5,452 matches
-
și a stabilit steagul provizoriu, care s-a definit la 9 septembrie în forma de tricolor albastru, roșie, verde și o semilună cu stea optunghiulara. Cele trei culori din steagul național simbolizează "„cultura națională turcică, democrația europeană modernă și civilizația islamică”" (M.E.Rasulzade). Însă problema esențială rămânea chestiunea de viabilitate republicii. La 12 iunie 1918, conform ordinul lui S.Șaumian, trupele militare ale Sovietului din Baku au început un atac asupra Ganca, ceea ce a dus statul azer în pragul nimicirii. Guvernul
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
egiptenii vremii, deși nu mai erau de mult pagâni, îl venerau și îi aduceau totuși ofrande, convinși fiind ca fertilitatea adusă de Nil depinde de Sfinx. Arabii egipteni îl numesc "Abu Hol", adică "Tatăl Groazei", iar tăierea nasului, în pământ islamic, era considerată ca un semn de infamie. În trecut, statuia marelui Sfinx a fost pictată: roșu pentru față și corp și galben cu dungi albastre pentru cap. Sfinxul a fost construit pe locul unei cariere de piatră și se pare
Marele Sfinx de la Giza () [Corola-website/Science/304011_a_305340]
-
ّوبی, Salăh-ed-Dīn Ayyūbi) (n. 1138 - d. 4 martie 1193) a fost un musulman kurd din Tikrit, devenit primul sultan Ayyubid al Egiptului și al Siriei. Ascensiunea la putere a acestuia a dus și la o unificare religioasă în cadrul comunității islamice între sunniți, acesta vizând coalizarea forțelor siriene și egiptene pentru a lupta împotriva cruciaților.A condus opoziția musulmană împotriva francilor și altor cruciați din Levant. La apogeul puterii sale a domnit peste Egipt, Siria, Yemen, Irak, Mecca, Hejaz și Diyarbakır
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
adversarul principal al cruciaților, cronicile creștine menționează acțiunile sale onorabile, mai ales în timpul asediului cetății Al Karak, cu care a câștigat respectul multor europeni, mai ales al lui Richard Inimă de Leu. Pe fondul lipsei de unitate din sânul comunității islamice, cruciații au au ajuns în 1096 în Levant, întemeind formațiuni statale ale căror capitale erau la Edessa, Antiohia, Ierusalim și Tripoli. În 1127 Zengi, un ofițer turc din trupele selgiucide, sub dominația cărora se aflau orașele Alep și Damasc, a
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
Siria musulmană, la conducerea căreia se afla fiul acestuia al-Șăliḥ, la teritoriile pe care le controla, pentru ca mai apoi să organizeze un front de ofensivă împotriva cruciaților. Prin dezmembrarea dinastiilor șiite se urmărea o refacere a unității politice a comunității islamice, amenințată de cruciați din vest, de migratori dinspre est și din interior de scindări. La baza jihadului inițiat de au stat acțiuni ofensive ale mercenarului cruciat Renaud de Châtillon, care nerespectând un tratat de pace semnat de Saladin și regele
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
sfârșitul aceluiași an. Richard Inimă-de-Leu nu a reușit însă niciodată să cucerească Ierusalimul. Saladin a murit în 1193, teritoriul condus de el fragmentându-se rapid. Numele lui Saladin este menționat de Malek Chebel în contextul emancipării sclavilor din imperiul arabo- islamic, respectiv din califatul abbasid, sclavi militari proveniți în urma conflictelor din zonele limitrofe ale imperiului al căror statut s-a modificat radical odată cu înrolarea lor în armatele lui Saladin sau ale califului. Dinastia mamelucă a fost constituită dintr-o aristocrație războinică
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
aproximativ douăzeci la Damasc și șase la Mosul, în timp ce în Homs exista una singură. Imaginea de erou a lui Saladin nu se datorează în exclusivitate luptei sale împotriva "necredincioșilor" - a cruciaților prin excelență, ci și altor realizări importante pentru lumea islamică. Printre acestea se numără stoparea expansiunii ideologice șiite, consolidarea comunității sunnite și redarea moscheii al- Aqsa din Ierusalim comunității credincioșilor în 1187 , lăcaș de cult de mare importanță ridicată de ʿAbd al- Mălik și refăcută de al-Manșūr după un cutremur
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
Saladin apare menționat și în imaginarul și literatura europeană ca fiind cavalerul medieval prin excelență, fiind literaturizat în romanul "The Talisman" al lui Sir Walter Scott publicat în 1825. Minbar-u lui Saladin a fost un monument de arhitectură și design islamic de o mare importanță estetică și religioasă. A rezistat peste 800 de ani în interiorul moscheii al-Aqsa din Ierusalim. A fost împodobit de Shams ad-Din cu pietre prețioase, fiind un simbol al cuceririi și supremației islamice asupra Ierusalimului. A ars aproape
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
monument de arhitectură și design islamic de o mare importanță estetică și religioasă. A rezistat peste 800 de ani în interiorul moscheii al-Aqsa din Ierusalim. A fost împodobit de Shams ad-Din cu pietre prețioase, fiind un simbol al cuceririi și supremației islamice asupra Ierusalimului. A ars aproape în întregime într-un incendiu din 1969, fiind apoi reconstruit.
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
fluxului sporit de imigranți, peste patru milioane (portughezi, spanioli, tunisieni, sârbi, turci, senegalezi, români ș.a.). Aproape două milioane de francezi locuiesc în afara granițelor (SUA, Canada, Germania, Marea Britanie, Belgia, Elveția) Deși în majoritate catolici, francezii au acceptat și alte culte (protestant, ortodox, islamic, mozaic ș.a.). SCLIPIRI DE DIAMANT Istoria Franței, deosebit de fascinantă, este mai bine cunoscută, mai ales în spațiul francofon, de aceea nu voi insista asupra detaliilor. Rezistența îndârjită a triburilor celtice (galii) s-a încheiat cu ocupația romană de către Iulius Caesar
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
nădejde al administrației americane. Marea Britanie a participat cu trupe în Războiul din Golf (1991), la raidurile aeriene asupra Jugoslaviei (1999), în Afganistan (2003), Irak (2004). Atacurile cu bombă asupra unor mijloace de transport în comun (metrou, autobus), organizat de teroriști islamici (iulie 2005) s-au soldat cu 58 de morți și peste 700 de răniți. După S.U.A (2001), Spania (2004), Marea Britanie este a treia țară care plătește scump politica de eradicare a terorismului mondial. Marea Britanie, prima putere economică și
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Același spirit de toleranță a permis alături de majoritarii suedezi (89,3 %) să conviețuiască și alte etnii: finlandezi (2,3 %) și mai recent sârbi (0,6 %), iranieni (0,6 %) și alții. Suedezii sunt protestanți (86,5 %), dar funcționează și alte culte: islamic (2,3 %), catolic (1,8 %) ș.a. ERA VIKINGILOR Istoria acestor meleaguri se pierde în negura vremurilor și este în general asemănătoare cu a tuturor popoarelor din Peninsula Scandinavă. Dincolo de dovezile arheologice care demonstrează urme de locuire de circa 10.000
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
ca sistem de scriere. Europenii au desfășurat expediții maritime și terestre de explorare, ceea ce a dus la stabilirea unor contacte durabile și substanțiale între ariile de civilizație anterior-separate. Pe lângă diverse țări care nu erau dezvoltate suficient să desfășoare expediții, civilizația islamică era centrata în lumea veche și avea contacte cu China, India, Africa neagră și Europa, deci nu simțea nevoia de căutare de noi drumuri. In 1405-1433, China inițiază șapte expediții comandate de "proscrisul" Zheng He în Champa, Indonezia, India, Insula
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
autohtonă sedentară a fost evacuată forțat, au fost treptat ocupate de triburi nomade și seminomade de origine turcomană, venite dinspre est, din zona Republicii Azerbaijanului de azi, acestea ajungând să constituie chiar majoritatea în anumite zone. De confesiune predominant șiită islamică, acestea au căpatat treptat o identitate etnica azeră spre sfârșitul secolului XIX. După istoricul armeano-american George Bournoutian, " În primul sfert al sec. XIX Hanatul Erevan cuprindea majoritatea teritoriilor Armeniei Orientale, adică cc. 7 mii de km2. Acest teritoriu pe mare
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
patru valuri mari (1905-1906; 1918-1921; 1948-1950; 1988-1991). Fiecăreia din aceste perioade i-a corespuns un val similar de refugiați armeni către zonele majoritar armene din Transcaucazia rusă și mai târziu post-sovietică. In decursul secolelor de ocupație politică a marilor imperii islamice, localitățile de pe teritoriul Armeniei Istorice, au fost supuse unui proces lent de turcizare a numelor, chiar și atunci când erau locuite preponderent de armenii creștini. In mare parte, acest proces s-a datorat poziției sociale dominante a religiei islamice și a
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
marilor imperii islamice, localitățile de pe teritoriul Armeniei Istorice, au fost supuse unui proces lent de turcizare a numelor, chiar și atunci când erau locuite preponderent de armenii creștini. In mare parte, acest proces s-a datorat poziției sociale dominante a religiei islamice și a limbii oficiale de redactare a documentelor de interes local. Mai târziu, acest fapt a încept să reflecte și modificări în compoziția etnică a vechilor provincii ale Armeniei Mari. Astfel, conform Marii Enciclopediei Sovietice din 1926, populația Republicii Armenia
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
majoritari iar în 3 uezde armenii dețineau hotărâtor majoritatea. În condițiile în care Armata Otomană se apropia rapid și cu ostilitate declarată de frontierele Republicii Armenia, autoritațile armene se temeau în mod justificat de sabotaje și atrocitați din partea numeroasei populații islamice turcofone ("azere"). S-a trecut la o politica de intimidare si izgonire a turcofonilor din zonele strategice. Azerbaidjanul era vexat de această politică a Armeniei și de revendicările teritoriale reciproce ale Erevanului și Azerbaidjanului, în special în ce privește provinciile Zangezur (Siunik
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
Războiului Rece, fiindcă Stalin nu voia să retragă Armata Roșie din zona respectivă. În decembrie 1946, armata iraniană a capturat Tebrizul și Republica Azerbaidjan a căzut. Ultima mișcare în Azerbaidjanul de Sud, din secolul trecut, s-a înregistrat în timpul Revoluției islamice, când iarăși Tebrizul a devenit unul dintre marile centre ale mișcării. Însă după victorie azerii sudici s-au dezamăgit din cauza nesatisfacerii totale a cererii principale - autonomia culturală, iar liderul lor Ayatullah Șariatmadari a fost neutralizat de rivalul său esențial Khomeyni
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
până la 11 februarie 1979. avea educație occidentală și, ca atare, era un prieten al SUA și al statelor din vestul Europei. În 11 februarie 1979 a avut loc Revoluția Iraniană condusă de ayatollahul Ruhollah Khomeini și a fost înființată Republica islamică. Mohammad Reza Pahlavi a pleacat în exil, în Egipt, unde, grav bolnav, a murit la 27 iulie 1980, la vârsta de 60 de ani. Președintele Egiptului, Anwar Sadat i-a organizat funeralii de stat.
Mohammad Reza Pahlavi () [Corola-website/Science/304356_a_305685]
-
înfrântă de arabi. deși unii dintre ultimii guvernanți persecutaseră cultul zoroastrist, la început au fost incluși de către musulmani ca Oamenii Carții și li s-a permis practica liberă. Convertirea maselor la islam nu era dorită și nici permisă, potrivit legii islamice. Nobilimea și persoanele de la oraș au fost primele care s-au convertit la islam. Noua religie s-a extins mai lent între populația rurală. Mulți zoroastriști au emigrat, mai multe grupuri s-au stabilit în India. În secolele următoare zoroastrismul
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
și la sfârșitul Zoroastrismului. De-a lungul timpului, majoritatea iranienilor s-au convertit la Islam. În secolul al IX-lea apare limba persană modernă (sau Farsi), scrisă cu caractere arabe. Până în secolul al XIII-lea ca urmare a declinului Califatului islamic se ridică la putere dinastia Selgiuc Turcă. În 1220, Iranul condus de dinastia Khwarezmian este invadată de forțele mongole conduse de Ginghis Han. După moartea acestuia, Iranul este condus de câțiva conducători mongoli. Hulagu Han fondează în 1256 Ilhanatul și
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
Palestina în 1260. În mijlocul secolului al XIV-lea, ciuma neagră ucide cca. 30% din populația Persiei. Iranul va rămâne divizat până la apariția lui Timur. Acesta invadează cu multă cruzime Iranul în 1381. În 1501, șahul Ismail I devine primul conducător islamic al dinastiei safevide. Acesta proclamă islamul șiit ca religie de stat. În 1639, Tratatul de la Qasr-e Shirin (sau Tratatul lui Zuhab) pune capăt a 150 de ani de război cu imperiul otoman. Între 1722-1723 are loc primul război persoano-rus, iar
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
1941. Invazia a avut loc datorită alianței șahului cu Puterile Axei. Reza Pahlavi este înlocuit cu fiul săi, Mohammad Reza Pahlavi, care va conduce până la 11 februarie 1979. În 11 februarie 1979 are loc Revoluția Iraniană și este înființată Republica islamică. Din 1979 până la moartea sa la 3 iunie 1989, Iranul este condus de Marele Ayatollah Ruhollah Mousavi Khomeini. În perioada 1980-1988 are loc Războiul irano-irakian. Din 1989 până în prezent Marele Ayatollah este Seyyed Ali Hosseini Khamenei. Președinți ai Republicii islamice
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
islamică. Din 1979 până la moartea sa la 3 iunie 1989, Iranul este condus de Marele Ayatollah Ruhollah Mousavi Khomeini. În perioada 1980-1988 are loc Războiul irano-irakian. Din 1989 până în prezent Marele Ayatollah este Seyyed Ali Hosseini Khamenei. Președinți ai Republicii islamice Iran au fost: Abolhassan Banisadr (1980-1981), Mohammad Ali Rajai (1981), Seyyed Ali Hosseini Khamenei (1981-1989), Ali Akbar Hashemi Rafsanjani (1989-1997), Mohammad Khatami (1997-2005). Din 2005 până în prezent președinte este Mahmud Ahmadinejad.
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
contra populației civile israeliene și a armatei israeliene, cea de-a doua revoltă Intifada din 2000-2004, continuarea construirii sau a extinderii unor așezări israeliene în diverse enclave din Cisiordania, retragerea unilaterala a Israelului din Fâșia Gaza, victoria electorală a mișcării islamice iredentiste Hamas în cadrul Autorității Naționale Palestiniene, precum și preluarea cu forța a controlului Fâșiei Gaza de către această organizație. Aceste evenimente au dus la blocarea procesului de pace între Israel și arabii palestineni și la amânarea constituirii statului arab palestinian independent care
Autoritatea Națională Palestiniană () [Corola-website/Science/298023_a_299352]