4,059 matches
-
Dante se va bucura revăzînd stelele și vrea să se convingă dacă pașii din urma lui sînt ai celei pe care o iubește; se Întoarce și ucide; căci În aceeași clipă fantoma Euridicei se destramă.. Ceea ce caută Însă Orfeu În Infern este, poate, mai mult o explicație decît imaginea iubirii sale de odinioară... (...Odinioară cîntecul meu a fost cîntecul unui zeu care credea că viața și dragostea sînt veșnice. Apoi Într-o zi s-a Întîmplat că Euridice a fost mușcată
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și sfîșietor. Trebuia să smulg aceste văluri care mă separă de lume pentru a mă scălda, iarăși, liber, În diminețile de pe munții Traciei, ca un zeu, risipind un cîntec fără amintiri, neîmpovărat de nici o moarte... Poate că am coborît În Infern numai pentru a ucide o amintire... Dacă n-o mai aveam pe Euridice, m-am rugat, poate, de zeii Infernului să-i reînvie umbra numai pentru a pierde totul, iar cîntecul meu să rămînă singur ca țipătul păsărilor...) Spiritul grec
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de pe munții Traciei, ca un zeu, risipind un cîntec fără amintiri, neîmpovărat de nici o moarte... Poate că am coborît În Infern numai pentru a ucide o amintire... Dacă n-o mai aveam pe Euridice, m-am rugat, poate, de zeii Infernului să-i reînvie umbra numai pentru a pierde totul, iar cîntecul meu să rămînă singur ca țipătul păsărilor...) Spiritul grec creează echilibrul din tensiuni contrarii. Lui Icar i-l opune pe Anteu, lui Apolo pe Dionysos, cîmpiei - muntele. Esența Eladei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Auzeam pașii Euridicei și mă gîndeam că destinul rîde de mine urmărindu-mă. M-am Îndîrjit și m-am Întors ca să-mi dovedesc că nu mi-e frică să privesc În abis. Doar am avut curajul să cobor și În Infern și am cîntat umbrelor. Numai că singurătatea e mult mai rea decît moartea. Știam că nu voi vedea pe nimeni În spatele meu, știam că amăgirea se va risipi Într-o clipă și totuși din momentul acela am devenit altul. Nimic
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
e plină În aceeași măsură de zei și de monștri? De lucruri logice și ilogice? De eroi ca Tezeu și de galeriile labirintului? De discipolii lui Socrate și de judecătorii lui? Un lac În Campania era consacrat lui Pluton, zeul Infernului. Apele lui clocite exaltau miasme dezgustătoare și vătămătoare. Lacul comunica, se credea În vechime, cu Infernul. Pe malurile lui era oracolul Umbre-lor de care vorbește Homer și pe care Ulise a venit să-l consulte asupra Întoarcerii sale. Strabon povestește
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
eroi ca Tezeu și de galeriile labirintului? De discipolii lui Socrate și de judecătorii lui? Un lac În Campania era consacrat lui Pluton, zeul Infernului. Apele lui clocite exaltau miasme dezgustătoare și vătămătoare. Lacul comunica, se credea În vechime, cu Infernul. Pe malurile lui era oracolul Umbre-lor de care vorbește Homer și pe care Ulise a venit să-l consulte asupra Întoarcerii sale. Strabon povestește că totul era Înconjurat de arbori al căror vîrf Înclinat forma o cupolă impenetrabilă razelor soarelui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dat lui Iason pe muntele Pelion aceeași educație virilă pe care i-o dăduse lui Ahile. Nemurind În plină glorie, căpetenia argonauților a avut vreme să mediteze asupra unor lucruri la care, spun poeții, Ahile s-a gîndit abia În Infern. Într-o astfel de zi, cu nori impreciși, deschisă tuturor posibilităților, se va fi Întors Iason la Iolcus, douăzeci de ani după ce unchiul său Pelias uzurpase tronul tatălui său. Pelias tocmai aducea un sacrificiu lui Poseidon pe țărmul mării cînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
O, și zeii se tem de destin. Pentru că destinul nu are chip, iar zeii se tem ca și noi de orice nu are chip. De aceea se tem și de memoria oamenilor. De aceea au creat rîul Lethe la marginea Infernului, ca oamenii să uite. După ce și-au pierdut amintirile În valurile Lethei nu mai sînt primejdioși. Nu vor mai ști că au trăit; fără memorie, vor fi fără destin. Dacă aș uita totul, aș fi și eu fără destin. Lethe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu ne dau voie să uităm; cine poate uita, nu va simți dogoarea destinului urmărindu-l; În schimb, unul ca mine Își duce destinul cu sine pentru că memoria lui Îl Însoțește peste tot... Am auzit atîția zicînd că Lethe separă Infernul pe partea Vieții; pentru că nu putem Începe să murim decît uitînd; memoria e rădăcina care ne mai leagă de acest pămînt; și sfinxul ar umbla, se zice, numai pe malul dinspre viață... Dar simt că eriniile bat din nou din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
i-a fost deschis și urmărit cu statornicie de poetul-profesor Mihai Codreanu. Angajat definitiv, din 1947, la Teatrul Național din București, a continuat seria succeselor în multe roluri memorabile, încheiate cu cel al lui Jobe Torrance din drama Orfeu în infern de T. Williams, în dramatica seară de 30 octombrie 1962, când a trecut în neființă. Actorul Aurel Munteanu a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București. NĂNESCU, VALERIU (1932-2009) INGINER CHIMIST și PROFESOR Prof. univ. dr. ing. Valeriu Nănescu a
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
din uz, dar având substituenți pe masura erei electronice. În Bugetul timp (nr. 49/ 20 mai 1972, p. 5), pledează pentru utilizarea cea mai potrivită a timpului pentru lectură, făcând apel erudit la exemple precum Flaubert și Longfellow, ultimul traducând Infernul lui Dante în câțiva ani „doar în cele câteva minute dinaintea luării cafelei”. Este un exemplu ilustrativ de utilizare chibzuita a timpului, cu atat mai mult, cu cât ne aflăm, în modernitatea cea mai aglomerată. Costache Olăreanu numește asemenea porțiuni
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mândria proprietarului ei, care, pentru a o înfrumuseța, o completează cu fel de fel de brizbrizuri, ca și cum un raft plin de cărți, fără nimic adăugat, nu ar fi frumos în sine”. Inutilă este și biblioteca-conglomerat, bogată, haotică, „un fel de infern al cărților, în care proprietarul caută câte o zi ca să găsească o carte, sau să nu o găsească deloc”. Evident, psihopedagogul explică, în continuare, de ce o bibliotecă trebuie să fie organizată spre a putea deveni un instrumentar funcțional. Dar bibliografia
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de succes Ziua magnoliilor viscolite cu sentimentul unui veritabil remember ce ne pune în gardă față de orice exces care ne-ar putea trimite înapoi în teritoriile umilinței, într-un alt timp și într-o altă Siberie România anilor '80, un infern în continuă perfecționare, cu orizont halucinant, din care evadam numai prin artă și izbucneam spre înalturi doar prin iubire, ceea ce încearcă și personajul central al acestui roman, incurabil vânător de fluturi un vânător prea mic pentru niște fluturi care, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
al doilea război mondial susțin că era vorba de Reine Jüdische Seife („Săpun pur evreiesc”) sau de Reine Jüdische Fetten („Grăsime pură evreiască”). Vorba poetului Șerban Foarță, Într-un lied dedicat lui Paul Celan și altor evrei care au traversat infernul Holocaustului : „Un calup de apocrif/ Săpun uman, cu marca RIF” <endnote id="(891, p. 80)"/>. Românii și evreii din unele localități au strâns acest săpun, l-au depozitat În sinagogi și, ulterior, l-au depus În morminte simbolice, cu toate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un con (germ. Judenhut, lat. pileus cornutus). Cea mai veche atestare este o miniatură din lucrarea Hortus Deliciarum, realizată În 1175 de stareța Herrade von Landsberg, reprezentând câțiva evrei (Judei) purtând pileus cornutus și fiind torturați de diavoli În flăcările Infernului <endnote id="(136, p. 40, fig. 72 ; 37, p. 214)"/>. Pălăria conică galbenă a fost un stigmat pe care Inchiziția Îl punea pe creștetul „necredincioșilor” (vrăjitoare, eretici, evrei) atunci când erau expuși În public : la procesiuni dezonorante sau arderi pe rug
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
provocarea epidemiilor și calamităților, de otrăvirea fântânilor, de profanarea ostiilor, de omorârea rituală a copiilor creștini, evreii erau obligați să poarte Însemnele infamiei pentru a putea fi ocoliți, alun gați sau torturați În flăcările rugurilor, nu numai În cele ale Infernului. În Transilvania și Bucovina În mod firesc, situația din Transilvania este asemănătoare celei din Europa Centrală : și aici evreii sunt obligați să poarte semne vestimentare distinctive. În 1233, de exemplu, deci imediat după Conciliul al IV-lea de la Lateran, regele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cât negustorul, iar mai ales cârciumarul. Locul cămătarului În imaginarul colectiv l-a ocupat În bună măsură acesta din urmă. În Europa catolică și protestantă, cămătarul (În speță, cel evreu) a fost asociat cu Iuda Iscarioteanul, cu Diavolul și cu Infernul. Și aceasta nu numai pentru că, În general, evreul era demonizat. Fiindu-i interzis Paradisul (cf. Psalmul XV, 5), cămătarul nu putea ajunge decât În flăcările Iadului. La această soartă post-mortem Îl condamnă și Dante (vezi Infernul, XVII, 43-78). Dimpotrivă, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu Diavolul și cu Infernul. Și aceasta nu numai pentru că, În general, evreul era demonizat. Fiindu-i interzis Paradisul (cf. Psalmul XV, 5), cămătarul nu putea ajunge decât În flăcările Iadului. La această soartă post-mortem Îl condamnă și Dante (vezi Infernul, XVII, 43-78). Dimpotrivă, În partea răsăriteană a conti nentului, cel demonizat nu a fost atât evreul cămătar, cât evreul cârciumar. Dacă „banul este ochiul Dracului”, rachiul este sângele lui. 4. Evreul cârciumar Cârciuma Dracului vs Biserica Domnului În folclorul polonez
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
malițios din folclorul maghiar -,/ Ei au fost alungați din Rai,/ Încălțați cu papucii lor verzi,/ Ei se duc Învârtindu-se În Iad” <endnote id="(107, p. 119)"/>. Deși se luptă cu disperare să ajungă În Paradis, evreul ajunge invariabil În Infern. „Dă buzna ca evreul În Rai”, dar „Se răsucește ca evreul În Iad” - sună două proverbe din Europa Centrală și de Est <endnote id="(70, pp. 177, 107 și 119)"/>. Sigur că existența și persistența În folclor a acestui statut
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dar „Se răsucește ca evreul În Iad” - sună două proverbe din Europa Centrală și de Est <endnote id="(70, pp. 177, 107 și 119)"/>. Sigur că existența și persistența În folclor a acestui statut al evreului (de locatar stabil al Infernului) se datora În primul rând textelor creștine - canonice și, mai ales, apocrife. Într-o versiune românească a legendei apocrife Călătoria Maicii Domnului la Iad, datând din secolul al XVI-lea, Sfânta Maria Îi cere călăuzei sale, arhanghelul Mihail, să o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În primul rând textelor creștine - canonice și, mai ales, apocrife. Într-o versiune românească a legendei apocrife Călătoria Maicii Domnului la Iad, datând din secolul al XVI-lea, Sfânta Maria Îi cere călăuzei sale, arhanghelul Mihail, să o conducă În Infern, „la muncile cele marile”. Acolo, ea vede „un râu de foc și Întuneric mare, și viermii neadurmiți și smoala clocotind ca focul”, În care sunt chinuiți „jidovii ceia ce-au răstignit pre Domnul nostru Iisus Hristos”. Cu toate că alături de evrei se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
von Landsberg, Hortus Deliciarum, 1175 ; <endnote id="la 139, p. 234"/>). Ca semn de identificare etnică, ei poartă adesea stigmatul epocii - pălăria țuguiată (germ. Judenhut) <endnote id="(136, p. 104 și fig. 72 și 78)"/>. În reprezentările non- figurative ale Infernului (În spații concentrice), primele trei cercuri - cele mai apropiate de Demones Puteus („Puțul demonilor”), din centrul Infernului - sunt, În ordine : Heretici, Iudei Infideles și Idolatre (cf. gravură din Thesaurus Artificiosae Memoriae de Cosmas Rossellius, 1579). Cercetătoarea Elisabeth Revel-Neher este convinsă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
poartă adesea stigmatul epocii - pălăria țuguiată (germ. Judenhut) <endnote id="(136, p. 104 și fig. 72 și 78)"/>. În reprezentările non- figurative ale Infernului (În spații concentrice), primele trei cercuri - cele mai apropiate de Demones Puteus („Puțul demonilor”), din centrul Infernului - sunt, În ordine : Heretici, Iudei Infideles și Idolatre (cf. gravură din Thesaurus Artificiosae Memoriae de Cosmas Rossellius, 1579). Cercetătoarea Elisabeth Revel-Neher este convinsă că astfel de reprezentări iconografice sunt specifice artei medievale vest-europene, nu și celei bizantine : „Arta bizantină nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a lui Nae Ionescu, Mircea Eliade a polemizat cu teologul (și publicistul) G. Racoveanu. Într-un articol publicat În ziarul Credința (nr. 195, 1934), acesta din urmă a susținut că toți evreii ar fi damnați pe vecie și condamnați la Infern pentru că nu au crezut În Isus. El și-a argumentat opinia cu Evanghelia după Ioan, În care Isus se adresează astfel evreilor : „Dacă nu credeți cine sunt, În păcatele voastre veți muri” (Ioan 8, 24). „Dracii și Iuda - a conchis
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și G. M. Zamfirescu. Eliza Petrăchescu a început mai întâi cu roluri de mică anvergură: elevul Ftiriadi din Un pedagog de școală nouă, într-un spectacol cu 10 schițe de I. L. Caragiale (premiera - 8 octombrie 1931) și prima „afurisită” din Infernul de Karen Brainson (premiera - 15 octombrie 1932). A fost Sașa în Cadavrul viu de Lev Tolstoi, gazda în Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu, Rose în Scene de stradă de Elmer Rice, Ofelia în Hamlet de W. Shakespeare (cu Tudor
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]