4,284 matches
-
mondiale, romanul Atunci au tras toate clopotele începe în ziua de 15 august 1916, când se anunță mobilizarea armatei și declanșarea acțiunilor militare. Momentul surprinde familiile celor două personaje principale, Casandra și Anton, reunite în casa acestora de la Români, serbând hramul mănăstirii Horez, aflată în vecinătatea satului. Războiul îi desparte pe cei doi soți - Casandra rămâne cu copiii în sat, în vreme ce Anton, ofițer în rezervă, se retrage cu unitatea sa în Moldova - și se instalează cu duritate în viața fiecăruia. Casandra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
oligarh,). Tzereteli este un sculptor de origine georgiană, bogat și influent, care a „turnat” mai multe asemenea monumente în Moscova, scandalizând intelectualitatea, deși statuia lui Petru I nu arată deloc rău. Sunt, cu siguranță, altele care frizează kitsch-ul. Catedrala Hram Hrista Spasitelea, reconstruită din temelii după 1989, pe locul celei vechi, demolată de comuniști. Și aici a „creat” Tzereteli, care a montat pe ziduri basoreliefuri din metal negru, reprezentând scene biblice. Mi se pare total nepotrivită această combinație, care seamănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prin ajutorul locuitorilor și venitul de la cârciumile satului, s-a făcut biserica, ce se află astăzi din cărămidă [...] pe temelie de piatră 3. Aceeași sursă (dar și multe altele care întăresc afirmația), atestă faptul că biserica din cătunul Ipotești [...] cu hramul "Sfinții Voievozi" [...] a fost făcută pe locul și cu ajutorul lui Ipatie și Nicolai Isăcescu, care sunt și primii ctitori. Ea a fost făcută din lemn, dar putrezind lemnul, a fost făcută din vălătuci 4. Un act din 10 aprilie 1902
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
bisericuța și cu preoții ipoteșteni. Abia în anul 1838, într-o însemnare catagrafică Satul Ipoteștii, proprieta a dumisale aga Doxachi Hurmuzachi cu alți răzăși și anumi frații Isăcești și Neculai Albotă găsim chiar dintru început următoarele precizări: la biserica cu hramul mai marilor voievozi erau doi preoți, un diacon și doi dascăli. Primul preot era Vasile Hudișteanu 8. În această catagrafie sunt trecuți și frații Isăcești, descendenți din Ipatie, care se crede a fi autorii consolidării bisericuței construite, la început, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu a fost pe vremea cât a locuit familia Eminovici aici13. Lăcașul a cunoscut, de-a lungul întregii sale existențe, tot felul de faceri și prefaceri, în funcție de timpul, preotul și proprietarul său. Un sinodic din 1840 spune că biserica cu hramul Sf. marilor voievozi, de lemn veche, are pereții deslipiți, țintirimul dezgrădit, celelalte trebuitoare arse14. În același act, însă, se constată și următoarele: preotul Vasile de 44 ani, bețiv; preotul Vasile de 40 ani, bețiv; diaconul Alexandru de 38 ani, bețiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
însuflețire și umilință, totuși ne simțeam mai siguri de o victorie mai definitivă. Chiar germanii o spun și se vaită pe față, văzându-se așa de izolați și cu adversari așa de dârzi în luptele lor. Sfânta Maria era și hramul mănăstirii Pasărea. Din ajun soseau tot felul de briște, poștalioane și căruțe încărcate cu femei și copii. Cele mai multe, rude cu maicile, au umplut toate casele, altele au petrecut noaptea afară - somn puțin, vorbărie multă. Numai două cabriolete elegante, cu d-nii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sălașul lupilor era gol. Au trecut zile, luni, apoi ani. Războiul i-a luat pe cei doi feciori mai mari să calce câmpii străine de unde s-a întors doar unul. De Sfinții Voievozi, în primul an de după război, cu ocazia hramului bisericii din sat, în pomelnicul dat popii, pe lângă numele lui Vasile cel căzut de schijă sau de glonț undeva departe în Răsărit, a fost trecut și Ion cel dispărut. Tatăl a plâns atunci poate pentru prima dată după cei duși
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
căzute, roșii și urduroase. Purtările nu îi erau mai prejos de înfățișare: îți stătea în cale sfidător, zornăinduși cheile ce-i atârnau la brâu, și-ți vorbea pe un ton arogant. Era limpede că se credea stăpân peste biserica purtând hramul Sf. Ioan Botezătorul, înălțată de episcopul Massimo pe vremea papei Simmaco. Când s-a apropiat de mine pentru îmbrățișarea rituală, am avut o senzație de repulsie. La o vârstă deja pășind spre ultima bătrânețe, lumea se aștepta să mă port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
piei de iepure sălbatic sau de casă, cu tălpi de lemn fixate cu o împletitură de vene de animal uscate, care-i făceau să meargă ca și cum ar fi avut piciorul plat sau precum gâștele. După ce și-au dat seama ce hram purtam, și-au văzut nepăsători de treabă. Unii pregăteau găteje de crăci groase, alții le potriveau în grămezi, după care le acopereau cu pământ. Unele movile fumegau molcom, ca niște mici cratere. Meșterul ne-a însoțit până la o colibă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care o duceam. Dar, așa cum se știe, în zilele călduroase se coc cele mai spăimoase vijelii. Ceea ce s-a și adeverit. Adriano locuia într-o casă modestă în afara orașului Cividale, pierdută printre fagi și castani, în vecinătatea unei biserici cu hramul Sf. Ștefan, pe drumul care urca spre muntele ce se vedea deasupra orașului și pe culmea căruia se mai văd și astăzi rămășițele unei fortărețe romane. Acolo ducea o viață de pustnic până în ziua de vineri, când cobora în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
până în ziua de vineri, când cobora în oraș spre a se pune la dispoziția bolnavilor în casa mea. Sâmbăta însă urca la ruinele castelului și, împreună cu alți oameni care-i deveniseră credincioși, se ruga într-un mic templu părăsit cu hramul Sf. Mihail și pe care el îl numea Casa Mariei. Nu l-am însoțit niciodată acolo sus, și nici el nu m-a poftit să fac acest lucru. Drept care am fost surprins când, într-o dimineață, cred că era într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Nu foarte departe de acest deal spre zidurile de apus și drumul spre Milano, se afla curia ducis, complexul de locuințe, fabrici și depozite ale ducelui. Dintre multele biserici, două erau mai însemnate, amândouă cu o preoțime numeroasă: una cu hramul Maicii Domnului și al Mântuitorului, pe care Rotari a lăsat-o catolicilor; cealaltă, cu hramul apostolului Ioan evanghelistul, era încredințată arienilor. Mai era și biserica Santa Eufemia; dar era închisă din pricina discordiilor dintre cele Trei Capitole, ca și cea cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
afla curia ducis, complexul de locuințe, fabrici și depozite ale ducelui. Dintre multele biserici, două erau mai însemnate, amândouă cu o preoțime numeroasă: una cu hramul Maicii Domnului și al Mântuitorului, pe care Rotari a lăsat-o catolicilor; cealaltă, cu hramul apostolului Ioan evanghelistul, era încredințată arienilor. Mai era și biserica Santa Eufemia; dar era închisă din pricina discordiilor dintre cele Trei Capitole, ca și cea cunoscută sub numele de San Pietro. Am găsit cazare la azilul de lângă templul capitolin, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și cu capul plecat. Am plecat surghiunit de bunăvoie, cu părul tăiat ca romanii și cu barba rasă. IX Episcopul Giovanni din Concordia, care a fugit la sosirea longobarzilor pe insula Caorle, a început să înalțe acolo noua bazilică cu hramul Sf. Ștefan martir. De la întâmplările pe care le relatez au trecut mai bine de cincizeci de ani, și biserica încă arăta jalnic. M-au făcut să aștept cam o jumătate de zi în pronaos. În cele din urmă, a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era starea de lucruri când am ajuns eu la Bobbio. După ce am încredințat caii unui grăjdar, am bătut cu ciocănelul în poarta mănăstirii. Mi-a deschis portarul, cu ochii obosiți, dar surâzându-mi. Deși n-avea cum să știe ce hram purtam, s-a arătat bucuros de sosirea noastră. Ne-a poftit să trecem de ușa încăperii de primire, slăvindu-l pe Domnul pentru cinstea de a ne fi trimis până acolo, după care ne-a lăsat într-o odaie unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sfânt de longobarzi și de romani. Faima sa începuse prin anul 490, când unui negustor de vite care-și căuta pe acel munte un taur rătăcit i s-a întâmplat un lucru deosebit de ciudat. Ajuns în preajma unei biserici străvechi cu hramul apostolului Petru, a găsit taurul îngenuncheat ca și cum s-ar fi rugat dinaintea unei grote. Deși și-a dat toată silința, nu a reușit să-l clintească din acel loc. Crezând că singurul lucru care-i mai rămăsese de făcut era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îmi răspunzi, Nu numai! și-ngenunchezi nu în fața altarului cum cere credința, ci înaintea celei pe care o regăsești acum vie, încă nu te-ai întors, logodnicul meu, de la biserică, desenezi Cina de la Mavri, 13 august, Vatra Moldoviței, mănăstire cu hramul Bunavestire, construită întâi de domnitorul Alexandru cel Bun, între anii, prăbușită din cauza unor grele ploi la începutul veacului al șaisprezecelea, Petru Rareș e cel care a reluat construcția mănăstirii, de unde se vede totuși că pământul era prielnic, potrivnic fusese doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
școala de caligrafi și miniaturiști întemeiată aici de Gavril Tric, el îi zâmbește cu prietenie lui Theo, eu marginalizată astfel îl pot observa mai bine pe acest călugăr tânăr care a ales atât de timpuriu claustrarea, ne explică cum la hramul mănăstirii, de Înălțarea Domnului, sfințirea apei se face în agheazmatarul din fața mănăstirii, și pe buzele sale subțiri cuvintele se potrivesc cu atâta limpezime încât mă întreb dacă nu cumva ne recită o lecție deja învățată, când ne-a vorbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și aduce cu el ruși sălbatici care nu cer decât vodcă și pâine și dacă le primesc te lasă în pace, erau aliații noștri și dacă nu, eu și cu meșterul Vasile nu mai aveam mult de pictat, doar arhanghelii hramului bisericii, Mihail și Gabriel, ne mai rămăseseră de pictat când au intrat rușii în sat, căutau din poartă în poartă băutură, amenințau oamenii cu pușca ca să le dea de băut și le-a trecut prin cap rușilor că vodca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bisericii, lângă ușa de la intrare.Textul inscripției, cioplite în relief pe un bloc de piatră de 95cm x 67cm are următorul conținut: „Io Ștefan Voievod cu mila lui Dumnezeu Domnitor al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod zidit-am acest hram în numele Tăierii cinstitului cap al Sfântului și slăvitului prooroc și înainte și botezător Ioan. Începutu-s-a în anul 6998 (1490) luna aprilie 27 și săvârșitu-s-a în același an septembrie 20”. Încă din secolul al XVII-lea se încetățenise ideea
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
și Elena, cu condiția ca Doamna Elena, mama lor, să se folosească, atât cât va trăi, de roadele ei) și, după câteva săptămâni, pe 13 martie 1620, se stingea. A fost îngropat, trei zile mai târziu, în catedrala vieneză cu hramul Sfântului Ștefan. Membrii acestei „Curți pribege” s-au întors acasă pe rând. Au venit întâi, prin 1633 sau 1635, Doamna Elena (o văduvă) și Ilinca, a doua fiică a ei, la chemarea lui Matei Basarab. Mai târziu, prin 1640, se
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tăiat mulți boiari [...]54. Apoi boiarii au venit la sfânta mănăstire Argeșul de au luat pre egumenul Paise și l-au rădicat domn. Și i-au schimbat numele, de i-au zis Radu -vodă. Și au făcut sfânta mănăstire Mislea, hram Sfânta Troiță. Și după aceea Radul-voievod au tăiat pre banul Toma și pre Vlaicul logofătul [...]. Mircea-vodă au venit domn de la Poartă cu steag și au intrat în București, martie 17, 7053. Și trecând 2 săptămâni, au tăiat pre boiari, anume
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mihnea ot Bădéni, i sin Udriște vistierul; i Tudor ot Bucov, i Vladul Caplii, i Pătrașco, i Calotă, i Stan sin Socol dvornicul, și alții, meșița septembrie 1 deni. Și au făcut Alexandru-vodă, den jos de București, o mănăstire mare, hram Svetaia Troiță [...]56. Pătru-vodă Cercel sin Pătrașco-vodă [cel ce poruncise ca rămășițele jupânesei Caplea, soția marelui postelnic Ghiormea, să fie deshumate din schitul ctitorit de ea lângă dealul de la Mihai Vodă și să fie mutate la Mănăstirea Bolintin, căci boieroaica
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
celor două fiice, Ancuța și Elena, cu condiția ca Doamna Elena să se folosească, atât cât va trăi, de roadele ei. S-a stins pe 13 martie 1620 și a fost îngropat, trei zile mai târziu, în catedrala vieneză cu hramul Sfântului Ștefan. Membrii acestei „Curți pribege” s-au întors acasă pe rând. Au venit întâi, prin 1633 sau 1635, Doamna Elena, văduva (coborâtoare din marii boieri din Mărgineni; era fiică a postelnicului Udriște), și Ilinca (Elena, Elina), la chemarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mănăstirea Bistrița unde a fost îngropat la 1 Ianuarie 1432; fiul său, Ștefan al II-lea, mort la 13 Iulie 1447, va fi înmormântat la Mănăstirea Neamț. Ștefan cel Mare a transformat biserica episcopală din Rădăuți (a doua, cea cu hramul Sf. Nicolae; în prima biserică domnească din Rădăuți - cu un ctitor recunoscut- fusese înmormântat, înainte de 29 iunie 1368, Bogdan I) în necropolă domnească (erau înhumați acolo Lațcu [în 1375], Roman I [în 1394], Ștefan I [în 1399]), împodobind mormintele Mușatinilor
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]