Îi erau posomorâți. Tu ești toiagul lui Tatăl, iar Logon o să fie toiagul lui Krog, ne luă el pe amândoi peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mâini de praf puturos dintr-o groapă și mă Îndemnă să-mi dau pe trup. La fel făcu și el. Apoi mă Întrebă fără ocolișuri: - Și acum, eu ce să fac, măi Krog? Eu știu tot ce va fi, dar habar n-am ce trebuie să fac eu. Îmi zâmbea cald și scoase din tașca de la brâu o frunză pe care o mesteca, cu mintea aiurea. - De câtă vreme jucați jocul ăsta? l-am Întrebat. - Aș putea să-ți răspund că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
jos, care privindu-i În lumină, care gustându-i sau chiar Înghițindu-i. Până la urmă, tânguitori și speriați, se puseră să joace din nou călătoria lui Krog - rămasă lor de hăt, cine știe de când, căci pe atunci nu prea aveam habar să mă gândesc la timp, darămite să-i spun În vreun fel pe care să-l pricep. Simțeam doar că mintea Îmi era bântuită de un gând care lega zilele de veri și de ierni, de soarele ce alerga În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Femeia era de două ori cât omulețul, avea un om al ei și era frumoasă de pica, dar mărunțelului nu-i păsa: era Încrezător că o va face femeia lui, lucru care Îl veselea peste măsură. Fiind vorba despre femei, habar n-aveam ce sfat să-i dau așa că, după o vreme, l-am lăsat să râdă de unul singur și m-am Întors să văd de cele trei sulițe. M-am strecurat Între ele, m-am proptit de stâncă, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Ei credeau că se trag dintr-un cerb, pe nume Cipusik. De cum terminară una dintre case, mă invitară În ea. Nu-mi venea să cred - era Într-adevăr tare călduroasă, dar mirosea atât de rău Încât, preț de o vreme, habar n-am avut cum să fac astfel Încât nici să nu-i supăr, dar să și răsuflu În același timp. Mi-a venit un gând bun doar după ce m-am obișnuit cu mirosul - nu puteam să mă odihnesc, le-am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
se lupta cu niște oameni. Krog trebuia să-i Învingă pe acei oameni. Ca să Învingi un neam, ia-i gândul de tot. Ca să-i iei gândul de tot, sperie-l. Ca să-l sperii bine, supune-l astfel Încât să n-aibă habar că e supus. Dacă nu știe că e supus, pânza de păianjen n-o să se clatine prea tare. Asta era un altfel de călătorie - lungă, tare lungă - și ca să ajung până la capătul ei, lupta de sânge nu era decât cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

la un serviciu cultural din străinătate În timpul regimului nazist de la București. - Nu‑i plăcut să te gândești la așa ceva, Chick, Îmi spunea Ravelstein. Și tu ești căsătorit cu o femeie care‑ți face frică. Desigur, ai să‑mi spui că habar n‑are de politică. - Înțelege foarte puțin din politicăă - Natural, consideră că un om de știință trebuie să fie deasupra și dincolo de astfel se chestiuni. Dar ăștia sunt prietenii ei. Trebuie să privim lucrurile În față. - Recunosc că Radu Grielescu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Îi spune: „Odihnește‑te, dragule, mă Întorc imediat după partida de tenis - foarte curând”. După ce ea se Îndepărtează, nenorocitul de soț Își duce mâna la gură și, pe după palmă, rostește confidențial către public, Într‑o minunată șoaptă de operetă: „Ea habar n‑are că i‑a mai rămas doar o săptămână de trăit.” La auzul acestei replici, Ravelstein Își zvârlea capul pe spate, Închidea ochii și se scutura de râs. În felul meu, aveam și eu aceeași reacție. Așa cum am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
din starea uterină și până la ultima suflare. Comprimarea și dilatarea ritmică merg Înainte de zor, orbește. De ce? Cum? Și cine‑i prelungea acum viața lui Morris Herbst? - un zăpăuc de adolescent Îmbătat de viteză din Cape Girardeau, Missouri, despre care Herbst habar nu avea cine e. Nimic nu se potrivește aici mai bine decât vechiul slogan industrial: „Piesele sunt interșanjabile”. Un lucru care ne familiarizează cu realitatea modernă. În timpul războiului, m‑am gândit de multe ori că trupele rusești care au respins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Nu am mai călcat prin restaurantul lui. - Machts nicht. E un porc care a fost Învățat cum să se poarte, dar Învățătura nu s‑a prins de el. Oameni Îngrozitori, pretutindeni. Din coadă de cal nu faci sită de mătase. Habar n‑aveam cât eram de bolnav. Nu‑mi dădeam seama decât de faptul că devenisem extrem de irascibil, scos din țâțâni - deranjat la cap. Eram conștient că mă repetam și că Rosamund era deprimată. Nu știa ce să facă. Probabil că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
achit facturile. În scurt timp, doctorul a adoptat un stil și mai tiranic: - Ce zi e azi? - Marți. - Nu‑i marți. Orice adult știe În ce zi din săptămână se găsește. - Atunci, trebuie să fie miercuri. - Da. Și ce dată? - Habar n‑am. - Mă rog, te pregătești să mă persiflezi - să faci un joc. Dar de acum Înainte va trebui să cunoști data exactă la care ne aflăm, ca orice om normal. Ai s‑o verifici În fiecare dimineață și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]