4,097 matches
-
spune Henri Wald. Cu alte cuvinte, „ideile se formează și se dezvoltă în și prin comunicare”. Vorbirea nu este doar o haină a ideii, ci însuși corpu 1 ei. Vorbirea este și materie și spirit. „Prin vorbire, inteligența antropoidului devine intelect uman, iar strigătele care semnalau împrejurări concrete devin cuvinte care exprimă idei din ce în ce mai abstracte.” Henri Wald adaugă: „Afectivitate și inteligență au și celelalte ființe; intelect are însă numai omul, deoarece numai el a reușit să vorbească”. Pe această linie a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
însuși corpu 1 ei. Vorbirea este și materie și spirit. „Prin vorbire, inteligența antropoidului devine intelect uman, iar strigătele care semnalau împrejurări concrete devin cuvinte care exprimă idei din ce în ce mai abstracte.” Henri Wald adaugă: „Afectivitate și inteligență au și celelalte ființe; intelect are însă numai omul, deoarece numai el a reușit să vorbească”. Pe această linie a deosebirilor dintre om și animal, teoreticianul deosebește o trăsătură fundamentală, specifică numai omului, capacitatea de a dialoga: „Animalele reacționează la semnale, nu răspund la întrebări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
reușit deschiderea a două case de tip familial. Apoi, în 2005, acest proces a continuat, fiind închise Centrul „Micul Prinț” (destinat copiilor cu vârste cuprinse între 0-3 ani), Centrul „Dumbrava Minunată” (destinat copiilor de vârstă preșcolară cu ușoare deficiențe de intelect) și Centrul „Barza Mică” - sectorul destinat copiilor (care oferea îngrijire pentru copiii cu deficiențe neurosomatice și psihice severe). Desființarea acestor instituții a fost dublată de amenajarea unor case de tip familial (care adăpostesc un număr de maxim 12 copii), astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
manifestă prin ceea ce numim instincte primare, cel de hrănire și cel de înmulțire a speciei, în timp ce sufletul animal mai cuprinde în plus și capacitatea specific umană de a poseda senzații și dorințe, pentru ca sufletul rațional să-și adauge rațiunea sau intelectul, prin intermediul căruia omul devine nemuritor. Fiecărui nivel ierarhic al sufletului îi corespunde câte un tip specific de educație: sufletului vegetativ - educația fizică, sufletului animal - educația morală și sufletului rațional - educația intelectuală. Între aceste trei tipuri de educație nu poate fi
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
nu trebuia să depășească vârsta de 10 ani. Opțiunea sa pedagogică este meritorie în special prin susținerea tezei dezvoltării unui învățământ bazat pe contactul nemijlocit cu natura în procesul instructiv educativ, iar mai apoi pentru stimularea permanentă a gândirii și intelectului ființelor educogene. TEORII PREMODERNE ASUPRA EDUCAȚIEI ȘI ÎNVĂȚĂMÂNTULUI Demersurile științifice și culturale din această epocă încep să se focalizeze tot mai mult pe problemele investigării naturii și societății timpului, căutând noi modalități și noi direcții de acțiune atât în domeniul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
următor, respectiv iluminismul. Empirismul său cultivat în cunoașterea științifică, va produce un amplu dialog în filosofia secolului XVIII și XIX, provocând apariția unui alt curent metodologico-științific - raționalismul. René Descartes (1596-1650) este considerat drept părintele raționalismului modern în filosofie, evidențiind prioritatea intelectului și rațiunii în formarea cunoștințelor autentice, certe. În dezacord cu Bacon, filosoful francez formula drept metodă fundamentală de cercetare deducția, expusă în lucrarea Discurs asupra metodei, în care regăsim formularea celebrei axiome în domeniul cunoașterii: ,,Cogito ergo sum”. În acest
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
În 1690, va ocupa postul de comisar pentru comerț și colonii la Curtea Imperială, deși activitatea sa principală din acea perioadă rămâne cea publicistică. A avut contribuții diverse, opera sa cuprinzând studii de filozofie, politică, morală și pedagogie. Încercare asupra intelectului omenesc (1690) este cea mai importantă lucrare filosofică, în care autorul investighează problematica originii cunoașterii, precum și raportul dintre formele cunoașterii. În 1693, Locke a publicat Câteva cugetări asupra educației, lucrare ce reprezintă principala sa operă pedagogică, unde se regăsesc tezele
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
unor școli pentru paria, în care se regăsește planul de învățământ al acestor tipuri de instituții. În totalitate, concepția sa pedagogică pedagogică se bazează pe câteva teorii filosofice. Astfel, teoria empirismului/senzualismului pornea de la considerentul că ,,nimic nu este în intelect, dacă mai întâi n-a fost în simțuri”, de unde rezultă că ideile se formează ca o consecință a impresiilor provocate de acțiunea lucrurilor exterioare asupra organelor noastre de simț. În schimb, inteligența umană nu înseamnă doar simple percepții, ci ea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
o procesualitate în urma căreia rezultă idei abstracte sau combinații de idei variate. În concluzie, inteligența umană se poate dezvolta numai dacă este stimulată de impresiile sau percepțiile lumii externe. Filosoful empirist considera că nu există idei înnăscute, că la naștere intelectul este o ,tabula rasa, conchizând că ,,nouă zecimi din oamenii pe care îi cunoaște sunt ceea ce sunt, buni sau răi, utili sau inutili, datorită educației pe care au primit-o. Educația este aceea care determină marile deosebiri între oameni.” Consecința
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
omogene din punct de vedere motivațional și ca standarde de competență. Noul curent de gândire nu se confundă cu metodele activ-participative de predare-învățare, cele din urmă fiind doar un adjuvant educativ. În cadrul școlii active autentice ,,(...) întregul psihic al copilului - afectivitate, intelect, voință - este luat în considerare; în care voința sa de a trăi, elanul vital spiritual, interesul spontan formează baza programelor și metodelor; în care nimic nu este preconceput, în afară de ceea ce reiese din psihologia copilului și din interesele dominante ale fiecărei
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
eroare psihologică, introdusă în pedagogie mai ales de școala herbartiană. Știința despre suflet ne dovedește că nu se poate vorbi în mod absolut de nicio facultate ca cea mai esențială în sensul că dintrînsa s-ar dezvolta toate celelalte. Nici intelectul nu e rădăcina din care ies și cresc voința și sentimentele, după cum crede Herbart; nici sentimentul sau voința nu e rădăcina din care iese și crește intelectul după cum susținea Schopenhauer.” În esență, problematica didacticii rămâne și în cazul pedagogului ieșean
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
cea mai esențială în sensul că dintrînsa s-ar dezvolta toate celelalte. Nici intelectul nu e rădăcina din care ies și cresc voința și sentimentele, după cum crede Herbart; nici sentimentul sau voința nu e rădăcina din care iese și crește intelectul după cum susținea Schopenhauer.” În esență, problematica didacticii rămâne și în cazul pedagogului ieșean una specific herbartiană prin tematica propusă dezbaterii: scopul învățământului, principiile și regulile didacticii, metode de învățământ, aspecte referitoare la programele școlare, organizarea învățământului, problematica treptelor culturale (,,treptele
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
specializări care blochează instituirea unui tablou conceptual de ansamblu asupra omului și sensului vieții. Autorul insista asupra rolului decisiv pe care îl joacă sentimentul în viața psiho-socială umană. Unamuno propunea ca omul să gândească nu doar cu facultățile mintale ale intelectului, ci cu tot ,,sufletul”, făcând analogie la inteligența emoțională. William James, considerat cel mai important precursor al psihologiei umaniste, a crezut că psihologia ca știință ar putea schimba lumea, fiind preocupat în întreaga sa carieră de implementarea acesteia în viața
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
simplu o modalitate de a continua efortul de transformare a societății într-un sistem de relații cu adevărat umane între persoane care, în Europa occidentală, a fost întotdeauna asociat cu tradiția creștină." * Acceptă dinamica societății a cărei forță motrice este intelectul. Potrivit acestei opțiuni, societatea a trecut prin trei epoci mari: o a lucrărilor preliminare perioada dezvoltării intelectului de la apariția sa până la Socrate o a sistemului ipotetic de la Socrate la sistemul pozitiv o a sistemului pozitiv este perioada fructificării științei despre
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
adevărat umane între persoane care, în Europa occidentală, a fost întotdeauna asociat cu tradiția creștină." * Acceptă dinamica societății a cărei forță motrice este intelectul. Potrivit acestei opțiuni, societatea a trecut prin trei epoci mari: o a lucrărilor preliminare perioada dezvoltării intelectului de la apariția sa până la Socrate o a sistemului ipotetic de la Socrate la sistemul pozitiv o a sistemului pozitiv este perioada fructificării științei despre om, a eliberării lui de învelișul religios. * Se opune ideii lui Rousseau de a întoarce lumea la
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
moarte, printr-un fel de transfigurare (p. 122). Oedip rege constituie modelul tragic prin excelență, căci personajul oferă cea mai cumplită paradigmă pentru căderile și înălțările ființei omenești (p. 122). După ce s-a ridicat prin strălucite virtuți de suflet și intelect până la cunoașterea și acțiunea superioară, el se prăbușește încălcând raporturi sacre când comite paricidul și incestul (p. 123). După dezlegarea enigmei Sfinxului, e convins că poate afla cauza molimei din cetate, socotind actuala taină drept o continuare a celorlalte (p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Ca și Creon în Antigona și Penteu în Bacantele lui Euripide, Oedip aduce prorocului învinuiri sacrilege și intră în competiție cu el, invocând pretinse facultăți divinatorii. Dotat cu condiția omului reflexiv, a gânditorului prea încrezător în capacitățile de cunoaștere ale intelectului, el comite hybris-ul orgoliului spiritual : o minte prea iscusită omenească, lipsită de umilința cerută de zei poate trece barierele fixate de ei speței umane în cunoaștere (p. 129). Spre a menține balanța strictă a celor bune și a celor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Iorga 333. „Omul și-a făcut cartea în toată materialitatea și spiritualitatea ei; el o gândește, el o scrie, el îi dă hârtia, cerneala, tiparul, el îi adună foile, i le coase, i le leagă, el o citește. În conspirația intelectului față de natură, cartea solidarizează azi două miliarde de suflete împotriva unui destin, care cu variantele lui a rămas același. Omul se isprăvește și cartea lui de-abia începe...” Tudor Arghezi 334. „Trăind în strâmbătate și hulă, omul a izbutit să
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Addison 379. „Cărțile nu sunt lucruri absolut moarte, ci conțin în ele o putere de viață pe măsura sufletului celui ce le-a dat viață; ba mai mult, ele păstrează ca într-o amforă, cea mai pură substanță și semnul intelectului viu ce le-a zămislit.” John Milton 380. „O carte bună este prețiosul sânge dătător de viață al unui spirit ales, anume îmbălsămat și păstrat pentru o existență dincolo de viață.” John Milton 381. „O carte bună e cel mai bun
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ecrane și căști, în care amalgamul de informație se prăbușește zilnic peste el, fără discernământ, fără criterii de evaluare, de selecție, de prelucrare și asimilare evolutivă a fluxului de date. Prețiosul mentor, cel care grefa pe nesimțite în conștiința și intelectul începătorului, atât de necesarul aparat al discernerii, între bine și rău, între valoare și non-valoare, prețiosul mentor nu se mai află acolo. Căci, nu-i așa, cine și-ar mai dori astăzi să fie mentorul cuiva, al unui elev, student
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Ștefanelli, Teodor, Amintiri despre Eminescu, Iași, Editura Junimea, 1983, p. 61-69. IAȘUL SENTIMENTAL? În zilele noastre e vetust oare a vedea locurile și oamenii prin senzația afectivă specific umană, prin emoțiile legate într-o armonie a sufletului, inimii, moralei, esteticii, intelectului, așa cum se întâmpla cu decenii și decenii în urmă? "Cum am putea percepe suflul Iașului costinian sau al celui romantic, eminescian (cu carete și crinoline), un Iași peste care s-a arcuit totdeauna nostalgia de frumos, dacă edificii emblematice și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pășune cu iarbă verde și grasă de pe care cam lipsesc păstorii și oile. În uzul curent, lectura și toată teoria ei, fie și într-o interpretare de erudiție concentrată, n-ar fi decât un exercițiu inoperant, un ceva aproape nefolositor intelectului din moment ce fizicul se transformă ușor, ușor într-un corp debil, unul incapabil să se mai apropie sensibil de textul cărții. Ca să ne păstrăm umorul, fie el și trist, am spune că în zilele noastre lectura se dezvoltă în progresie aritmetică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
O pasiune mai veche. Am colecționat până acum peste 150 de sfeșnice și peste 80 de icoane, pe lemn și pe sticlă. Le-am adunat cu drag și ori de câte ori îmi privesc colecția simt că fiecare obiect în parte îmi supune intelectul la un anume efort și-mi procură o mare plăcere estetică, dincolo de proiecția mesajului divin și de conotația religioasă în sine. Se mai adaugă aici tot felul de vase, ceramică, antichități, amintiri din călătorii. Revin puțin la sfeșnice. Realizarea artistică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
își regăsea în El aurora-i magnifică. A avut loc o erupție de energii misterioase, a fost începutul unei vieți noi, pătrunderea într-o lume cerească; a urmat o răsturnare completă a brazdelor aride ale inimii sale, capitularea deplină a intelectului și a voinței sale, dărâmarea fortăreței sale ce se ridicase împotriva lui Dumnezeu, supunerea totală sub ascultarea lui Cristos (2Cor 10,5). În acele puține momente, toate acestea s-au petrecut în sufletul lui, iar el nu s-a mai
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
credință și, prin urmare, de o finalitate supranaturală evidentă, nu va putea - datorită naturii sale interioare - să devină eficace fără intervenția harului divin. Nu pot fi atinse efectele supranaturale fără mijloace supranaturale. Viața de credință cere acțiunea harului care iluminează intelectul și mișcă voința. Dumnezeu se va putea folosi de propaganda noastră și de forța organizatorică a oamenilor, care vor constitui harul extern; dar harul intern, actual, care se adresează minții și inimii, este lucrarea lui Dumnezeu. Fără har, apostolatul devine
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]