5,195 matches
-
se mai vedea din pricina dimensiunilor labelor, ceea ce făcea imposibilă orice tentativă a lui Alin de a-l depăși, cît de mult și-ar fi folosit sabia și vrăjile cînd îi tăia vreun cap, altu-i răsărea în loc. La orice încercare era izbit înapoi, pe spate, cu greu ridicîndu-se.De data asta nu era de glumit cu el, se pare că era hotărît cu orice preț să cîștige bătălia, dacă nu chiar războiul, poate lui Alin i-ar mai fi trebuit ceva experiență
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
el e un supererou pozitiv, iar ei să se fi înclinat în fața lui și altele. Uneori furiile rămîneau în el și creșteau zile întregi, chiar săptămîni, pînă se transformau în unele noi. Nu prea avea cum să se descarce decît izbind soldățeii de perete și nu întotdeauna reușea să spargă și o parte din furii împreună cu armura din vopsea a soldățeilor. Purta lungi dispute cu cei care-l supăraseră și le făcea tot felul de chestii în mintea lui, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
felul de chestii în mintea lui, dar nu era suficient. Atunci cînd s-a întîmplat, furia ajunsese la o culme de la înălțimea căreia ceilalți ar fi făcut mai bine să-l lase în pace. Nu apucase ieri seară să-și izbească soldățeii de perete. Dacă și-ar fi crăpat puțin furia, n-ar fi izbucnit. La oră, Radu s-a enervat pe o colegă și s-a ridicat, pregătit să dea cu scaunul în ea. De fapt, n-a dat, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
obsedante crează stări nevrotice: Și toamna și iarna/ Coboară amândouă/ Și plouă și ninge/ Și ninge și plouă" (Moină) ; b. Apa nu este un simbol al vieții, ci unul care degradează: "Și parcă dorm pe scânduri ude/ În spate mă izbește-un val" (Lacustră); c. Zăpezi apocaliptice acoperă existența umană: "Ninge grozav pe câmp la abator/ Și sânge cald se scurge pe canal" (Tablou de iarnă); d. Primăvara bacoviană provoacă nevroze: "Dar iar rămâne totul o lungă teorie/ O, când va
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
turcilor. Ruset a avut o moarte pe măsura spiritului său aventuros. Caracterizarea lui Giorgie Duca-Vodă Duca-Vodă, domnitorul Moldovei, la sfârșitul secolului al XVII-lea, este hain, tiran, crud, despot, lacom într-o țară săracă ; mărea birurile, confisca averile boierilor, "îi izbea cu buzduganul de moarte". Având o fire închisă, ducea o viață izolată, era necruțător, suspicios, ursuz, neînduplecat, impasibil la suferințele oamenilor, stăpânea arta disimulării în relație cu boierii pe care-i pedepsea, deoarece voiau să iasă de sub tiranie. Era iute
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
demonic le scapă. Gelos că Ana și-a petrecut o noapte în brațele lui Lică, o ucide și este ucis la rândul lui de Răuț, omul lui Lică Sămădăul. Acesta din urmă, ca să nu fie prins de Pintea, se sinucide izbindu-se cu capul de-un copac, în timp ce un incendiu mistuie cârciuma, parcă pentru a purifica locul afacerilor necurate. Pintea a aruncat în apă trupul lui Lică Sămădăul, pentru ca "nimeni în lume să nu afle" că a scăpat de pedeapsa legilor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dramatic, s-a produs la toate nivelele sistemului de învățământ, declin al cărui capăt nu se poate încă prevedea. Ministerul de resort a încercat să afle remedii, a doua zi după schimbarea de regim (câtă a fost), dar s-a izbit de rezistența însăși a corpului didactic, prins cum era într-un păienjeniș de interese și determinații locale. Rezistența îndărătnică, opacă, insidioasă, care a contribuit sensibil la definirea opțiunilor electorale. Nu este exclus ca unii să regrete deja, după ce au constatat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
morții. Cioran chiar preamărește moartea, pe care o găsește superioară în antichitate, omul antic știa să sufere, spre deosebire de omul modern, care nu mai este capabil nici măcar de a trăi această noblețe: "prin suferințe, sufletele zvâcneau odinioară către bolti; tu te izbești de ele. Și cazi iar în lume"46. Ba mai mult, Cioran crede că omul nu poate crea atunci când e pe deplin fericit, în condiții de echilibru cu sine, ci numai când simte o durere , cănd "ceva îi lipsește". Din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
s-ar spune. Pietrele zburau sub copitele lor, coarnele se împungeau, se ciocneau, căutând să atingă pieptul, coastele, pântecele, apoi să străpungă pielea; sunt șapte sau opt sute de kilograme de mușchi și oase în fiecare din ele, iar acestea se izbesc, se îmbrâncesc cu o violență incredibilă și înspăimântătoare. Tot ce poți face e să păstrezi distanța, să țipi, să urli, să ameninți de departe cu ciomagul, însă fără folos. Coarnele nu aveau doar un rol estetic: de data asta "Bruna
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Comunistă. Conducătorii bolșevici sperau să obțină un rezultat similar în privința sindicatelor din Europa occidentală, subestimînd ponderea tradițiilor istorice și politice ale acestor federații. Cînd discută, între lunile mai și iulie 1920, cu diferiți reprezentanți sindicali (englezi, italieni, spanioli, francezi...) se izbesc de un refuz cvasigeneral. Pentru sindicatele cu dominantă "reformistă", aderarea la IC este de neconceput, în timp ce pentru sindicatele cu tradiție sindicalist-revoluționară supunerea față de un partid politic este o renegare. Din acel moment, adeziunea nu este directă și la 15 iulie
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
-și reformeze fondurile lor comerciale. Strategia puterii realizată de către PCF prin unificarea stîngii, și cea a compromisului istoric elaborată de PCI, vor determina în mare măsură evoluția partidelor comuniste din Europa. Dar, așa cum am văzut, aceste două tentative originale se izbesc de dificultăți din ce în ce mai mari și intră în impasuri periculoase. În Franța, conducerea este neliniștită: unificarea nu pare să aducă vreun folos electoral decît PS-ului. Rezultatele alegerilor municipale din 1977 pun în mod direct problema venirii la putere a stîngii
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
inofensivă și iau în brațe obuzul, ca să le arăt că are pulbere proastă. Toată lumea strigă speriată la mine... îl arunc jos, cum ai arunca, după ce ai privit-o, o sfeclă... și îngheț și azi de nebunia mea, căci aruncat jos, izbindu-se, proiectilul putea face explozie."44 O primă concluzie s-ar impune: coroborând o serie de texte, cu precădere din Note zilnice și Patul lui Procust, asistăm la organizarea unei rețele care cuprinde pe rând increatul, procesul în evoluție și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
telefoneze, dar telefonul e deconectat, apartamentul e gol, valizele gazdelor sunt de mult făcute. Totul, ca la carte. Colin este încolțit de cei doi ca de niște plante carnivore, obscene, sub privirile îngrozite ale lui Mary. Bruscat, trântit la pământ, izbit de perete, anihilat, Colin este deja obiect de batjocură al cuplului pervers. După ce Robert îi deschide arterele cu briciul, Colin mai are puterea s-o strige pe Mary, care, încă sub înrâurirea drogului, nu-și va reveni decât spre dimineață
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al provincialismului. În ultimul timp, au fost traduse în limba română câteva lucrări importante ale lui Wittgenstein. Rezultatele abordării directe a studiului lor nu vor fi însă încurajatoare, nici chiar în cazul unor cititori exersați în filozofie. Ceea ce îi va izbi și nedumeri nu vor fi atât ideile ca atare, cât un anumit mod de a gândi. Cititorul lui Wittgenstein trebuie să fie prevenit cu privire la particularități ale orientării gândirii sale, lucru greu de obținut consultând dicționare, enciclopedii sau introduceri generale în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
inacceptabilă. Urmarea a fost că Wittgenstein a renunțat să se mai intereseze de publicarea lucrării pe care o socotea pe atunci opera vieții sale. Ne putem închipui cât de greu i-a fost să se împace cu gândul că se izbește de un zid atât de înalt și de compact al neînțelegerii. Comentând scrisorile pe care le-a primit de la Wittgenstein în această perioadă, Engelmann scria: „Ceea ce l-a lovit evident atât de greu pe Wittgenstein trebuie să fi fost incapacitatea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Wittgenstein era tot mai nesatisfăcut de activitatea lui de profesor, chiar dacă importanți filozofi din generația următoare - Georg von Wright, urmașul său la catedra de la Cambridge, Norman Malcolm sau Stephen Toulmin -, care i-au frecventat în această perioadă lecțiile, au fost izbiți de vigoarea și prospețimea gândirii sale. Von Wright - care după prima lecție a lui Wittgenstein la care a asistat, în martie 1939, nota în jurnalul său „cea mai puternică impresie pe care mi-a făcut-o vreodată un om“ - își
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
1949 pe când locuia, ca student la Cambridge, în casa lui von Wright. Mai multe săptămâni au luat masa de prânz împreună. Amintirea lui cea mai vie a fost cea a lui Wittgenstein antrenat într-o discuție filozofică. Ceea ce l-a izbit a fost că o asemenea discuție reprezenta pentru Wittgenstein nu doar un efort mintal, ci, totodată, o mare sforțare fizică. Străduința de a se face înțeles solicita întreaga lui ființă. Hintikka aflase că medicul îi interzisese asemenea discuții. Wittgenstein nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acest lucru nu era în favoarea lui. A fost o primă manifestare a tendinței lui Ludwig de a se judeca foarte aspru, cu deosebire atunci când întâlnea oameni pe care îi socotea superiori lui din punct de vedere moral. Ceea ce l-a izbit a fost că fratele său acorda prioritate respectului față de sine în raport cu părerea bună despre el a celor din jurul său. 9 Notele lui, îndeosebi la discipline de științe ale naturii și tehnice, au fost slabe. Note mari a avut doar la
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și, prin urmare, ale lumii, dar ele nu spun nimic.“ Nu se poate spune că există diferite tipuri de lucruri, obiecte, fapte, relații - dar diferitele tipuri de simboluri o arată. (R. Monk, op. cit., p. 119.) 28 Este ceea ce l-a izbit în mod neplăcut pe Russell încă devreme, la începuturile comunicării lor intelectuale. În 1912 îi scria lui Ottoline Morrell: „Mă tem în mod serios că nimeni nu înțelege ceea ce are el în vedere deoarece nu oferă nici un fel de argumente
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să facă ceva ce Wittgenstein însuși nu ar fi aprobat. Aceste observații se încheie cu precizarea că el nu va expune „nici argumentul lui Wittgenstein, nici pe cel al lui Kripke, ci mai degrabă argumentul lui Wittgenstein așa cum l-a izbit pe Kripke, așa cum a prezentat o problemă pentru acesta“60. Luându și astfel multe precauții, Kripke nu va ezita totuși să-i atribuie lui Wittgenstein formularea unui „paradox sceptic“, să susțină că acesta ar fi inventat cea mai originală și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
margine/ plutire de umbre înalte// Un cal cu coama în spațiu/ cu aripi de înger albastru/ Spre coadă are petale/ Sau o elice/ Cineva deasupra/ latră la luna cea mare// Și munții se-nalță/ cu vârfuri deschise/ Apa din lacuri izbește/ în maluri rotunde// În aer un iz tutelar/ Sub luna uitată de zodii/ meduze în câmpul/ cu flori" (Clar de lună). Câteva texte însă dovedesc foarte clar faptul că pentru Ștefan Amariței poezia nu este o simplă înșiruire de desene
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este mult prea apăsat stănesciană pentru a înșela vigilența unui potențial vânător de insule intertextuale: "Urc și cobor ritmic/ mai repede decât în afara/ mea/ mai încet decât înăuntrul meu/.../ Mă grăbesc către straturile ce mă înconjoară/ aura multicoloră îmbrățișându-mă/ izbindu-mă/ mișcare adâncă/ scufundată/ ca o piatră în apa rece și grea a străfundurilor/ Sângele meu alb și roșu s-a retras în albiile sale/ într-o zonă absurdă/ Peste tot în mine există o chemare a așteptărilor/ lungi procesiuni
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cărți ale Marianei Codruț (cuvintele, despre poezie, exorcism pentru un cuvânt magic, poemul, poetul și plăsmuirile sale, schiță de autoportret), și toate articulau o viziune coerentă asupra cuvântului ca esență organică ori alteritate a ființei: "poezia e spaima/ care-ti izbește violent/ sângele în artere/ când/ brusc trezit în miez/ de noapte ai impresia/ că te privește cineva/ prin ferestre" poezia, din Schiță de autoportret. În plan tematic, mult mai pregnantă pare și este și firesc să fie așa, din moment ce acest
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Vorbește-mi, dominanta, așadar și finalitatea discursului liric sunt paideice. Incertul partener al locutorului este solicitat, practic, să interpreteze sensul moral al reflecțiilor sale sau, și mai frecvent, să îl asume fără șovăire: "curând vei înțelege/ ce vreau să spun/ izbit cu capul/ din zid în zid/ îți vei da seama/ că libertatea exterioară/ înseamnă haos/ vei înțelege/ că adevărata libertate/ este în interiorul tău" (În țara nopții...); "veninul vindecării/ se obține greu/ în dimensiunea devenirii" (Nu te gândi...); "urâțenia neschimbării/ naște
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tema eșecului și a reușitei. Istoria schimbărilor de situație produce, cum se cunoaște, arhetipul balzacian de ascensiune și decădere (Grandeur et misères des courtisanes), simbol al unei societăți deschise ambițiilor, dar fără indulgente față de erori. Validitatea codurilor de politețe se izbește de frontierele sociale. Faptul care marchează perioadă 1715-1870 este definită de Robert Muchembled că lărgire progresivă a sferei politeții în mediile urbane, "paradoxul este că valorile aristocratice provenite din eticheta Curții sunt pe punctul de a se difuza peste tot
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]