4,141 matches
-
excesul de specializare al experților, cu viziune parțială, care intră în conflict cu autoritățile generaliste. Landau vorbește de "conflict între autorități de expertiză și autorități (juridic) competente". Autoritatea competenței este totdeauna un factor de dezordine. De unde circuite informale și echilibre instabile între cele două puteri 110. Redundanță necesară. Redundanță care atenuează nivelurile de conflict și chiar crește productivitatea. Oricare ar fi criticile care i se pot aduce lui Landau, trebuie să recunoaștem noutatea și interesul sistemului său de lectură. Chiar dacă se
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Persoana se va dezvolta normal numai În condițiile În care are la dispoziție modele pozitive, pentru care să opteze În mod liber. Impunerea unor modele stricte, rigide, va duce la formarea unor tipuri psihomorale defectuase, personalități cu o structură nevrotică, instabile sau impulsive, deviante sau de tip violent. În egală măsură, acceptarea necondiționată, fără rezerve, a oricărui model oferit la Întâmplare va duce la tipuri psihomorale deformate, dependente, de dependență, regresive etc. Asupra acestora vom mai reveni. În ceea ce privește modelul ales, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
funcțiile inconștientului, proiectându-se către viitor. Ele privesc realizarea, satisfacerea pulsiunilor primare ale individului, precum și descărcarea tendințelor agresive ale acestuia. În cadrul tipurilor umane active se disting următoarele forme: 1. Tipul pasional Acesta este tipul aventurierului care sondează necunoscutul. Neliniștit și instabil, el este Într-o permanentă mișcare, e mobil, agitat, dornic de a pleca, de a căuta, incapabil de a se putea fixa Într-un loc anumit. Acest tip psihomoral este dominat de pulsiunile inconștientului. El este tipul care caută mereu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cuprinde conduitele deviante, aberante, sociopatiile, inadaptarea, dependența etc. În sfera pedagogiei, se constituie un sector similar, cuprinzând următoarele: dificultățile de adaptare școlară, dificultățile de Învățare, copilul dificil sau problematic, copilul cu nevoi speciale, copilul nemotivat, absenteismul școlar, copilul timid sau instabil, tulburările de scris, citit, vorbire etc. Se poate vorbi, În sfera moralei, despre o patologie morală? Da. Normalitatea și anormalitatea, sunt delimitate În sfera moralei, prin efectele binelui și răului asupra persoanei umane. Condiția normalității morale a ființei umane este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care caută să-și construiască o supraidentitate În raporturile sale cu ceilalți; bă tipul Închis, rece, rigid, izolat, dominat de nevoile primare, indiferent față de lume, cu dificultăți de identificare În raport cu ceilalți; că tipul expansiv, de factură mitomaniacă, Înclinat către fabulații, instabil și agresiv, proiectat către viitor, atașat de modelul patern; dă tipul regresiv, nesigur, Întors către trecut, de modelul matern, cu tendințe de refugiu, incapabil de a relaționa cu alții sau de a menține o relație Îndelungată. Există o diferență Între
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ducând la uzarea și degradarea rapidă a persoanei și a vieții acesteia. 2. Atitudinea pasivă Atitudinea activă a persoanei față de propria sa viață presupune un eu puternic și echilibrat. În mod egal, o atitudine pasivă este rezultatul unui eu slab, instabil și cu tendință către dezechilibru. Acțiunile psihologice și semnificația morală a acestora vor fi conforme cu natura eului personal. Am prezentat mai sus aspectele atitudinii active. Ne vom ocupa În continuare de aspectele atitudinii pasive. Atitudinea pasivă denotă o slăbire
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
duce la acest cerc vicios. Din cauza faptului că intelectul copilului se dezvoltă devreme, mai ales datorită programelor de stimulare pentru preșcolari și copiii mici, părinții par să uite că un copil nu are și aceeași dezvoltare emoțională, ci e mai instabil și mai imatur decât adultul, deși poate gândi mai matur ca acesta. Deci, ceea ce pierd din vedere părinții sau educatorii este faptul că un copil nu are discernământ, oricât de matur s-ar comporta în majoritatea situațiilor. De asemenea, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
scăderea nivelului de trai; consum de alcool, boală mentală, vârsta tânără a părinților etc. Potrivit unor teorii, părinții care-și abuzează copiii au ei înșiși probleme de comportament și o experiență de viață distorsionată prin nesatisfacerea unor nevoi proprii: mariaj instabil, copilul este nedorit; părinții înșiși au fost abuzați, neglijați și le-au lipsit dragostea, afecțiunea, precum și protecția din partea propriilor părinți; au nevoi ce trebuie satisfăcute și folosesc copilul pentru a realiza aceasta; prezintă tulburări psihologice și psihiatrice. Evoluția abuzului asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
fost redusă la minimum, contrarierile și prohibițiile externe au fost îndepărtate, preconizîndu-se libertatea de satisfacere a pulsiunilor și dorințelor copiilor, indiferent de natura acestira. Dar lipsa de discernământ în privarea copiilor de agenți frustranți favorizează formarea unei personalități capricioase, egoiste, instabile, revendicative, care nu respectă normele de conviețuire socială, socotind că trebuie să aibă numai drepturi nu și îndatoriri; în plus, s-a observat că acești copii sunt incapabili să suporte o tensiune emotivă, sau să găsească satisfacție în acțiunile care
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
V. Pavelcu). Altfel spus, nivelul biologic de agresiune este depășit la om prin conduita de revendicare, care se încadrează într-un anumit sistem de norme morale și juridice răspunsul agresiv la frustrare se menține doar la acele structuri de personalitate instabile și impulsive, care nu s-au supus unui proces de autoeducație, de autocontrol, care asigură, reflectarea conștientă a răspunderii față, de propria persoană și față de relațiile ei sociale 5. Conținutul psihologic al fenomenului de frustrație poate fi relevat deplin numai
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mass-mediei în lume / 129 Tabel 8.2 Exemple de prevederi legale pentru presa scrisă, radio și televiziune / 130 Tabel 10.1 Sistemele de partide existente în lume în 1994 / 165 Tabel 10.2 Sisteme cu un singur partid stabile și instabile / 173 Tabel 10.3 Sisteme cu mai mult de un partid stabile și instabile / 176 Tabel 12.1 Sisteme de partide stabile și instabile între 1950-94 / 211 Tabel 19.1 Regimurile militare și regimurile dominate de militari în 1990 / 338
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
radio și televiziune / 130 Tabel 10.1 Sistemele de partide existente în lume în 1994 / 165 Tabel 10.2 Sisteme cu un singur partid stabile și instabile / 173 Tabel 10.3 Sisteme cu mai mult de un partid stabile și instabile / 176 Tabel 12.1 Sisteme de partide stabile și instabile între 1950-94 / 211 Tabel 19.1 Regimurile militare și regimurile dominate de militari în 1990 / 338 Figuri Figura 2.1 Sistemul politic / 34 Figura 3.1 Cele trei dimensiuni ale
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
existente în lume în 1994 / 165 Tabel 10.2 Sisteme cu un singur partid stabile și instabile / 173 Tabel 10.3 Sisteme cu mai mult de un partid stabile și instabile / 176 Tabel 12.1 Sisteme de partide stabile și instabile între 1950-94 / 211 Tabel 19.1 Regimurile militare și regimurile dominate de militari în 1990 / 338 Figuri Figura 2.1 Sistemul politic / 34 Figura 3.1 Cele trei dimensiuni ale normelor și cele cinci tipuri de sisteme politice contemporane / 46
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
știe, politicile economice introduse de China de la sfârșitul anilor '80 sunt departe de politicile economice comuniste tradiționale și conduc țara din ce în ce mai mult spre un sistem populist, dar cadrele politice comuniste rămân, iar în unele părți ale țării introducerea capitalismului este instabilă, condiționată și limitată. Caracterul autoritar al acestor sisteme politice este binecunoscut și incontestabil, deși multe dintre ele au evoluat către o coerciție mai puțin pronunțată. Este posibil ca această evoluție să fi generat colapsul regimurilor la finele anilor 1980. Sistemele
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ridicat, precum Argentina, au cunoscut regimuri autoritare sau populiste. Un mod de a analiza și mai în amănunt problema este abandonarea dihotomiilor. În primul studiu de acest gen al lui Lipset, democrațiile au fost împărțite în două categorii, "stabile" și "instabile" (Lipset, 1960, ed. a 2-a, 1983: 31-45). Mergând mai departe, Cutright a dezvoltat la începutul anilor 1960 o schemă de ordonare prin care s-a putut observa faptul că potrivirea dintre democrația liberală și infrastructura socio-economică era și mai
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de Duverger între partidele "de cadre" și "de mase". Când un partid își atrage sprijinul indirect de la populație, prin atașamentul membrilor față de grupul patern, nu există o "masă" la baza sprijinului partidului. Un astfel de partid poate să nu fie instabil dacă grupul tribal, etnic, religios sau chiar clasial pe care se sprijină este legitim; dar nu are legitimitate ca atare și, mai ales, "legitimitate de masă". Esențial este prin urmare dacă partidul are sprijin de masă direct sau dacă un
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Jackson și Rosberg, 1982). Dezvoltarea conducerii carismatice a fost influențată și de răspândirea sistemelor prezidențiale, mai ales în America Latină. În plus, conducerea militară a fost un mod de creare a bazei de sprijin personalizate. Totuși, conducerea personalizată a fost adesea instabilă, iar în unele țări din lumea a treia, în special în Commonwealth și într-un număr de țări latino-americane precum Venezuela, Columbia și Costa Rica, conducerea de partid a fost mai curând legalist-birocratică decât carismatică. Liderii și consolidarea partidelor politice Pretutindeni
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în sistemele cu mai mult de un partid. * În al patrulea rând vom examina sistemele stabile cu mai mult de un partid, îndeosebi cele din Europa de Vest și America de Nord. * În al cincilea rând vom urmări evoluția trecută și perspectivele numeroaselor sisteme instabile sau noi cu mai mult de un partid. Sistemele fără partide Unele țări nu au avut niciodată partide. Aceste regimuri reprezintă situații excepționale deoarece grupurile comunitare tradiționale cum sunt triburile sau clanurile trebuie să fie îndeajuns de puternice pentru a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
din lumea a treia au fost instaurate regimuri militare care au abolit oficial partidele. În anii '70 și la începutul anilor '80 erau în jur de 24 de astfel de regimuri, majoritatea în Africa, America Latină și Orientul Mijlociu. Dar acestea erau instabile; după câțiva ani au fost răsturnate la rândul lor sau au trebuit să evolueze către guvernări civile de exemplu, prin crearea de partide. Odată cu sfârșitul anilor '80, declinul lor a fost atât de rapid încât până la jumătatea anilor '90 au
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cazuri (în Africa Subsahariană, de exemplu), partidul unic nu este altceva decât o organizație formată de un lider național și desemnată să dea o oarecare credibilitate unui regim. Nu este surprinzător faptul că un astfel de partid este mai curând instabil și poate fi abolit cu ușurință prin intervenția forțelor armate. Astfel, chiar dacă, din punct de vedere practic, aceste sisteme au un singur partid, trebuie să recunoaștem că delimitările impuse atât între sistemele cu un singur partid și cele fără partide
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
jumătate de secol și buna organizare însoțită de represiune nu au fost de ajuns. O bază largă de susținere pare necesară pentru a construi un sistem politic cu adevărat stabil. Tabel 10.2 Sisteme cu un singur partid stabile și instabile Total număr sisteme cu un singur partid existente vreodată număr sisteme cu un singur partid stabile procentaj sisteme cu un singur partid procentaj sisteme cu un singur partid stabile Zona atlantică 23 2 9 45 Europa de Est și Asia de Nord
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sistemelor cu mai mult de un partid este astfel inegal în lumea a treia, dar este însemnat în regiunea atlantică și, de la sfârșitul anilor '80, și în Europa de Est. Tabel 10.3 Sisteme cu mai mult de un partid stabile și instabile Total Număr sisteme cu mai mult de un partid existente vreodată Număr sisteme cu mai mult de un partid stabile Procentaj sisteme cu mai mult de un partid Procentaj sisteme cu mai mult de un partid stabile Zona atlantică 23
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
rădăcini puternice nici în Orientul Mijlociu și în nordul Africii. Mișcările în acea direcție au fost limitate, în opoziție cu ce s-a întâmplat în America Latină sau, cu un număr de excepții majore, în Asia de Sud și de Sud-Est. Totuși, oricât de instabile ar fi aceste schimbări, faptul că are loc o mișcare spre un sistem de partide pluralist este în mod evident o evoluție majoră care, în timp, poate modifica în mod semnificativ natura competiției politice în lume. Privire de ansamblu Gradul
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
trebuie examinate mai îndeaproape. În studiile anterioare s-a exagerat mult prea mult asupra gradului relației. De exemplu, victoria nazismului în Germania a fost atribuită reprezentării proporționale, deoarece s-a discutat faptul că acest sistem electoral condusese la o guvernare instabilă, o afirmație pe care vom avea ocazia să o examinăm în capitolul 16 (Hermens, 1941). Controversa se baza pe secvența: reprezentare proporțională, număr de partide, instabilitate guvernamentală. În lumina acestui raționament, instabilitatea guvernamentală este legată de sistemul electoral tocmai datorită
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în timpul acelei perioade. În celelalte 104 a existat o formă de instabilitate a partidelor, sau au existat perioade fără partide, sau ambele, iar în unele cazuri acest lucru s-a întâmplat nu doar o dată. Răspândirea geografică a partidelor stabile și instabile Cele 65 de țări cu partide stabile se împart inegal între sisteme cu un singur partid (25) și sisteme cu mai mult de un partid (40). Împărțirea este inegală și din punct de vedere geografic. Două treimi (dar numai atâtea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]