9,120 matches
-
au dezlipit, surâzând licențios. - Îți poate oferi consoarta mea o viață de huzur. Cu glas egal, calm, îl privi direct: - Sunt prea simplă și insignifiantă pentru această propunere. Nu doresc, să eclipsez pe nimeni ... nimeni nu-i poate depăși performanțele. Ironie mușcătoare ... jignire voalată. S-a ridicat amenințător: - Mă înfrunți? Vei suferi consecințele! - Toți cei străini de tine, o fac! O lume strâmbă, întunecată, bolnavă, inventată de mințile voastre murdare ... Liniștea din jurul ei se ridica amenințătoare, ca încolăcirea unui șarpe. Decadența
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
bem câte o bere. Drumul nostru a continuat toată noaptea cu astfel de popasuri și ziua ne-a prins pe culmile Mestecănișului către Vatra Dornei. Eram foarte bucuroși că măcar aici în vârful muntelui nu ne vom mai opri! Culmea ironiei a fost că tocmai aici omul nostru a găsit o casă pe care scria ,,BIRT''. Așa că ne-am oprit să-l vizităm. După aproximativ 24 ore am ajuns la Leșul Ursului, nu însă înainte de a vizita celebrul restaurant Macul Roșu
DETAŞAŢI LA LEŞUL URSULUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346440_a_347769]
-
pământ și ne-am înscris numele și în Cer. Dând glas poveștilor vom constata că devenim mai frumoși și mai buni, și dacă e să dăm ascultare celor din jur, chiar am întinerit. Fie și cu o poveste. Umorul, șarja, ironia, satira sunt omniprezente în toate poveștile lui Ovidiu Creangă, chiar și atunci când povestea are un subiect trist. El știe, precum românul cel bun, să facă haz de necaz, chiar în vremuri potrivnice. Un proverb, o cugetare, o reflecție șarjată, o
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
ostentativă, fumând peste patruzeci de țigări Camel pe zi și plimbându-și oboseala într-un luxos Maybach; confident al regelui Carol al II-lea și apoi un adversar înverșunat; cunoscut de marele public mai curând ca gazetar redutabil, de o ironie elegantă și zdrobitoare, și ca un cuceritor al frumoaselor doamne ale vremii, alături de care a trăit iubiri fabuloase; trăitor și susținător inflexibil al Ortodoxiei; un apropiat al conducătorilor Mișcării Legionare, până într-acolo încât Ion Moța avea să îi lase
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
noapte? - Da, suntem și aș vrea să nu uiți... După tratamentele de la miezul nopții te aștept în cabinetul meu. De acord? Anca l-a privit în adâncul ochilor și l-a analizat. Părea extrem de serios și hotărât. Nici urmă de ironie ori glumă. Fără să-și mute privirea, i-a răspuns șoptit: - Da, Viorele! Cred că am multe să-ți povestesc. Voi veni. Spre deosebire de alte zile în care timpul se scurgerea cu repeziciune, în seara aceea parcă stătea pe loc. Anca
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
coborâșuri. Una din achizițiile poeziei române contamporane, prin Vasile BURLUI, este trăirea morții în plină artă a supraviețuirii, o existență închinată pragurilor prin care intri în devenirea continuă, unei spirale ce conservă toate vârstele poemului. Observ și o ‘'realativizare prin ironie'', specifică lui Mihai URSACHI, căci uneori trebuie să citești printre rânduri pentru a depista plăcutele/neplăcutele. Creația sa se plasează undeva la mijloc, între tendința academizantă și cea dintr-o bucată, partinică, fără nuanțe, sarcastică, nu ironică. Imaginea singurătății absolute
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
vedeam din el. Ne jucăm pac-pac, cu pistoale făcute de noi cu țeavă din tulpina de șoc. Unii eram Armata Roșie, alții fasciștii. Intoteauna câștigau ostașii sovietici care au trecut pe sub Oltul înghețat cu „țigară aprinsă”. Pe atunci nu sesizasem ironia din această ... poveste. --Și la noi, la Ușurei, până la colectivizare oamenii aveau lanuri de porumb foarte bogate. Dar ... după ce le-au luat atelejele, boii, caii ... s-a ales praful de toate. Au fost ani când părinții mei s-au dus
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ZECEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348431_a_349760]
-
se lasă până nu mă înfundă. Nu înțelege. De fapt înțelege pentru că el a rostit un adevăr înfricoșător: nimeni și nimic nu poate sta în calea devărului! De ce nu ripostează? Dumneavoastră v-ați ocupat înainte de spiritism? - Am susținut întotdeauna că ironia este apanajul oamenilor inteligenți și dacă aș fi un pedant care nu suportă să fie contrazis, aș putea să vă reamintesc că argumentul Claudiei... șchiopătează. Butada vine de la împăratul roman Drussus Cludius... - Ahenobarbus. Exact. Claudicare în latină înseamnă a șchiopăta
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
am concediat femeile din casă, grădinarul și paznicii, am vândut casa și ne-am mutat la bloc într-un apartament cu două camere, iar eu dorm pe o canapea amărâtă în bucătărie și lucrez câte douăsprezece ore pe zi - culmea ironiei, nu-i așa? - ca șofer la un mare patron, deși am studii superioare. Ce folos, dacă el nu mi le-a recunoscut? Sunt un amărât care a fost bogat cândva, dar care nu a știut să aprecieze ce i-a
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
Astfel am inceput sa invat carte pe fiul bulibașei Stănescu. Muncă mi-a fost cumva ușurată și de faptul că ucenicul meu avea și o tablă de ardezie de pe care puteam șterge în voie greșelile...." Notă hazlie și plină de ironie, o întâlnim foarte bine în următoarele versuri: VACĂ LUI PĂCALĂ Păcală avea, și el, o vacă, Cu coarne mari, ca să placă. Însă scoasă la vânzare, Nu prea avea căutare! Că are coarnele mari! Că cere prea mulți bani! Așa că bietul
TRECĂTOR PRIN LUME de DOINA THEISS în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345323_a_346652]
-
moment doar faptul că aplicarea în cunoștință de cauză a doctrinei drepturilor omului presupune capacitatea de a citi dincolo de paragrafele unor documente, de a vedea procesul complex care prefațează una dintre achizițiile cele mai importante ale modernității. Printr-o tragică ironie a istoriei, tocmai în momentul proclamării drepturilor omului, țările Europei de Est începeau odată cu instaurarea comunismului să facă deja experiența ignorării și încălcării acestora. Datorită geografiei politice și culturale diferite, nu doar că țările (majoritar ortodoxe ale) Europei de Est
DESPRE DREPTURILE OMULUI ŞI PROVOCĂRILE GLOBALIZĂRII CONTEMPORANE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345364_a_346693]
-
țigănci desculțe, Pena Corcoduța e beată moartă în droia de derbedei care-o acompaniau. E Bucureștiul de la porțile Orientului situat la începutul secolului al douăzecelea, unde balcanismul e la el acasă. În roman se întrepătrund realitatea cu visul, realizate cu ironie și sarcasm, se revarsă o armonie de ireal, de poezie inefabilă. Are un stil propriu cu un pitoresc specific, îmbinând expresiile rafinate cu cele argotice, de mahala, e stăpânit de voluptatea culorii, fraza e melopeică, desfășurându-se în cadențe, stilul
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
de control și de dominare al regimului. În acest sens, edificator este faptul că, în casele familiei Grigorescu Ploeșteanu, confiscate în mod abuziv de noul regim, au locuit cu predilecție activiști de partid și salariați ai M.A.I. Este o ironie amară a sorții că, tocmai la acești oameni, familia nedreptățită trebuia să-și caute sprijin și dreptate. Ilie, copilul ingenuu, sosit de la țară, se integrează într-o familie înstărită a orașului. Ca urmare a devotamentului și a abnegației sale, el
„ÎNTOARCEREA” SAU „ROMANUL EVOCATOR AL DURERII” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345436_a_346765]
-
de la început, din gândirea și comportamentul personajelor, când norii negrii nu se strânseseră, încă, deasupra destinelor oamenilor, spre incertitudinea, teama și suferința de mai târziu. Vener se luptă eroic cu o haită de patrupede înfierbântate și Ilie trebuie să suporte ironiile băieților mai mari, în vizita de la croitorie sau, suferă în momentul în care Ionică nu i se adresează pe nume. Pe măsura desfășurării evenimentelor, tonalitatea se schimbă și cartea scriitorului Ion Catrina oferă o chintesență a suferințelor umane inutile, dictate
„ÎNTOARCEREA” SAU „ROMANUL EVOCATOR AL DURERII” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345436_a_346765]
-
avangarda luptătorilor pentru adevăr din literatura română contemporană. Sunt puține lucrări actuale care demască cu atâta virulență și cu atâta veridicitate atrocitățile vechiului regim. Nici perioada obscură a unei, așa zise tranziții spre o lume mai bună, nu scapă de sub ironia pamfletară a scriitorului. „Care revoluție? A fost marea înghesuială. Noi, prostimea, ne-am înghesuit la televizor, să privim cum cade tiranul, iar ei s-au înghesuit, să acapareze funcții și afaceri profitabile”. Această definiție a lui Haralambie este mai mult
„ÎNTOARCEREA” SAU „ROMANUL EVOCATOR AL DURERII” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345436_a_346765]
-
de atât - original. Concepția despre poet și poezie este una modernă, artistul fiind văzut ca mântuitor al ființei umane căzute sub vremuri apocaliptice, de Kali Yuga. Cu alte cuvinte, poezia împrumută valențele salvatoare ale creștinismului amenințat de tara secularismului modern. Ironia se-ndreaptă către poetica postmodernistă care se leapădă de literatura clasică și modernă, cool fiind să scrii „poezie” fiziologică, fără urmă de pudoare, cu scârne de mahala, încât „transfrontalierii” n-au făcut decât să înlocuiască lozinca lui Marx și Engels
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
îndatoriri de rezolvat. - Mă lași singur în plină noapte, în mijlocul pădurii? - se înspăimântă voinicul. - Dar ești la tine acasă! Pădurea, cetatea și castelul îți aparțin! Doar n-ai vrea să-ți țină de urât însuși dracul! Asta ar fi culmea ironiei! - se amuză diavolul. - Și dacă se-ntoarce drăcoaica? Nu-i de glumă cu ea! N-are scrupule! - Fii pe pace! Din acest moment castelul nu mai este bântuit, iar tu ai o misiune de îndeplinit! A fost al principelui. Acum
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
românești din acei ani. Da, și nu poate fi omis marele, inegalabilul (și pe atunci, relativ tânărul) Radu Beligan. La sfârșitul emisiunilor de teatru din serile de duminică, Beligan prezenta „Poșta teatrului la microfon”. Scurta emisiune, radia de umorul și ironia maestrului și era presărata cu multe anecdote și pățanii „din culise”. Atunci am aflat eu pentru prima dată că „Dacă vrea Domnul, și sabia pușcă”. Ani mai târziu, aveam să mai întâlnesc replica asta, în versiunea ei ebraică („Dacă vrea
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
departe. * Ziua nu se deosebea cu nimic de cele de până atunci. Începu marșăluitul, îndemnând cu același spor de până ieri. Din depărtări se ițiră niște ruine. Da, se profilau rămășițele unui picior de pod pătând neregulat perspectiva. Prin cine știe ce ironie a sorții, rămăseseră spânzurate de stâlpul de susținere aflat în prelungirea piciorului prăbușit chiar o pereche de hobane... Își imagina că, dacă ar fi bătut vântul, cablurile metalice ar fi cântat hârșâit precum un râs de hienă flămândă... Zori pasul
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
răspund? Emanuela, contrar momentului în care îi auzise vocea doctoriței și când simțise că i se face rău instantaneu, acum era liniștită, senină: Într-un cuvânt, se simțea eliberată. Cu o luciditate nebănuită și un zâmbet curat, fără urmă de ironie, îi vorbi apăsat, cu hotărâre, doctoriței, țintuind-o cu privirea: - Doamna doctor, vă mulțumesc! Abia acum văd clar, cum stau lucrurile. Ați fost ispita! Ați fost cea mai mare încercare la care Bunul Dumnezeu m-a supus. El mi-a
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
de cântat și uneori blestemat de către bărbați. Veronica era deplin conștientă de toate acestea”. Putea oare Eminescu să nu observe aceste valori feminine? Care altă femeie i-ar fi oferit mai mult și în așa fel că să nu stârnească ironiile unui șir nesfârșit de critici? Cum trebuia să arate acea femeie? Veronica a fost prima și singura femeie care l-a iubit pe Eminescu. Față de o fire atât de expansiva, temeinic ancorată în concret, ripostând cu măsuri adecvate la nedreptăți
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
vrut”. Firea tonica a Veronicăi era binefăcătoare pentru Eminescu. “Eminescu al meu, singurul și unicul obiect al dragostei mele, singurul și unicul obiect al durerii și fericirii mele, dacă între tine și mine e dragoste, noi trebuie să binecuvânăm împreună ironia soartei. În mizeria asta a lumii trebuie să primim cu inima bună o clipă de fericire pe care ne-o da fatalitatea, cu toată ferocitatea ei răzbunătoare”. Tia Șebănescu a publicat un amplu eseu în România liberă în 1992 comentând
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
a Crucii și alți Sfinți Părinți ai Bisericii, precursori ai unei gândiri religioase, bine închegate și pe care epoca modernă caută s-o redescopere, fără a reuși s-o înțeleagă total. "Schwarmerei" - bâzâiala neliniștită - o numește Nae Ionescu, nu cu ironie, ci cu înțelegere și compasiune, această căutare confuză și pompoasă din zilele noastre. Instrumentele filozofice cu care operează în afirmarea poziției sale față de credință sunt foarte seducătoare. Este, fără îndoială, șocant să auzi pe un mare filozof și un logician
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
perseverent continuator postbelic al libertății interbelice. Filosoful și gânditorul creștin Nae Ionescu în conștiința contemporanilor Arșavir Acterian - “Nae Ionescu a fost un vorbitor cu o putere de captare magnetică a atenției ascultătorilor, de altfel, ca și în scris, neprecupețindu-și ironia, sarcasmul, spriritul polemic, dar și capacitatea de sintetizare a problemelor și de adâncire a considerațiilor vizând miezul lucrurilor discutate...” Vasile Băncilă - “Într-o societate în care cei mai mulți trăiesc cvasivegetativ, pe linii mai mult etnografice și mai mult biologice, sau în
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
comunica etapele drumului spre claritate. Ca și în cazul lui Tudor Vianu, cei care vor căuta la Alex Ștefănescu sentințe, surprinzătoare în esență și spectaculoase în expresie, vor avea ocazia, o dată mai mult, să-I confirme erudiției tristețea și puțină ironie ce-i lipsește lui Vianu. Lipsit de o conștiință naivă, neîncrezându-se deci un descălecător, își supune întotdeauna demonstrația unei duble revizuiri. În primul rând, el caută să redescopere contextul filozofic sau estetic în care ideea a fost emisă, adresându
IDEI LITERARE ŞI STIL ÎN OPERA CRITICĂ A LUI ALEX ŞTEFĂNESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377861_a_379190]