8,976 matches
-
în acel context. Economia stăruie doar asupra faptelor contextuale și nu asupra faptelor în general pentru că substanța faptelor economice este de natură procesuală complexă (și cu conținutul complexității de natură matematică) conferite de intersubiectivitate. Originarea inefabilă a faptelor Economiei explică incertitudinea recurenței acestora, ele sunt consecința unor acte cu intenție (ce au tendința linearității cauzale), dar și consecințe care nu sunt o reflectare a actelor intenționate (Popper, 1998a), se constituie ca incertitudini, uneori (poate adeseori!) contextele fiind saturate de astfel de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
conferite de intersubiectivitate. Originarea inefabilă a faptelor Economiei explică incertitudinea recurenței acestora, ele sunt consecința unor acte cu intenție (ce au tendința linearității cauzale), dar și consecințe care nu sunt o reflectare a actelor intenționate (Popper, 1998a), se constituie ca incertitudini, uneori (poate adeseori!) contextele fiind saturate de astfel de fapte. Cu alte cuvinte, Economia operează asupra forțelor antropice, eminamente cu substanțiere subiectivă, psihică, în formule deterministe sau nu (mai mult nu), cu propensiuni iraționale. Fizica este o știință a raționalului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
obiectul cunoașterii economice presupune implicarea, conștientă sau nu, și ca subiect și ca obiect în procesul de cogniție. Legătura acestui dualism de instanțiere are consecințe de genul problemelor descrise de Heisenberg (Heisenberg, 1971) în legătură cu măsurarea în lumea cuantică. Indeterminismul și incertitudinea (Broglie, 1980) în logica situațională pe care o folosim în studierea substanțierii contextelor în Economie fac regula jocului explicativ. Economia operează cu concepte cristalizate pe altă cale decât cele din fizică, sunt cumva concepte vii, cu interesele și conștiința la
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
astfel de sisteme determinanții și condiționările lor se schimbă și aceasta schimbă contextele. Ceea ce previzionăm ar fi doar că se va schimba situația, iar când spunem asta s-ar putea să coincidă cu realitatea sau să nu coincidă. Opțiunea pentru incertitudine pare mai degrabă să fie o atitudine derivată din neîncrederea în capacitatea Științei Economice, așa cum ni se sugerează în legătură cu funcția ei predictivă. Dar incertitudinea nu are cum să fie nici argument irefutabil, nici scuză serioasă, ci ea este o cale
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
când spunem asta s-ar putea să coincidă cu realitatea sau să nu coincidă. Opțiunea pentru incertitudine pare mai degrabă să fie o atitudine derivată din neîncrederea în capacitatea Științei Economice, așa cum ni se sugerează în legătură cu funcția ei predictivă. Dar incertitudinea nu are cum să fie nici argument irefutabil, nici scuză serioasă, ci ea este o cale pe care Economia configurează situațiile specifice (contextele) în acord cu ce-și propune să facă din perspectiva bunului-simț reglator al naturii umane. Și asta
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
intersubiectivității. În Economie nu se ajunge la reguli și regularitate pe calea clasică a fizicii, bătătorită de determinism, cauzalitate și recursivitate, ci și pe una mai complicată, atașată stărilor dinamice ale sistemelor complexe, cu comportamente stocastice, decelabile ca posibilități, supuse incertitudinii ofertelor și riscului matematizat probabilistic. Obligația predictivă a economiei este simptomul unei maladii, cea a fizicalizării perspectivei, chiar din faza ei primară, când izvorul cunoașterii a stat sub spectrul mecanismului și, mai apoi, al organismului (Poincaré, 1986). Focalizarea metodologică și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
prezentul acțiunii. Referințele ante-factum și post-factum sunt prețiozități de limbaj, pentru că ante și post în economie se suprapun în tranzacția care tocmai are loc. În Economie este, propriu-zis, predictibil prezentul ca teorie, fie doar și pentru faptul că există atât incertitudinea că intențiile au consecințe așteptate, cât și riscul întâmplării unor consecințe fără corespondență în intenții. Acești parametri specifici ai acțiunii în desfășurare califică „mecanica” și „termodinamica” sistemului economic, iar nu intersubiectivitatea. Chiar și în cazul realităților circulare (ceea ce numim adesea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
poate fi așa ceva decât ca teorie care proiectează rețeta lucrului bine făcut. Economia rămâne să găsească justa măsură a tribulațiilor ei între condiția umană (mereu legată de fatalitatea lui „a face”) și natura umană (unde sensul condiționării este dat de incertitudinea lui „a deveni”). În fapt, libertatea de mișcare a economiei se întinde de la pragul minim al existenței, care presupune soluția univocă, la problema supraviețuirii până la pragul maximal de la care performanța ar goli de sens problema supraviețuirii. Ca potențial, Economia se
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
brownian din universul cogniției economice este desăvârșită și s-ar putea să fie perpetuă (deși, la drept vorbind, este desăvârșită pentru că e perpetuă). Poate nu este întâmplător că anumite curente de gândire economică sunt interesate aproape exclusiv de risc și incertitudine, ca și când acestea ar fi expresia unor caracteristici naturale ale universului raționalizării de care se ocupă Economia. Teoria haosului este o soluție la care se recurge adesea pentru a umple cu înțelesuri cogniția economică. Suprafețele văzute ca finitudine a spațierii infinite
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
legitate, orice recurență și orice singularitate se originează în subiectivitate și intersubiectivitate. SME, cum spun epistemologii, conțin observatorul, iar acesta influențează evoluțiile ca parte indisolubilă. SME, deși pot fi analizate ca macroentități precum planetele, ele au comportamente de tip cuantic; incertitudinea și nelocalizarea sunt la ele acasă, deși într-o formulă inefabilă. Configurarea setului de valori în eternitatea schimbării (Contextul care explică) A. Ce vine peste noi? Blocarea în comoditate Omenirea se află în pragul unei noi sinteze. Aceasta înseamnă un
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
două identități, după care s-a conchis că au existat două persoane: un sofist și orator, Antiphon al nostru, și un retor zis „din Rhamnonte”. Mulțimea activităților acestui personaj, care s-a manifestat în toate domeniile, starea lacunară a suporturilor, incertitudinile privitoare la amestecul său într-o lovitură de stat în favoarea oligarhiei, aparenta contradicție cu tezele din fragmentele politice asupra concordiei, totul contribuie mai curând la adâncirea misterului decât la ridicarea vălului... Să reținem, pentru ceea ce ne interesează, un Antiphon net
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de provincie din Lycia antică, Diogene din Oenoanda investește o avere cu unicul scop de a-l învăța ceva pe omul obișnuit, de a-l trata, de a-l vindeca de spaime, temeri și angoase. Întreaga epocă pare chinuită de incertitudine, de necunoașterea a ceea ce va aduce ziua de mâine: ea trosnește, crapă, stă să explodeze. Nimeni nu știe acest lucru, doar inconștientul unor firi deosebit de sensibile poate înregistra zguduirile seismice ale civilizației antice, ale cărei ceasuri sunt numărate... Suntem prin
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Explicarea dinamicii acestora reclamă recurgerea la principiile hazardului și nedeterminării, la teoria catastrofelor și teoria fractalelor (Sofronie, Zubcov, 2003). Posibilitatea producerii unor comportamente care ies în afara limitelor controlului și determinării obiective creează, în raport cu fiecare subiect în parte, o zonă de incertitudine, cu grade diferite de intensitate. Acestea și-au găsit de mult reflectarea într-o suită de expresii sugestive de genul celor de mai jos: Nu se poate, nu-i adevărat. Așa ceva este neverosimil (cu privire la un subiect cotat anterior foarte pozitiv
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Dublin, 1997), sublinia necesitatea găsirii altor modalități de măsurare în psihologie decât cele utilizate în prezent, insistând asupra reconsiderării modului de stabilire a diagnosticului și prognosticului: prin prisma interacțiunii dintre microstări și macrostări, dintre constant și variabil, dintre certitudine și incertitudine. Prezentarea pe care am făcut-o mai sus ne conduce la formularea următoarelor concluzii: Cvasitotalitatea testelor psihologice pe care le folosim în prezent în diagnostic se bazează pe supralicitarea constantului în structura personalității și pe subestimarea variabilului. Se impune, ca
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
totul alte caracteristici, de la liniște și calm până la indiferență. Se pare că tocmai această duplicitate creează stereotipuri și percepții negativ valorizate asupra organizației militare în timp de pace. Deși toate organizațiile moderne acceptă ca posibile situațiile incontrolabile, factorul structural de incertitudine privind comportamentul organizației militare și al oamenilor în misiune este mult mai intens, de unde și controlul mai pregnant al conduitelor individuale, încă din timp de pace, în scopul condiționării cât mai puternice a acestora. Pentru menținerea comportamentului membrilor în cadrul normelor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
locale în ultimii ani și cum ar trebui reajustate procesele de facilitare comunitară în perspectiva fondurilor structurale și/sau de dezvoltare rurală? Astfel de întrebări au sens, întrucât strategiile de dezvoltare locală elaborate în spațiul românesc sunt încă marcate de incertitudine. Implicit, și modelele de facilitare comunitară sunt, mai degrabă, în stadiul de „experimente sociale”, chiar dacă fiecare organizație are tendința de a-și considera propriul model drept unul de succes și cu un potențial ridicat de replicabilitate. Altfel spus, dincolo de anumite
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
unor produse din lemn recent realizate. În privința nevoilor de instruire a beneficiarilor, ele nu pot fi, de regulă, total satisfăcute în timpul cursurilor de instruire, iar supervizorul este cel care poate acoperi, prin interacțiunea constantă și vizitele în teren, expectațiile și incertitudinile beneficiarilor. În cadrul unui studiu intern al FRDS, efectuat după sesiunile de instruire a Agenților de Execuție în proiectele de Mică Infrastructură Rurală din faza-pilot a programului SDSCM (Schema de Dezvoltare Socială a Comunităților Miniere), în noiembrie-decembrie 2005, s-a constatat
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
un plan mai abstract, abordarea reflexivă a practicii este o manifestare a modernității reflexive (Beck, Bonss, Lau, 2003, pp. 28-29), în special prin caracteristicile acesteia care sunt: „recunoaștere a consecințelor neașteptate ale deciziilor individuale și instituționale și de internalizare a incertitudinii rezultate”; „decizia de tip cooperare prin negocieri ad-hoc de tip subpolitic”; „dificultăți instituționale, colective și individuale implicate în coordonarea multiplicității de rețele și de granițe ale subiectului”. Reflexivitatea în facilitare Funcția de facilitare comunitară De obicei, facilitatea este gândită în
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
Principiile respective sunt, în bună măsură, consistente cu cele detaliate de Keough (1998) pentru practicienii dezvoltării comunitare: umilință și respect în abordarea comunităților, folosirea cunoașterii locale, respectarea practicilor democratice, recunoașterea modalităților diferite de cunoaștere, sustenabilitatea, „punerea realității înaintea teoriei”, acceptarea incertitudinii în practica de dezvoltare comunitară, „promovarea unei abordări holiste”, „recunoașterea relativității timpului și a eficienței” și opțiunea în favoarea comunității mai mult decât pentru interesele finanțatorului. Un exemplu clar de practică în dezvoltarea comunitară prin raportare la teorie este dat în
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
două extreme, la fel de dăunătoare: autoritatea distantă, rece, severă, și autoritatea excesiv de afectuoasă, de amabilă. Așa cum precizează A. Berge, autoritatea autentică implică coerențe: „Un educator slab este mai înainte de orice un educator incoerent și care, drept urmare, lasă întotdeauna pe copii în incertitudine asupra faptului în care el trebuie să aprecieze ceea ce au și ceea ce nu au drept să facă. Majoritatea copiilor nu au nici o dorință de a se lansa într-o acțiune pe care ei o știu ca definitiv interzisă: cel mai
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și vicleanul Jago. Perioada de stare astfel generată de amestecul contradictoriu de „îndoială” și de „convingere”, care impune căutarea neobosită a faptelor, care să-i ofere lui Othello certitudini, într-un sens sau altul. În această fază de „dubitație”, de incertitudini și căutări, Othello devine excesiv de suspicios, acordând o deosebită atenție gesturilor, vorbelor, aluziilor, glumelor Desdemonei, în care caută dovezi despre presupusa ei infidelitate. Mai mult chiar, aceasta este supusă tot mai mult unui adevărat „martiraj”, în sensul că este spionată
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
să se înconjoare de admiratori mondeni (printre care și neobositul dansator Fred) și să ducă o existență dubioasă, deoarece contactul cu această lume mondenă va descoperi în Ella înclinații frivole și resurse de perfidie. Lovit în sentimentele sale, dominat de incertitudine în privința Ellei, Ștefan pleacă pe front, ca sublocotenent de rezervă, cu speranța unei eliberări din situația morală insuportabilă în care se afla. Ideea că în lipsă va fi înșelat de Ella devine, însă, un fel de obsesie urmând ca verificarea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
actelor pentru a contracara o amenințare suficient de însemnată la adresa securității noastre naționale. Cu cât mai mare este amenințarea, cu atât mai mare este riscul inacțiunii - și cu cât mai urgentă acțiunea anticipată pentru a ne apăra, chiar dacă rămâne o incertitudine cu privire la timpul și locul atacului inamic”. Criticii administrației Bush argumentează că nu se face o distincție clară între războiul preventiv și cel de preempțiune. Teoreticienii administrației argumentau că războiul de preempțiune este inițiat când o țară străină este în mod
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
drum era lung. Asta te obliga să te gândești la drumul Însuși. Acum Însă totul e rapid. Autostrăzi, trenuri... Până și televiziunea ne arată diferite peisaje În câteva secunde. N-ai vreme să te gândești la nimic. - Unii numesc asta incertitudinea teritoriului. - Nu știu cum o numesc. Dar știu ce este. Markovic a tăcut iar. La sfârșit, s-a foit pe scaun, ca și cum ar fi vrut să se ridice, dar a rămas acolo. Poate Își căuta o poziție mai comodă. - Am avut și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vreme așa ceva, a spus deodată. Nu pot să zic că a fost un noroc, dar am avut. Vreo doi ani și jumătate, n-am văzut decât un gard din sârmă ghimpată și un munte din piatră albă. Acolo nu exista incertitudine, nici ceva asemănător. Era un munte adevărat, golaș, fără vegetație, de pe care iarna cobora un vânt rece. Înțelegi? Un vânt care zgâlțâia gardul ghimpat, cu un sunet care mi-a rămas În cap și nu se mai stinge. Sunetul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]