4,844 matches
-
a spus toate astea de mai multe ori Ioanei Sandi, cu mândria celui care câștigase bătălie după bătălie pentru că era un bun strateg. Pe bărbatu-său îl alesese dintre mai mulți pretendenți nu pentru că era cel mai frumos, ci pentru că intuia că va ajunge departe. Socotea că într-o căsnicie iubirea nu-i totul, ba uneori poate fi dăunătoare. Dar între calitățile lui pozitive și imprevizibile, cu vremea cele din urmă au început să primeze, spre nemulțumirea ei. Îi plăcea meseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
n-a fost de găsit. Iar l-a sunat târziu, când nu s-ar mai fi putut întâlni. I-a spus că vrea s-o vadă, că îi e dor de ea. „Și mie.“ Răspunsul ei părea stereotip, Andrei a intuit ceva în neregulă, întotdeauna avusese o intuiție formidabilă. Dar n-a mers cu gândul mai departe, n-a vrut. Sâmbătă ea a refuzat să-l viziteze. Pentru că i-am spus acum două săptămâni să nu treacă dacă nu are gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ceva cu mine și voiam să mă vindec mai întâi și simțeam că mă vindec și acum e aproape totul în regulă, dacă nu cumva chiar este deja totul în regulă. Nu ți-am spus pentru că bănuiam că știi sau intuiești și...“ „N-am știut nimic. Ce mai e și chestia asta cu vindecarea?“ „S-a petrecut mai demult ceva cu mine și...“ „Acuma nu mai vreau să știu, înțelegi?“, l-a întrerupt brusc. „Trebuia să-mi fi spus de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fuseseră aceiași la întoarcere. Orice despărțire îi era insuportabilă. Se simțea liber pentru moarte, dar nu și pentru despărțire. Și atunci nu ceda, nu voia să cedeze. Știa, numai cu mintea, despre seninătatea stoică a filosofului. Simțirea lui refuza asta. Intuia că ar fi urmat angoasa, dusă la o formă paroxistică. Și atunci nu voia să cedeze. Într-o dimineață, Ioana Sandi i-a spus să înceteze s-o mai aștepte și s-o mai pândească. „Nu te pândesc.“ „Bine. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
capul sau în sufletul tău. E inevitabil. Altfel înseamnă că n-ai încredere. Altfel se presupune că fie omul ăla nu merită sau tu fie ai îndoieli în legătură cu el, fie ai îndoieli în legătură cu sentimentul tău sau posibilitățile tale de a intui sau înțelege ce-i cu el. Deci vina e a ta în întregime. Sau mai înseamnă că n-ai nimic, cu adevărat nimic deosebit pentru omul acela. Sau înseamnă că nu ești sigur că ai ceva. Urmărește-mă cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de dimineață am trecut pe lângă un tip care patina pe patinoarul de lângă intrarea În clădirea unde lucrez; făcea niște cercuri și Întoarceri foarte mișto ca și cum și-ar fi scris numele pe gheață. Sau chiar pe al altcuiva: ce romantic! Bine intuit cu filmul altfel. Cea mai mare parte a trupului meu e acoperită deja cu notițe detaliate, dar am păstrat un loc gol pentru tine În spatele genunchiului stâng. De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy Știu să patinez puțin - tu? Am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
este adevărat dacă privim din punct de vedere politico-constituțional. Probabil, însă, că nu aici trebuie căutată cea mai mare incidență și ereditate a gîndirii rosminiene care ni se revelă nouă astăzi în plenitudinea sa; ci, așa cum însuși De Sanctis a intuit, în planul elaborării unei doctrine a "societății ecleziastice", punct din care se poate observa maniera în care stimulii culturali și spirituali din vremea sa s-au răsfrînt asupra lui Rosmini, creînd un original cadru reformator. De mare interes pentru determinarea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
facă una ca asta. Mi-a amintit de slujba mea. Uitasem cu desăvârșire să reprogramez întâlnirea din Palm Beach. Nu mai făceam față situației. Am închis ochii și nu i-am mai deschis până n-am ajuns la Pastis. După cum intuise Julie, braseria era goală. Ne-am așezat pe o banchetă în colț și ne-am sorbit cafeaua. Mă simțeam din nou mai bine: ne aflam într-un loc minunat, iar chelnerul era sexy. Julie citea revista Us, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Război Mondial a terminat-o definitiv. Însă pe vremea când eram copil, tata, ca majoritatea vecinilor, pleca zilnic la Londra În costum și cu melon: o oră cu trenul până acolo, o oră Înapoi. Nu mi-a trebuit mult să intuiesc că Londra era sinonimă cu epuizarea fizică și tulburarea nervoasă și că n-aveam de gând să devin niciodată navetist - o decizie pe care bănuiesc și tata o luase pentru mine, deși din cu totul alte motive. Îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
und der Kaviar, Sind für verwöhnte Knaben. Wir pfeifen auf das Zeug fürwahr, Wir woll'n was Besseres haben. Ein derb' Gericht Gibt's Erbsen mit Speck Aus der Gulaschkanone.2 Neștiind să-l traducă în strămoșeasca limbă română, dar intuindu-i conținutul, marșul așternut în sonuri melodioase îi deveni nostim, până la urmă, lui Iuga, cu toată muzica lui cazonă și amenințătoare. Și-l însuși pe nesimțite, neștiind că, în curând, soarta lui o să ia alte întorsături, încât îl vor podidi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
funcție, suferită din partea goldăneștenilor: existența ei, deși evident vegetală, nu implica menirea de nutriție, ci, pasămite, misiunea de călăuză. Frivolii meseni de la cumetria lui Nicanor Galan, cetățean de frunte de la Goldana, pofticioși de veacuri și ademeniți de fervoarea petrecerii, nu intuiseră cum se cuvine voința destinului. Cartea celor douăzeci și una de nopți Sătul de peisajul de moloz al orașelor, care nu se mai terminaseră de sistematizat, nici în atâtea cincinale, încercam, în anul acela, să-mi găsesc desfătarea prin sălbăticia Carpaților, subscriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu e adecvat, fiindcă, în cabinetul medicului, e cam penumbră și dumnealui și-a aprins lămpița. În fine, îi întind mâna, zicând: Vă salut, inginerul X, de la Mina Pietrosul. Doctor Spătaru, acceptă, fără chef, să răspundă, protocolar, medicul. Fiindcă medicul intuise imediat ținta vizitei subsemnatului, a inginerului de la Mina Pietrosul, urmă: Săptămâna aceasta, de când cu accidentul din Mină, am fost literalmente asediați de curioși și de alți băgători de seamă. De atâta mulțime venită pe capul nostru, am un sentimente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
silit de această mișcare, privirea îi scăpă printr-o despicătură de zid. Zări, pe cerul vinețiu de seară, minuscul, turnul pătrat de la impozantul palat al Prefecturii din secolul trecut, rămas nedemolat sub protecția noii destinații, de Muzeu al Moldovei Socialiste. Intui în direcția lui, dincolo de meterezul clădit din piatră veche al vechiului han domnesc, în care lărmuiseră cândva discuțiile pentru Unirea Principatelor Române, o vale largă, fără prea multe obstacole și nu chiar ostenitoare la mers. Se simți cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ram de arbore sequoia îl trezi, plonjându-l subit într-o sfioasă așteptare. După un scurt răstimp echivoc, își reveni din surprindere. Amuzat de ineditul întâlnirii, cotrobăi în covorul de frunze cafenii, după un baston zdravăn al cărui contur îl intui pe dată și, cu o curiozitate de bebeluș poznaș, îl îmboldi în coastă pe puiul de linx vânăt care, cocoțat stângaci în arbore, îl fixa cu ochi tăioși. Nevârstnica și încă nătăfleața jivină scuipă șuierător, după tradiția felinelor, și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și, mișcându-și cu nonșalanță degetele pe corzile ghitarelor lustruite de îndelungă mânuire, acționară pe cea de a șaptea strună, pentru a se furișa în grupul reprezentant. Duelul secret al jinduitorilor, deja, începuse să se înfiripe, când unii dintre greieri intuindu-și lipsa oricărei șanse își modificară părerile, așa cum mirosul delicat al smirnei se risipea în aroma de tutun și în boarea de vin consumat în bănuitoare conciliabule: Vai! ziseră aceștia, ștafeta nu ne-a adus din partea furnicilor o binevoitoare invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
l-ați cunoscut pe cel care ar fi urmat să-mi devină ginere vă face să îmi fiți la fel de apropiat ca și un membru al familiei mele. Pentru o clipă, privirea ei se întunecă. Uluitorul ei fler o ajutase să intuiască perfect cu mult înaintea altor politicieni realitatea din culisele Yaltei și reușise să își transfere un minim de lichidități în băncile din Elveția, dar familia ei nu mai exista de mult. Cum nu mai existau prietenii și toți cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din nou, de aproape. Emoția Îmi gîtuia clipa. Nu mi-aș fi Închipuit. M-am uitat, fără să vreau, mai Întîi la doamna care se afla la picioarele patului, cu o privire prin care ceream parcă o nu știu ce confirmare, doamna, intuind, dădu afirmativ din cap, apoi șoptit: - Da! Am Întors privirea către bolnava din pat, și o Întrebai, fără rost, năucit: - Fiica dumneavoastră? - Da, domnule judecător. Plăcerea de a-mi confirma filiația era evidentă, o surdă mîndrie Îi lumina fața, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
părea străină de evenimente, deși nu era, nimeni nu putea să fie, o nerăbdare nelămurită stăpînea pe fiecare, căuta să-și liniștească soțul a cărui tristețe era ușor de observat, fără a-i cunoaște Însă adîncimea, nu o putea măcar intui, deși se Împlineau aproape treizeci de ani de cînd erau Împreună. - Nu se poate să rămînă așa, zise Într-o doară cu gîndul să-l Încurajeze, adică să nu-l mai vadă trist. El nici n-o auzi. GÎndul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și al Fiului și al Sfîntului duh”... - „E tot ce-a rămas, Keti!” Am luat apoi parte la masa de pomenire, și la sfîrșit, cînd plecai, titulara moștenirii Perussi Îmi mulțumi ca și cum Îi făcusem un serviciu personal (cred Însă că intuise exact realitatea). Străzile mi se părură goale. „E tot ce-a mai rămas, Keti!” rostii a doua oară. Mă aflam acum În fața casei mele. CÎnd am intrat În hol, ea s-a ivit lîngă mine, poate era de mult: „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu și întreaga literatură română modernă. Cum se vede, așteptarea n-a fost fără rost. Nu poate fi vorba, dar, de masochism intelectual, ci de încredere în posibilitățile spiritualității naționale. Și de capacitatea criticului de a intui cu o clipă înaintea altora talentul puternic care se poate ivi din necunoscut. Vă rog să zăboviți puțin asupra a două chestiuni ,,la modă". Prima este problema romanului. În două texte incluse în Fragmente critice (Ce știm și ce nu
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
admirăm astăzi. Atribuția ei etruscă, raportarea la secolul V a.c., acceptate, lung timp, ca un loc comun în comentarii, nu puteau să reziste unei analize mai strînse, invalidînd pertinența asocierii cronologice cu alte piese muzeale, de felul Himerei din Arezzo. Intuită de către studioși circumspecți, Wilhelm Bode spre exemplu, incompatibilitatea nu implică doar nuanțe de ordin stilistic, în cauză sînt elemente precise privind tehnica metalului și însăși mărturia brută, de neînlăturat, a materiei, - scormonită înlăuntrul formei figurale, în miezul ei ascuns. Pentru
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
refuzînd mereu să se manifeste în vreo împrejurare oficială, încăpățînarea aceasta nu pornea din timiditate sau din modestie, ci din ceva mult mai adînc: dintr-un sentiment indelebil al ratării proprii, din certitudinea că viața lui fusese un eșec. Cînd intuiești că de cariera ta profesorală s-a ales praful - iar Dragomir era anume înzestrat pentru a fi profesor universitar - toate surogatele menite a-ți îndulci ratarea, de la simpozioane la discursuri publice și de la articole sporadice la eseuri adunate în antologii
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
de profeția esteticianului Max Bense, care spunea, prin anii ’70 că în curând, omul va ajunge o termită electronică cu instincte programate. Ceea ce nu-i imposibil, după cum merg lucrurile. Probabil că de aceea, tot pe-atunci, cineastul francez Claude Lelouche - intuind, ca și Herbert Marcuse ,, ce se va întâmpla mâine” - striga imperativ: „Opriți Planeta! Vreau să cobor!”. Pornind de la ideea că o operă muzicală împrumută de la creatorul ei unul sau mai multe dintre modelele temperamentale evidențiate de Hypocrate, Liviu Dănceanu realizează
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
subiect - central sau numai presimțit - privirea cu consecințe afective imediate. Narațiunile de aici nu devin proze prin ricoșeu, pe parcursul lecturii, ci se nasc direct cu o conștiință prozastică remarcabilă. Cum anume și, mai ales, de ce ? Răspunsul e, probabil, ușor de intuit, dar nu și de explicat. S-ar zice că, din perspectiva lectorului acestei cărți, înaintea invocatei prime vederi s-a mai aflat, la un moment dat, ceva. Mai mult decât în alte cazuri, pe lângă mâna tutelară a autorilor, se simte
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
matură în rolul rebelei Marta. O văd, o simt, o descopăr pe Lorena Ciubotaru în Stefania, pentru prima oară cu adevărat, deși face parte de ceva vreme din trupa de la Ploiești. Îl pot defini pe tînărul Cristian Popa, îl pot intui, îl cred în tot ce face în Hans. Ca și pe Clara Flores, Asta sau animatoarea grupului, femeia conducător de sentimente și de iluzii, care nu se desprinde deloc din conturul șablonard al personajului său. Și, iarăși, Ada Simionică, vulnerabilă
Șase personaje în căutarea.. - Despre senzualitate. Și Radu Afrim - by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8661_a_9986]