6,094 matches
-
povestirii, Jean Michel Adam, Françoise Revaz • Avangardismul românesc, George Bădărău • Caragiale sau vîrsta modernă a literaturii, Alexandru Călinescu • Comicul, Jean Marc Defays • Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță • Dor și armonie eminesciană, Leonida Maniu • Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Fantasticul în literatură, George Bădărău • Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan • Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre • Medalioane, Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
sesizate prin exaltarea strămoșilor, identificați sau asociați cu pietrele. Să adăugăm, totuși, că aceste idei religioase nu au fost deplin realizate și perfect exprimate, decât doar în câteva creații privilegiate. 38. Primele orașe din India Cercetările recente în preistoria civilizației indiene au deschis perspective care erau imprevizibile acum câteva zeci de ani. Ele au pus, totodată, probleme care n-au primit încă soluții satisfăcătoare. Excavarea celor două orașe-societăți, Harappa și Mohenjo-Daro, a scos la lumină o civilizație urbană destul de avansată, mercantilă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
s-a terminat prin victoria iahvismului."46 45 Abia în mitologia buddhistă se va mai întâlni un alt marc zeu al morții. Mura, carc-și datorește imensa-i putere chiar oarbei iubiri de viață a oamenilor. Dar, evident, în perspectiva indiană postupanisadică, ciclul viață-sexuali-tate-moarte-reântoarcere la viață constituie cel mai mare obstacol în calea eliberării (vc/i partea a Il-a a lucrării de față). 46 R. de Vaux, Histoire ancienne d'Israel, l, pp. 147-148. Capitolul VII "CÂND ISRAEL ERA COPIL
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu mai locuiesc în Paradis. Dar aceasta este rezultatul unei serii de erori și păcate ale strămoșilor. Ei sunt aceia care au modificat condiția umană. Dumnezeu nu are nici o vină în această deteriorare a capodoperei sale. Ca și pentru gândirea indiană postupanișadică, omul, mai exact speța umană, este rezultatul propriilor sale acte. O altă povestire, iahvistă (2: 5 sq.), este mai veche și diferă net de textul sacerdotal pe care 1-am rezumat mai sus. Nu mai este vorba de creația
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
actele sale, îl deosebesc pe Iahve de orice "ideal de perfecțiune" la scară umană. Din acest punct de vedere, Iahve seamănă cu unele divinități ale hinduismului, cu Siva, de exemplu, sau cu Kălî-Durgâ. Dar cu o deosebire considerabilă: aceste divinități indiene se situează dincolo de morală, și cum modul lor de a fi constituie un model exemplar, credincioșii lor nu pregetă să-i imite. Dimpotrivă, Iahve acordă cea mai mare importanță principiilor etice și moralei practice: cel puțin cinci porunci ale Decalogului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Puterea acestor regi mărunți era îngrădită de către sfaturile obștei (sabhă și samiti). Către finele epocii vedice, organizarea societății în patru clase sociale era terminată. Termenul vama, desemnând clasele, înseamnă "culoare": indiciu al multiplicității etnice care a stat la temelia societății indiene. Imnurile nu ne dezvăluie decât unele aspecte ale vieții în epoca vedică. Tabloul e mai degrabă sumar. Arienii iubesc muzica și dansul; cântă din flaut, lăută și harpă. Le plac băuturile îmbătătoare, soma și sură, aceasta din urmă fără semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Usâs, zeița dimineții; Rartri, Noaptea, căreia îi e consacrat un frumos imn (RV, X, 127). Cu atât mai semnificativă este deci poziția dominantă a Marii Zeițe în hinduism: ea ilustrează, desigur, triumful religiozității extrabrahmanice și, totodată, puterea creatoare a spiritului indian. Evident, trebuie ținut seama de faptul că textele vedice reprezintă sistemul religios al unei elite sacerdotale care era în serviciul unei aristocrații militare; restul societății - adică majoritatea, cei din castele vaisya și sudra - împărtășeau probabil idei și credințe asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care dominau, totuși, activitatea religioasă a soțiilor și a supușilor lor. Religia indo-europenilor. Zeii vedici așadar, posibil să ne gândim că anume concepții religioase, care vor deveni populare mai târziu, erau deja articulate în epoca vedică. Puterea creatoare a spiritului indian, pe care am evocat-o mai sus, apare mai ales în procesul de simbioză, de asimilare și revalorizare care a dus la arianizarea Indiei și, mai târziu, la hinduizarea ei. Căci acest proces, de mai multe ori milenar, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sa de zeu-cosmocrator. Cu timpul, Varuna va deveni un deus otiosus, supraviețuind mai ales în erudiția ritualiștilor și în folclorul religios. Totuși, raporturile sale cu ideea de ordine universală sunt suficiente ca să-i asigure un loc important în istoria spiritualității indiene 23. La prima vedere, pare paradoxal ca păstrătorul lui rta să fie, în același timp, strâns legat de măyă. Legătura este totuși ușor de înțeles dacă ținem cont de faptul că creativitatea cosmică 21 M. Eliade, Images et symboles, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
regele Varuna este socotit printre cei mai importanți naga, și c citat alături de șerpii mitici atestați deja în sursele vedice; cf. G. Johnsen, "Varuna and Dhrtarășțra", p. 260 sq. atenția. Acest aspect constituie într-adevăr una dintre caracteristicile gândirii religioase indiene, cu multă vreme înainte de a deveni obiect al filosofici sistematice. Ambivalența și unirea contrariilor nu sunt proprii numai lui Varuna. Rig Vadă, încă (1,79, l), îl numea pe Agni "șarpe furios". Aitareya Brahmana (IE, 36) afirmă că Șarpele Ahi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
6). După această faptă demiurgică, Indra îi acordă lui Varuna calitatea de cosmocrator și paznic al legii rta (care, până atunci, rămăsese ascunsă în lumea de jos; RV, I, 62, 1). După cum o să vedem (§ 75), există alte tipuri de cosmogonii indiene care explică crearea lumii pornind de la o materia prima, ceea ce nu e cazul mitului pe care 1-am expus acum în urmă, căci, aici, un anumit tip de "lume" preexista, într-adevăr, Cerul și Pământul aveau formă 32 E numit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
stabilit "prietenie" și "înțelegere" între cei doi. Indra, totuși, a violat contractul, omorându-1 pe Vrtra prin viclenie, și acesta a fost marele lui "păcat", cf. G. Dumezil, Heur et malheur du guerrier, pp. 71 sq. O altă trăsătură specifică mitului indian: după omor, Indra este cuprins de teamă, fuge la marginile pământului și se ascunde într-un lotus "metamorfozându-se în ceva foarte mic" (Mahăbhărata, V, 9, 2 sq.; încă în RV, I, 32, 14). și zămisliseră zeii. Indra n-a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lumii 36. Dacă acest zeu e, în același timp, campion neobosit, demiurg și epifanie a forțelor orgiastice și a fertilității universale, aceasta se datorește faptului că violența face să apară viața, o sporește și o regenerează. Dar foarte curând speculația indiană va utiliza acest mit ca o ilustrare a bi-unitații divine și, prin urmare, ca exemplu al unei hermeneutici vizând dezvăluirea realității ultime. 69. Agili, preotul Zeilor: foc sacrificiul, lumină, inteligență Rolul cultual al focului domestic era important încă în epoca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a aprecia la justa lor măsură asemenea speculații, trebuie ținut seamă de nenumăratele imagini și simboluri revelate de "imaginația creatoare" și meditațiile asupra focului, flăcărilor, a căldurii. Toate acestea constituiau, de altfel, o moștenire care se transmitea din preistorie. Geniul indian n-a făcut decât să elaboreze, să articuleze și să sistematizeze aceste descoperiri imemoriale. Se vor regăsi în speculațiile filosofice ulterioare unele dintre aceste imagini primordiale în legătură cu focul; cum e, de pildă, conceptul jocului creator divin (lila), care este explicat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dintre aceste imagini primordiale în legătură cu focul; cum e, de pildă, conceptul jocului creator divin (lila), care este explicat plecând de la "jocul" flăcărilor. Cât privește asimilarea foc (lumină)-inteligență, ea este universal răspândită 39. Importanța lui Agni în religia și spiritualitatea indiană reiese mai bine din următoarele: el a provocat nenumărate meditații și speculații cosmobiologice, el a facilitat sinteze având drept intenție reducția unor planuri multiple și diferite la un principiu fundamental unic. Desigur, Agni n-a fost singurul zeu indian care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
spiritualitatea indiană reiese mai bine din următoarele: el a provocat nenumărate meditații și speculații cosmobiologice, el a facilitat sinteze având drept intenție reducția unor planuri multiple și diferite la un principiu fundamental unic. Desigur, Agni n-a fost singurul zeu indian care a hrănit asemenea reverii și reflecții, dar el se situează pe primul loc. încă din epoca vedică el era identificat cu tejas, "energie înfocată, splendoare, eficacitate, maiestate, putere supranaturală" etc. În imnuri el este implorat să acorde această putere
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
încă din epoca vedică el era identificat cu tejas, "energie înfocată, splendoare, eficacitate, maiestate, putere supranaturală" etc. În imnuri el este implorat să acorde această putere (AV, VII, 89,4)40. Dar seria identificărilor, asimilărilor și solidarizărilor - procese specifice gândirii indiene - este mult mai vastă. Agni, sau un omolog al său, Soarele, este implicat în toate acele philosophoumena, vizând să identifice lumina cu ătman și cu semen virile. Datorită riturilor și ascezelor urmărind sporirea "căldurii interioare", Agni este solidar. - Deși mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
provoacă ingurgitarea băuturii divine" (L. Renou, Hymnes speculatifs du Veda, p. 252). Religia indo-europenilor. Zeii vedici Nu ne vom opri asupra succedanee] or și înlocuitorilor plantei originare, din cult. Important este rolul pe care îl au experiențele somice în gândirea indiană. E foarte posibil ca asemenea experiențe să fi fost apanajul exclusiv al preoților și al unui anumit număr de sacrifianți. Dar ele au avut o rezonanță considerabilă grație imnurilor care le exaltau, grație, mai ales, interpretărilor pe care aceste imnuri
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de sacrifianți. Dar ele au avut o rezonanță considerabilă grație imnurilor care le exaltau, grație, mai ales, interpretărilor pe care aceste imnuri le-au suscitat. Revelarea unei existențe plenare și beatifice, în comuniune cu zeii, a continuat să obsedeze spiritualitatea indiană multă vreme după dispariția băuturii originare. S-a căutat deci să se atingă o astfel de existență prin alte mijloace: asceza ori excesele orgiastice, meditația, tehnicile Yoga, devoțiunea mistică. După cum vom vedea (§ 79), India arhaică a cunoscut mai multe tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
târziu, în Upanișadele din a doua categorie (contemporane cu Bhagavad-Gltă, deci cam prin secolul al IV-lea î. Hr.), Vișnu este exaltat ca un zeu suprem de structură monoteistă. Vom insista mai departe asupra acestui proces, specific, de altfel, creativității religioase indiene. Morfologic, Rudra reprezintă o divinitate de tip contrar. El nu are tovarăși printre zei, nu-i iubește pe oameni, pe care îi terorizează prin furia sa demonică și îi doboară cu boli și calamități. 44 Vezi J. Gonda, Vișnuism and
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ariene era riguros ignorată. Totuși, promovarea lui Siva la rangul de Zeu Suprem al hinduismului nu poate fi explicată prin "originea" sa, fie ea anariană ori populară. E vorba de o creație căreia îi vom judeca originalitatea analizând dialectica religioasă indiană, așa cum apare ea în reinterpretarea și revalorizarea continuă a miturilor, a riturilor și a formelor divine. Capitolul IX INDIA ÎNAINTE DE GAUTAMA BUDDHA: DE LA SACRIFICIUL COSMIC LA SUPREMA IDENTITATE ĂTMAN-BRAHMAN 72. Morfologia ritualurilor vedice Cultul vedic nu cunoștea sanctuarul; riturile se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
durau un an. Altarul, ridicat din 10800 de cărămizi zidite pe cinci rânduri, aveau uneori forma unei păsări, simbol al ascensiunii mistice a sacrifiantului la cer. Ritul agnicayana a dat loc la speculații cosmogonice care au fost decisive pentru gândirea indiană. Sacrificarea unui bărbat repeta autosacrificiul lui Prajâpăti, iar construcția altarului simboliza crearea Universului (§ 75). 73. Sacrificiile supreme: "asvamedha" și "purușamedha" Cel mai important și cel mai celebru ritual vedic este "sacrificiul calului", asvamedha. El nu putea fi îndeplinit decât de către
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și în Uppsala păgână scopul sacrificiilor umane îl constituia tot regenerarea cosmică și întărirea puterii regale. Dar aceasta se obținea prin rituri care, vizând o repetiție a Creației, comportau, în același timp, "moartea", "gestația embrionică" și renașterea sacrifiantului. Consacrarea regelui indian, ritualul râjasuya, presupune un scenariu analog. Ceremoniile centrale aveau loc în jur de Anul Nou. Ungerea era precedată de un an de diksă și era de obicei succedată de un alt an de ceremonii de încheiere. Răjamya este, după toate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Consecration, pp. 17 sq., 52, sq., 101 sq. în culturile mai vechi, sau mai "primitive". Cosmologiile, precum atâtea alte idei și credințe religioase, reprezintă, pretutindeni în lumea antică, o moștenire transmisă din preistorie. Ceea ce ne interesează sunt interpretările și revalorizările indiene ale anumitor mituri cosmogonice. Reamintim că vechimea unei cosmogonii nu poate fi stabilită după vechimea primelor documente care o prezintă. Unul din miturile cele mai arhaice și mai răspândite, "plonjonul cosmogonic", ajunge popular în India destul de târziu, în special în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
măsură. Imnul enunță cu claritate că Purușa precede și depășește Creația, deși Cosmosul, viața și oamenii se nasc din trupul său. Cu alte cuvinte, Purușa este, în același timp, transcendent și imanent, mod de existență paradoxal, dar propriu zeilor cosmogonici indieni (cf. Prăjăpati). Mitul, care își are paralelele în China (P'an-ku), la vechii germani (Ymir) și în Mesopotamia (Tiamat), ilustrează o cosmogonie de tip arhaic: creația prin sacrificiul unei Ființe divine antropomorfe. Purușasukta a suscitat nenumărate speculații. Dar tot așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]