6,119 matches
-
curent înainte de plecarea de pe Gateway, dar... ― Locotenente? Era Hudson. Gorman îl privi iritat. Nu-și terminase prima frază și fusese întrerupt. Dar se așteptase. Îi cunoștea pe membrii acestei secțiuni de asalt, din auzite cel puțin. ― Da, ce dorești, Hicks? Interlocutorul său înclină capul spre cel de lângă el. ― Mă numesc Hudson, locotenente. El e Hicks. ― Care este întrebarea, soldat? ― Ce ne-așteaptă? O bătălie în regulă sau o nouă vânătoare de goange? ― Dacă ai fi așteptat o clipă, ai fi aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
provoca o suferință profundă și violentă. Mă întâlneam cu ei la catedră, le zâmbeam frumos, dădeam mâna, îi felicitam. În timp ce laudele curgeau, ca într-un comentariu de olimpiadă, în mintea mea se desfăceau simultan ecranele dreptății, pe care rulam poveștile interlocutorilor - isprăvi murdare, adevărate, de nerostit, care lipseau din paginile bibilite și premiate. Spre deosebire de mine, colegii aveau stofă de intelectuali. Știau pe de rost când s-a născut Arghezi și câte nuvele a scris Sadoveanu, îți puteau vorbi ore-n șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
frumos, rotund, aniversar). Am sărit pe telefon, lansând clăbuci de spumă de ras prin toată casa. „Sandu?“ O voce vioaie, necunoscută, aproape ironică. Am devenit prudent. „Da, vă rog?“ Un timbru rece, neutru; plasam imediat un frigider între mine și interlocutorul îndrăzneț. În general, când te caută o femeie, e de rău; dacă sună dimineața, ai încurcat-o. Vocea a râs, antipatic, provocator. „Nu-ți mai aduci aminte de mine, nu?“ „Cu cine vorbesc?“ „Vezi că Mihnea al tău e-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noi facem matematică cognitivă. Algoritmii mei cu-asta se-ocupă, cu relația dintre tiparele matematice ale gândirii și procesele electrochimice care duc la formarea și menținerea cuvintelor. De ce poveștile noastre se schimbă de la o zi la alta și de la un interlocutor la altul? De ce-avem variante pentru fiecare situație și pentru fiecare individ în parte? De ce una spunem, și-alta gândim? Inventăm, improvizăm, mințim, modificăm. Nimic mai firesc. Așa funcționează piața liberă a cuvintelor; implicit, și cea a amintirilor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a minții mele divizibile. Avusesem când zece, când cinci, când nouă iubite, distribuite credibil pe locuri și perioade. Oricum, dacă întocmeai o medie, nu ieșea o cifră prea flatantă. Permutam numele și anii după interes și gradul de inteligență al interlocutorului, flatând orgolii și alimentând imaginații flămânde. Pe băieți, îi învârteam pe degete, era suficient să combin persoana vizată cu câteva amănunte picante, luate din filme, cărți sau chiar din poveștile altora, pentru a căpăta respect și credibilitate. Trebuia doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ales cu ajutorul acestui instrument, întrucât viziuni diferite despre lume aflate în concurență impun direcția viitoare de evoluție, iar discursul este acea entitate lingvistică legată direct de latura performativă a limbajului. În al patrulea rând, discursul este interactiv, se adresează unui interlocutor de la creare și până la enunțare, a cărui reacție este anticipată și în funcție de care se realizează. Rezultă că modelul comunicării nu este unul univoc, cu sens unic, de la un locutor spre un destinatar pasiv. De aceea, pe urmele lui Antoine Culioli
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
sondaje a Partidului Social Democrat, cauzate de conflictele dintre liderii acestuia. Modalitățile plastice de exprimare atrag auditoriul prin ineditul textului. Identificăm, de asemenea, jocuri intertextuale: ironii, calambururi. Ironia este acel procedeu al limbajului prin care se transmite un mesaj astfel încât interlocutorul să îl perceapă ca abatere și să îl înțeleagă în sensul opus. Calamburul constă în inventarea unor cuvinte noi, de obicei prin intermediul unirii a două cuvinte într-unul singur, sau a unor sensuri noi, prin posibilitățile diferite de concatenare a
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
inversată (presupune începerea discuției "de la un subiect bine determinat" pentru a ajunge, în final, la "o temă mai generală"), de tip tunel ("adună laolaltă o serie de întrebări grupate în jurul aceleiași teme"), cu ordine mascată ("reporterul încearcă să își "trișeze" interlocutorul, alternând abil întrebările grele cu cele ușoare", într-o ordine ce pare aleatoare, prin care, de fapt, se urmărește "surprinderea interlocutorului pentru obținerea unui răspuns neașteptat"), cu formă liberă ("invită la răspunsuri deschise" și "este folosit în cazul interviurilor de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
tunel ("adună laolaltă o serie de întrebări grupate în jurul aceleiași teme"), cu ordine mascată ("reporterul încearcă să își "trișeze" interlocutorul, alternând abil întrebările grele cu cele ușoare", într-o ordine ce pare aleatoare, prin care, de fapt, se urmărește "surprinderea interlocutorului pentru obținerea unui răspuns neașteptat"), cu formă liberă ("invită la răspunsuri deschise" și "este folosit în cazul interviurilor de profil sau atunci când nu există limită de timp")85. Contractul de comunicare specific cuprinde necesitatea ca tema aleasă să fie de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
a schimba opinii, atitudini, comportamente prin inducere în eroare nu poate fi identificată prin analiză discursivă, ci doar printr-o hermeneutică. Aceasta deoarece putem doar presupune intenția de inducere în eroare, nu o putem demonstra. Libertatea aparentă de gândire a interlocutorului nici atât. Singurele dimensiuni ale manipulării care se manifestă explicit în text, pentru care nu este necesar un efort de analiză a condițiilor și universului, sunt cele care vizează tehnicile de influențare incorectă, precum sofismele, și de folosire a afectivității individului
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
antonimi ca de exemplu, între socialism și libertate. Această opoziție, însă, face reale deservicii socialismului. În ce privește omonimia, un termen poate fi transpus din contextul A în contextul B cu scopul de a provoca ilaritate cu singurul obiectiv de a pune interlocutorul într-o situație dificilă. În sfârșit, manipularea conotațiilor trimite la faptul că, pe lângă denotație, anumite cuvinte mai primesc și alți determinanți. Conotația unui cuvânt desemnează sensul figurat, eventual evaluativ, al unui termen. Manipularea poate să apară prin atașarea la un
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
acte locuționare, ilocuționare și perlocuționare. Actul locuționar este cel prin care se realizează transmiterea unor anumite semnificații lexicale și gramaticale. Actul ilocuționar constă în exprimarea unei anumite intenții comunicative, iar cel perlocuționar conține intenția de realizare a unui efect asupra interlocutorului (a convinge, a flata, a consola, a liniști etc.). Din perspectiva acestei teorii, manipularea poate fi înțeleasă ca un act de limbaj a cărui valoare acțională este exprimată indirect, astfel încât interpretarea normală a indicatorilor ilocuționari nu corespunde cu funcția intenționată
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
clasa"119 și nu invers, ca în perspectiva descriptivistă aristotelică. În plus, Eemeren și Grootendorst stabilesc și echivalențe ale acestor sofisme cu cele clasice. Autorii stabilesc zece reguli care ar trebui să definească discuția critică între doi sau mai mulți interlocutori și corelează încălcarea acestor reguli cu sofismele. Regulile identificate pentru discuția critică și clasele de sofisme corelate sunt120: "partenerii nu trebuie să împiedice exprimarea sau punerea la îndoială a punctelor de vedere" sofismele de confruntare; "partea care a avansat un
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
de suspiciuni asupra motivelor; sublinierea unei contradicții între ideile și acțiunile gândite sau prezentate"121. În cazul folosirii unor astfel de manifestări, comunicarea devine aparentă, ea fiind înlocuită cu un atac care nu mai lasă posibilitatea de manifestare a opiniei interlocutorului. Fie exemplu următor: "Totuși, dumneavoastră, dintr-un capriciu al unor jocuri politice care v-au transformat din comunist în social-democrat și de acolo în liberal, aduceți lipsa de logică, de bun simț și de percepție corectă a realității în prim
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
am scris generălesei Epancina, care îmi e rudă îndepărtată, dar n-am primit răspuns. Tocmai de asta am venit. — Unde ați venit? — Adică unde mă voi opri? Păi, încă nu știu... zău așa... — Încă nu v-ați decis? Și amândoi interlocutorii lui izbucniră iarăși în râs. — Și în legăturica asta chiar aveți tot avutul? întrebă oacheșul. — Pot paria că-i așa, interveni funcționarul cu nasul roșu, părând foarte satisfăcut. Sunt sigur că n-are nici un fel de calabalâc în vagoanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deși și în milion, și în privința moștenirii putea fi ceva demn de atenție, pe prinț îl mai mira și-l mai interesa și altceva la drept vorbind, și Rogojin, cine știe de ce, și-l alesese cu plăcere pe prinț de interlocutor, deși părea să aibă nevoie de un tovarăș de discuție mai degrabă la modul automat; mai mult din desconsiderație, decât din sinceritate, din pricina neliniștii, a tulburării, doar ca să se poată uita la cineva și să-și bată gura spunând ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spuse prințul. — Dar Rogojin s-ar căsători? Ce credeți? — Cred că și mâine s-ar putea căsători; s-ar căsători și, peste o săptămână, zic eu, ar înjunghia-o. Auzind aceste cuvinte ale prințului, Ganea tresări atât de tare, încât interlocutorul mai că nu țipă. — Ce-i cu dumneavoastră? întrebă el, apucându-l de mână. — Luminăția Voastră! Excelența Sa vă invită la doamna, anunță lacheul apărut în ușă. Prințul porni în urma acestuia. IVtc "IV" Toate cele trei fiice ale generalului Epancin erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din amândouă ați extrage o idee la fel de lăudabilă, ba încă ați rămâne și mulțumit. Așa chiar că se poate trăi mult și bine. Nu înțeleg de ce te tot înfurii, interveni generăleasa, care de mult urmărea expresiile de pe chipurile celor doi interlocutori. Și nici ce vorbiți nu pricep. Care deget și ce-i cu aiureala asta? Prințul vorbește excelent, doar puțin cam trist. De ce îl descurajezi? Când a început, râdea, iar acum e buimac de tot. Nu-i nimic, maman. Păcat, prințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nerăbdare, văzând grimasele misterioase ale lui Lebedev. Tocmai aici e secretul. Și Lebedev zâmbi ironic. — Secretul cui? — Secretul dumneavoastră. Singur mi-ați interzis, luminate prinț, să vorbesc în prezența dumneavoastră... îngăimă Lebedev și, încântat de faptul că a împins curiozitatea interlocutorului până la o stare de nerăbdare bolnăvicioasă, încheie brusc: de Aglaia Ivanovna se teme. Prințul se încruntă și tăcu cam un minut. — Lebedev, zău că renunț la casa dumitale, spuse el deodată. Unde-s Gavrila Ardalionovici și soții Ptițân? La dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asupra lucrurilor. Încetul cu încetul, discuția se înfiripă, încât nu le mai venea să se despartă. Cu o ușurință neobișnuită, Keller mărturisea lucruri despre care nici nu-ți puteai imagina că se pot povesti. Începând fiecare povestire, îl încredința pe interlocutor că se căiește și că „e plin de lacrimi“ pe dinăuntru, însă povestea ca și cum s-ar fi mândrit cu fapta săvârșită și o făcea uneori cu atâta haz, încât până la urmă și el, și prințul ajunseră să râdă cu hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acest Rogojin, ia spuneți-mi, vă rog? Credeam că dumneaei e de mult doamna Rogojina. Într-un cuvânt, omul era în mare derută. Aproape toată ora cât dură drumul vorbi singur, punea întrebări, tot el răspundea la ele, îi strângea interlocutorului mâna și îl convinse măcar de ceva: nici nu se gândea să-l suspecteze câtuși de puțin pe prinț. Acest lucru era important pentru el. Generalul termină cu o povestire despre unchiul lui Evgheni Pavlovici, șeful unei cancelarii din Petersburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ai... găsit aici? întrebă prințul ca să spună ceva. — De la Keller am auzit (am trecut pe la tine) că „s-a dus în parc“; ei bine, îmi zic eu, așa-i. Cum, adică, „așa-i“? repetă îngrijorat prințul acest cuvânt scăpat de interlocutor. Rogojin râse, dar nu-i dădu nici o explicație. — Am primit scrisoarea ta, Lev Nikolaevici; degeaba te-ai apucat de asta... ce-ți trebuie!... Iar acum vin din partea ei: mi-a poruncit să te chem negreșit; ține mult să-ți spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Evgheni Pavlovici, eu, în locul dumneavoastră, după asemenea complimente, dinadins nu m-aș împușca, numai ca să le fac în ciudă. — Tare-ar vrea să vadă cum mă împușc! își ridică Ippolit ochii spre el. Vorbea ca și cum s-ar fi repezit la interlocutor. — Le e ciudă că nu vor vedea. — Deci și dumneavoastră credeți că nu vor vedea? — Nu vă instig; dimpotrivă, cred că e foarte posibil să vă împușcați. Cel mai important lucru e să nu vă supărați... spuse Evgheni Pavlovici, lungindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
doar un vis, spuse el îngândurat. Ciudat vis într-un asemenea moment... Ia loc. O luă de mâini și o trase pe bancă; se așeză lângă ea și căzu pe gânduri. Aglaia nu începea conversația, doar își cerceta cu atenție interlocutorul. Și el o privea, dar uneori parcă nevăzând-o în fața ochilor. Ea începu să roșească. Ah, da! tresări prințul. Ippolit s-a împușcat. — Când? La dumneata? întrebă ea fără prea mare uimire. Doar ieri-seară era încă în viață, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era smerit și nu se mai căia, cum se întâmplase întotdeauna cu prilejul „aparițiilor“, ci, dimpotrivă, manifesta o irascibilitate neobișnuită. Era vorbăreț, neliniștit, intra în vorbă cu toți cei pe care îi întâlnea, discuta cu patimă, parcă aruncându-se asupra interlocutorului, dar subiectele abordate erau întotdeauna atât de diverse și de surprinzătoare, încât nu-ți puteai da nicidecum seama ce-l preocupă de fapt acum atât de mult. Uneori era vesel, dar cel mai adesea cădea pe gânduri, de altfel neștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]