5,069 matches
-
peste 140 de divizii reunite ale posibililor inamici (Bulgaria, Ungaria, U. R.S.S. ) din care numai U.R.S.S. dispunea de 100 de divizii de infanterie, 20 de brigăzi de cavalerie, 7 divizii moto și parașutiști. În ultimii ani au ieșit la iveală unele documente de mare interes pentru această problemă. între acestea se disting - Nota raport din 18 iulie 1940, semnată de generalul maior V. Melikov, profesor la Academia Marelui Stat Major al Armatei Roșii, care a fost desemnat de mareșalul S.K.
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
internațional. CONCLUZII În încheiere, se impun câteva observații. Indiscutabil, postura de arbitru obținută de Germania în competiția româno-ungară i-a oferit avantaje considerabile, prin manevrarea celor două state conform propriilor interese. Dar , pe măsura înrăutățirii situației militare, au ieșit la iveală și limitele acestei poziții, și anume, refuzul României și Ungariei de a spori contribuția lor materială și umană - la „lupta împotriva bolșevismului" - măsură justificată și argumentată prin amenințarea reprezentată de partea adversă. Având nevoie de aportul ambelor state, inițial, Hitler
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
acelea, nu se vor simți iubiți cu adevărat; dacă îi iubesc necondiționat vor avea încredere în sine și o părere bună despre ei înșiși, vor reuși să domine anxietatea și apoi să-și controleze comportamentul”. Toate aceste obiective scot la iveală un mare adevăr și anume că în dezvoltarea caracterului și a comportamentului adolescenților o mare responsabilitate o au și părinții și că ceea ce vor deveni adolescenții depinde de ceea ce sădesc, cultivă părinții. Obiectivele ce trebuie atinse în dezvoltarea relației dintre
ARTA DE A FI PĂRINTE by Georgiana – Livia Antoci () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93072]
-
principiilor prin excelență", care poate fi pusă în relație cu vegetația și cu fertilitatea. Studiile de antropologie pun în evidență caracterul aproape totdeauna feminin atribuit apei, profunda maternitate a apelor. Eroul din Fata din sicriul de ceară [Oprișan, III] iese la iveală doar după ce tatăl lui merge în rai de unde ia "trei crăci din trei pomi", apoi se-ntoarce acasă, ,,o lovește pe împărăteasă cu crăcile pe burta" și-i menește copilului, fata lui "Jigmând de ceară". În general, ramul detașat dintr-
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
preparându-și o băutură din flori roșii de la care rămâne grea. Tatăl o închide într-un butoi si-i dă drumul în mare; fata naște aici un băiat căruia îi pune numele Florian și care, imediat după naștere, dă la iveală puteri uriașe [Florian, Schott]." Împăratul unei țări îi dă împărătesei buruienile aduse de un arap ca să le fiarbă și să le bea. Împărăteasa și bucătăreasa rămân astfel îngreunate, dând naștere fiecare la câte "un coconaș, mai frumos decât tot ce
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
se apropie de prințul adormit; el se trezește, o mângâie și o ia cu el. În momentul când prințesa își deplângea soarta rea, prințul și credinciosul său o aud, iar șiretlicul plănuit de Spin Lung împreună cu mama sa iese la iveală. În toate aceste narațiuni, ursitoarele (dar și îngerii) capătă identitatea unor voci ale destinului, pentru că ele prezic ceea ce destinul a fixat pentru un anume individ. b. Ursitorul - creator de destin Basmul Ursătoru prezintă o situație deosebită. Ursitorile, a treia noapte
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
atitudinea intențională se vădește tocmai această pendulare între modestie și certitudine și sclipirile schimbătoare ale gândirii fenomenologice vor ilustra cum nu se poate mai bine raționamentul absurd. Căci Husserl vorbește totodată de "esențe extratemporale" pe care intenția le scoate la iveală și atunci ni se pare a-l auzi pe Platon. Nu ni se mai explică toate lucrurile printr-unul singur, ci prin toate. Între aceste două atitudini, nu văd nici o diferență. Desigur, aceste idei sau aceste esențe, pe care conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
adică ceea ce (se) artă (Auge). Adevărul este ceea ce se arată, ceea ce este evident, deschizând arătarea de sine a existențelor, aflându-se mereu în starea de deschidere. Arta este, în acest sens, modul prin care și în care adevărul iese a iveală în mod evident. Totodată, arta este văzută și ca fiind a priori oricărei opere de artă deoarece, dacă artistul este originea obiectului de artă și obiectul de artă este originea artistului, arta este, deductibil, originea operei de artă și a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiectului dat. Dar să nu uităm că modul de apariție a operei este strâns legat de stările mentale ale artistului și de cele ale contemplatorului. De aceea, indiferent de tipul de obiect de care opera dispune și care iese la iveală prin intermediul relației intime dintre obiectul de artă și starea mentală, nu cunoaștem condițiile prin care ele ajung la existență. Aducerea la existență a unei opere implică un anumit tip de entitate ce precede obiectul de artă experimentat și care trebuie
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
virtual, în măsura în care se actualizează 3. Imaginarul, ca facultate de redare a imaginilor se află între adevăr și fals. Falsul se produce atunci când deosebirea dintre real și ireal nu este evidentă sau plauzibilă. Falsul face ca adevărul să nu iasă la iveală, să nu fie decidabil. Astfel, imaginile din cadrul artei acționează pe baza raportului dintre disimulare și simulare. Imaginile, ca prezență, pot fenta realitatea prin această dublă manifestare. Pe de o parte, arată ceea ce ele nu conțin în realitate pe baza fantasmei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
taboului poate fi interpretat ca "spațiul tabloului" ce aparține în totalitate apariției. Pictura și desenul trebuie cercetate prin intermediul momentelor lor. Apariția unui desen sau a unui tablou înseamnă deschiderea spre intuiția estetică, o deschidere transparentă a metaforei. Ceea ce iese la iveală este supus interpretării și înțelegerii prin raport cu realul, cu mitologia și religia. Apariția tabloului înseamnă puterea imaginii exprimată prin dimensiunea sa transcendentală. La aceasta se adaugă un alt moment ce ține de jocul luminii și de tonurile culorii, dependente
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
op. cit., p. 114. 36 Nicolai Hartmann, op. cit., p. 108. 37 Pentru Barthes există două elemente centrale ale fotografiei care trezesc admirația: studium și punctum. Ideea de studium reprezintă gustul pentru ceva sau cineva, în timp ce prin noțiunea de punctum iese la iveală un detaliu esențial fotografiei înțeles ca punct central de la care pleacă întreaga compoziție și înțelegere a fotografiei. (Roland Barthes, La Chambre Claire). 38 Nicolai Hartmann, op. cit., p. 506. 39 Cf. Husserl, Edmunt, Cercetări logice I, Prolegomene la logica pură, traducere
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
După ce pe parcursul anilor ’50 a practicat o publicistică militantă în principalele organe de propagandă oficială conformându-se directivelor ideologice în domeniul literaturii, V. s-a orientat cu predilecție către problemele criticii literare. În acest context, în 1962 a dat la iveală o amplă antologie de texte considerate a reprezenta „tradițiile criticii literare marxiste” autohtone în anii 1930-1940, culegere însoțită de o introducere dilatată, simplă instrumentare partinică a literarului. Preocuparea din ce în ce mai insistentă pentru evoluția și avatarurile exegezei literare a condus-o la
VRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
oamenii se pot sinucide sau aleg abandonarea de sine, naufragiind odată cu lumea lor, condamnată la dispariție. Mărturisind „am scris pentru a mă regăsi pe mine însumi”, Z. pare să nu fi sperat la publicarea romanelor sale, dar, odată scoase la iveală, ele ilustrează însemnătatea și impactul pe care le poate avea literatura de sertar. SCRIERI: O crimă bine ticluită, București, 1993; Naufragiul, postfață Mircea Anghelescu, Iași, 1994; Moartea lui Levi, Timișoara, 1997; Șah la rege, Timișoara, 1998; Crima generalului, Timișoara, 1999
ZARIFOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290713_a_292042]
-
realizarea mijloacelor cătră acest scop”. Acesta este obiectivul general al redacției, „idealul” ei, calificat în încheiere drept „cultural, național și democratic” sau „cu un nume cuprinzător - poporanismul”. Precizări suplimentare se găsesc în organizarea V.r., precum și în textele date la iveală. Compartimentului destinat literaturii („antologia”, cum o numește G. Ibrăileanu) i se adaugă unul de studii, apoi cel al cronicilor (literară, științifică, artistică, internă, externă), rubricile „Recenzii”, „Revista revistelor”, „Mișcarea intelectuală în străinătate” și „Bibliografie”, obișnuite în marile periodice europene ale
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
încă dificil. Astfel, revoluția documentară permite accesul la documentele interne ale sistemului comunist și aruncă o lumină nouă asupra unor întregi sectoare ale istoriei sale, punând capăt ipso facto unor interminabile polemici. Ea facilitează interpretările datorită nenumăratelor documente scoase la iveală. Totuși, fonduri decisive rămân cvasi-închise - în Rusia, cele ale KGB sau ale Armatei Roșii*. Altele au fost distruse din cauza caracterului lor compromițător, fie în momentul căderii regimurilor comuniste, fie cu mult înainte. în sfârșit, în China populară*, în Coreea de Nord, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1933, omul politic francez Edouard Herriot neagă public existența foametei. Cât despre cunoscutul ziarist american Walter Duranty - care a primit premiul Pulitzer pentru „remarcabilele” sale reportaje asupra URSS din anii 1930, în special asupra absenței foametei -, arhivele* scot la iveală faptul că el a fost cumpărat cu sume substanțiale, și se cere acum decăderea sa port-mortem din onoarea conferită prin acest premiu. Fenomenul foametei nu s-a limitat doar la URSS. Pentru rațiuni apropriate de cele ale foametei din 1932-1933
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Shaw sau Bertold Brecht - vin la Moscova ca să-i garanteze temeiul. Scriitorul german Feuchtwanger descrie astfel procesul din ianuarie 1937: „Impresia era nu atât de proces criminal, ci de senină dezbatere între oameni de lume, grijulii să scoată adevărul la iveală”. O bună parte a presei necomuniste s-a lăsat păcălită de punerea în scenă, iar rețelele propagandei* sovietice îi reduc la tăcere pe scepticii care, ca Andrî Gide sau Andrî Breton, reiau argumentele lui Troțki* ce demontează trucajul. într-o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lupta pentru putere. Dar, atunci când circumstanțele se schimbă din nou, ele și-ar putea pierde la fel de brusc această calitate. Când toate aceste dificultăți au fost depășite și o politică externă a fost în mod corect identificată drept imperialistă, iese la iveală totuși o altă dificultate referitoare la tipul de imperialism. Un imperialism limitat încununat de succes poate găsi în reușita sa un stimul de a se răspândi în continuare, până devine continental sau mondial. Mai precis, o țară poate considera necesar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
indivizii sau grupurile care organizează orice societate, indiferent cât de orientate social le sunt intențiile sau pretențiile, își arogă o proporție excesivă din privilegiile sociale”30. După Carr și Morgenthau, o sarcină crucială a realiștilor este de a scoate la iveală adevărul despre putere și felul în care sprijină statu-quoul. În consecință, realistul „nu poate evita să devină o forță subversivă și revoluționară în fața anumitor interese ascunse”31. Slăbiciunea realismului este, sugerează Carr, că apoi nu admite că ideile au un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
că, în realitate, de multe ori, între cele două tipuri de organigrame nu există o corespondență deplină, uneori dovedindu-se mai bună, mai funcțională organigrama sau structura de fapt decât cea proiectată anticipat. Dar analiza organigramei reale poate scoate la iveală, în cadrul organizației, și existența unor disfuncționalități, a unor fenomene negative care se cer neapărat corectate. Pentru a înțelege mai bine valențele unui asemenea studiu, să ne referim la un exemplu concret. În figura 11.16 prezentăm organigrama oficială a unei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
spune mai curând că etnicitatea Îl instituie pe Celălalt ca atare și Îl recunoaște astfel). Identificarea se bazează simultan pe asemănare („a fi identic cu...”) și pe neasemănare („a fi diferit de...”) (Lipiansky, 1998a, pp. 21-22). Reciprocitatea identificărilor scoate la iveală o altă chestiune fundamentală: cea a frontierei dintre colectivități și dintre identități (vezi conceptul de boundary creat de Frederik Barth). Limitele dintre „Noi” și „Ei” fac obiectul unei „negocieri” implicite și constante Între grupuri, care fixează, deplasează, recunosc, marchează limitele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de jugul obârșiei lor (Rousseau detesta familiile) și al istoriei (care a fost Întotdeauna istoria tiraniei). Răutatea oamenilor, la Rousseau, după cum se știe, nu este originară, ci decurge tocmai din istoria lor. Singurul remediu este educația, capabilă să scoată la iveală omul din om. Orizontalitatea raporturilor cetățenești trebuie să se substituie verticalității raporturilor filiale. Aristotel nota deja la vremea sa că raporturile filiale „ne dau imaginea unei regalități, a unui guvernământ patern” (Etica nicomahică, VIII, 10). Kant, cititor al lui Rousseau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se aplice această perspectivă și În didactica limbilor vii (În special În cazul francezei ca limbă străină). În Une introduction à l’ethnographie de la communication, autoarea elaborează un proces de descoperire interculturală ce cuprinde trei etape: 1) să scoatem la iveală etnocentrismul latent În fiecare dintre noi; 2) să Învățăm să facem distincție Între ceea ce identificăm În mod conștient ca normativ și formal și „ceea ce practicăm În mod informal sau fără să conștientizăm”; 3) să Învățăm să ne descoperim „evidențele invizibile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
culturale sau politice. Multe cercetări, În special În domeniul psihologiei sociale, folosesc metoda „capcanei” experimentale: detectarea reflexului ideologic nemărturisit, a prejudecății automatizate, descoperită În detrimentul actorului supus anchetei, după ce s-a făcut o adevărată risipă de ingeniozitate pentru a scoate la iveală mecanismul stereotipic sau derapajul discriminant. Modelul În materie Îl constituie, poate, experimentul lui Stanley Milgram În legătură cu supunerea față de autoritate sau cercetările lui Adorno și ale colaboratorilor săi cu privire la personalitatea autoritară. Primul autor a reușit să scoată În evidență, prin optsprezece
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]