4,420 matches
-
vede în George Bălăiță Poetul vizionar, „ cel ce ordonează lucrurile și le dă sens, re-creează lumea în două zile, în două solstiții” cu „ frenezie de culori și sunete, de mirozne”, bucurie de viață. Realismul „acumulativ” se bazează pe descrierea meticuloasa, insistența, labirintica” din care ar rezulta „un fantastic al lucrurilor, o animare poetica a universului inert.” Ion Vlad subliniază ineditul fantasticului promovat, „ invenție narativa”, prin care ambiguitatea realității este polarizată, dar, consideram noi, nu multiplu, astfel încât drumul spre tainele universului sunt
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
1 septembrie 1893 permite mutarea Gimnaziului în localul instituției amintite. Seminarul a fost deschis în casele Elenei Panu, mama fruntașului unionist Anastasie Panu, cumpărate de Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice cu o mie de galbeni. Începând cu anul 1857, la insistențele lui Melchisedec Ștefănescu, rectorul Seminarului, s-au început lucrările unui nou edificiu de către antreprenorul Ioniță Hasnaș, finalizat în 1868. Gheorghe Ghibănescu, care a urmat cursurile Seminarului, arată clădirea cu „cu două aripi eșite spre stradă, cu o scară mare ce
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pe care îl va pierde după 4 ani de amânări. Statul ofensat o va pune în iulie 1953 pe o listă pentru dislocare, adică pentru deportare în Bărăgan. Însă Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu era pe atunci o mamă fericită: după ani de insistențe inutile ca fiica ei să se căsătorească cu Georges Rosetti, sau cu altcineva, numai să se căsătorească, Monica Lovinescu făcuse, în mai 1952, mult dorita alianță matrimonială - cu Virgil Ierunca, împlinind astfel previziunea mamei ei: „sunt sigură că alegerea ta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu mai aveam bani și mă cam refuzase, am crezut că mi-au găsit bani! Alerg, era 8½ seara; Piti îmi arată o telegramă de la Ștefan Curti: „Gazda găsită mizerabilă, roagă pe doamna Lovinescu să primească amândoi copiii, depune toată insistența și îți voi [fi] recunoscător. Răspunde fulger“. (Ca telegrama de la Plevna.) Am cam refuzat și pe urmă am primit, știind că cu copii îmi va fi mai ușor decât cu copiii de universitate. Bucuria cea mare sunt însă cele două
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de mândră. A fost o zi frumoasă, draga mea. [...] M. 29/1950 I Duminică, 5 februarie [1950] Tocmai ți-am scris o c[arte] p[oștală]. Îmi încep acum corespondența, adevărata corespondență cu tine. [...] Nu te supăra pe mine pentru insistența asta în problema căsătoriei. Draga mea, dacă am reluat chestiunea, e pentru că aș fi vrut să știu că ai pe cineva lângă tine, pe cineva care, la nevoie, m-ar putea înlocui. Să știi că e strigătul inimii mele, dorința
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă port normal și să nu mă scufund ca epava care sunt. — Azi iau masa cu Michael, zice Luke, intrând în bucătărie cu câteva cutii în brațe. Se pare că s-a acomodat destul de bine cu noua locuință. Michael, la insistențele noastre, și-a făcut curaj și s-a mutat la New York, lucru de care noi suntem superâncântați. Acum lucrează cu jumătate de normă în calitate de consultant la Brandon Communications, iar restul timpul, cum zice el, își „vede de viață“. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
înscrie pe o direcție a istoriei evreilor insuficient explorate. Am preferat să punem accentul pe cercetarea propriu zisă, pe aprofundarea unor aspecte mai puțin cunoscute, în dauna celor deja relevate istoriografic. Firește, au rezultat și neajunsuri, concretizate în repetiții, digresiuni, insistență pe detaliu, lacune, abuz de citate din sursele vremii, redundanță discursivă și tematică. Unele sunt inevitabile, deoarece aspectele și manifestările specifice vieții evreilor sunt complexe, diverse, repetitive și imitabile. Alte posibile neajunsuri se datorează, desigur, propriilor limite inteletuale și umane
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
locală ținând de domiciliul petiționarului. Corespondența conducerii Comunității evreilor din Dorohoi cu Federația Comunităților Evreiești pune în evidență problemele create de aplicarea legii referitoare la accesul elevilor evrei la învățământ. Eforturile conducerii evreilor din Dorohoi sunt concentrate la început pe insistența ca elevii evrei să fie primiți în școlile de stat, dar după înțelegerea situației, conducerea comunității demonstrează abilitatea de a găsi soluții pentru organizarea unor forme de învățământ particular, pe care legea le permitea. La 29 septembrie 1940 cu adresa
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
fie primiți în școlile de stat, dar după înțelegerea situației, conducerea comunității demonstrează abilitatea de a găsi soluții pentru organizarea unor forme de învățământ particular, pe care legea le permitea. La 29 septembrie 1940 cu adresa nr.1123, Federatia răspunde insistenței președintelui dr.Isac Axler de a interveni pentru primirea elevilor evrei în școlile de stat în posesiunea telegramei prin care ne cereți să intervenim pentru primirea copiilor în școlile românești, vă comunicăm că Ministerul Educației Naționale a dat autorizație comunităților
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
nu pierde oportunitatea oferită, după intrarea României în război împotriva Uniunii Sovietice, de conjunctura internațională pentru soluționarea „problemei evreiești” la inițiativa Germaniei. Dr.Wilhelm Filderman adresează Conducătorului statului memorii și scrisori în care, susține nevinovăția populației evreiești și roagă, cu insistență, oprirea deportărilor. Astfel, la 9 octombrie 1941, adresează rugămintea. În memoriul din 11 octombrie 1941 afirma: este moartea, moartea fără vină, fără altă vină decât aceea de a fi evrei. Vă implor să nu lăsați ca o asemenea zguduitoare tragedie
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
din 19 octombrie 1941, a pus o rezoluție, prin care îi făcea vinovați pe evrei pentru groaznica suferință a neamului românesc în anul 1940 când, tot ce s-a întâmplat a fost ca inspirație și ca execuție de esență evreiască”. Insistența acțiunilor inițiate de dr.Wilhelm Filderman l-a nemulțumit pe generalul Ion Antonescu, cu atât mai mult cu cât era convins de vinovăția evreilor. Ca urmare, la 16 decembrie 1941, prin Decretul-lege nr.3415, s-a decis dizolvarea Federației Uniunii
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
evreilor este, fără, îndoială, o istorie fascinantă; o istorie a unui popor fără patrie, care s-a încăpățânat să dăinuiască convins că are o misiune de îndeplinit; de aici poate și forța evreilor de a găsi fericirea în suferință. Dar, insistența temelor axate pe dramatismul existenței evreilor din România, pe monotonia suferințelor îndurate de evrei, pe vinovăția autorităților și chiar a populației românești, la un moment dat, face ca multe probleme să rămână controversate, generând dificultatea acceptării unei vinovății pentru o
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
generalului Ion Antonescu este ca urmare a atitudinii insistent protestatare pe care președintele acestei instituții, dr.Wilhelm Filderman a avut-o față de autorități. Preocupat de angajarea țării în război, Antonescu nu-și putea permite, pe de o parte, să răspundă insistențelor lui Filderman, iar pe de altă parte, evreii trebuiau să participe la eforturile și sacrificiile întregii populații pentru susținerea războiului. Chiar dacă în decembrie 1941 Federația Uniunilor Comunităților Evreiești din România a fost desființată, instituțiile comunitare din localitățile țării au continuat
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
ieșene nu are nici o perspectivă, chiar dacă săptămîna trecută am publicat în Cronica un articol despre Al. Dima. Nu am o tribună în care să mă exprim și uneori mă simt obosit nu din cauza muncii la masa de scris, cît din cauza insistențelor și luptelor duse pentru publicarea celor scrise. Este posibil, dar nu promit, să trimit articolul despre Mersul colecțiilor, pînă la 1 noiembrie. Firește că ar fi o minune dacă Ateneul ar apărea iarăși lunar. Dar, după cîte am auzit (privitor
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Bacovia). Cred că din studiile și articolele publicate pînă acum (despre Bacovia, Camilar, Hogaș, Delavrancea, Philippide, Călinescu) ai putea face un volum. Ezitarea de pînă acum nu-și are rostul. Despre aceasta vom mai vorbi noi curînd, dacă nu cumva insistențele mele în acest sens te-ar putea plictisi. Multe altele, cînd ne vom vedea. Pot fi găsit la Catedră marți orele 17-18 și miercuri 15-16, nu mă mișc de acolo. Același interior: 182. La toți, multe urări de sănătate din partea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
așa ceva. Mihai Drăgan </citation> (149) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”25 iulie 1990”> Dragă Costică, îți trimit textele promise, dar nu cu prea mare tragere de inimă de a reîncepe activitatea publicistică. Cred că fac acest pas la insistențele tale. Poate să fie norocul unei redresări interioare... Eseul despre lectură este complet inedit. Articolul despre Alecsandri, nu (reiau idei și fraze din ceea ce am scris). Dacă e să fie o rubrică pe care s-o țin la două săptămîni
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de cobalt sînt doar primele ei semne.” Al doilea motiv ține de relațiile mele cu revista Orizont. S-a întors redactorul-șef din concediu, cerîndu-mi o cronică la volumul Arioso dolente de Eduard Pamfil . Inițial am refuzat, cedînd nu pentru insistențele lui, ci de dragul volumului, mai ales pentru legăturile vechi pe care le am cu Profesorul Pamfil. în același timp am scris și primul capitol din proiectata carte despre Italia. În ce privește „Festivalul” mi-ar părea bine să se țină și aș
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Carpați și dincolo de Editură de fapt. Avem acolo unii „amici” care mi-au mai tăiat an de an titluri interesante și demne de a vedea lumina tiparului, fără nici un motiv serios. Vezi deci, îndată ce vei trimite materialul , să depui unele insistențe la ei, ca să nu mai avem surprize. Cu cele mai calde urări, M. Zaciu </citation> (3) <citation author=”Mircea Zaciu” loc="Cluj" data =”8.IV.[19]75”> Dragă Domnule Călin, Îți mulțumesc atît pentru carte , cît și pentru calda felicitare
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
se revenea asupra lor cu o seamă de adrese oficiale. Nu trebuie omis faptul că În lucrarea de față s-a mai amintit de acești bărbați iar adresa nr.10.362/9 noiembrie 1877 trimisă polițaiului de către prefectul județului, dovedește insistențele și interesul armatei pentru ei: „În viderea adresei primite dela Dl. Comandant al escadronului de Călărași localu (...) prin care ni se comunică că au primitu un nou ordin foarte severu pentru trimitirea urgent la Corpuri a reserviștilor din clasa anului
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și șefii ortografiindu-și numele când Weigreih, când Waigraih și, mai nou În „Raportul de activitate pe luna aprilie 1949” - Vagreich. Nu cunoaștem motivele dar știm sigur că unii evrei, mai ales din cei Înscriși În partidul comunist, căutau cu insistență să-și românizeze numele, cel mai sigur din cauze populiste și de disimulare. Acestui „raport” i-a fost atașat și un „Plan de muncă” din care nu vom extrage decât echipa de conducere și „greutățile” combinate armonios cu „lipsurile”. Cu toate că
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
locul de muncă”, la Laboratorul de analize medicale al Spitalului Sf. Spiridon din Iași. Peste un an a fost încadrat medic primar în același laborator. A preluat sectorul Virologie, Imunologie, Biochimie și a răspuns de pregătirea medicilor secundari. Cu toate insistențele prof.dr. Mihai Duca de a-l determina să revină la catedră și astfel să-și recapete cel mai competent colaborator, dr. Mircea Alexandrescu a refuzat. Invitat, participă la susținerea de examene și referate de doctorat, dar, sufletește nu s-a
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de doctor în științe medicale, specialitatea Chirurgie, cu teza Gastrectomia subtotală în cancerul gastric, sub conducerea științifică a prof. dr. doc. Gh. Chipail. În anul 1978 s-a transferat la Spitalul de Urgență din Iași, unde a funcționat până în 1980. La insistențele oficialităților din județul Vaslui, dr. Iorgu Arnăutu a acceptat să funcționeze la Spitalul Județean, în perioada 1980-1984, ca șef de secție și ca director. Aceleași performanțe reușite la Bârlad, i-au adus stimă și respect și la Spitalul Județean Vaslui
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Cuza din Iași, unde a ținut cursurile: Etnografie - obiect, concepție, metodă și Evoluția formelor culturii umane. Ca dascăl a predat primul curs de etnografie la Universitatea ieșeană. În paralel cu activitatea didactică, Ion Chelcea a reușit, după multă trudă și insistențe, să înființeze Muzeul Etnografic al Moldovei (1943). În nobila sa misiune a primit un sprijin deosebit din partea rectorului Universității ieșene, geograful Mihai David și a ministrului culturii Ion Petrovici, prin acordarea de fonduri, la care se adaugă donații de obiecte
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Bumbăcescu obținând titlul de doctor în științe medicale. Într-o primă etapă, a lucrat în toate compartimentele Spitalului Clinic de Ftiziologie Iași; policlinică, microbiologie, anatomie patologică, explorări funcționale și endoscopice, radiologie și a practicat 10 ani și chirurgia toracică. La insistențele prof. univ. dr. Constantin Ionescu, începând din 1986, Spitalul Clinic de Ftiziologie a fost transformat într-un spital complex denumit Spitalul Pneumoftiziologie, iar disciplina de pneumoftiziologie a obținut statutul de disciplină de sine stătătoare. În perioada 1980-1990, când în România
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
înțelege familia ta din ce faci tu... cred că mai mult ești fără ei în drumul tău”. Strategia șamanului a dat rezultate și astfel curiozitatea și dorința de continuare a procesului de inițiere au crescut în conștiința tinerei. Drept dovadă, insistența cu care ea continuă să caute răspunsuri la noile întrebări existențiale. „După încă două zile de citit în lumânare, cu un ritual din ce în ce mai complicat, concluzionez că șamanul îndeplinește funcția de psiholog al satului, care însă își extrage cunoștințele nu din
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]