KorAP: Find »[drukola/base=jura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...143 144 145 ...323 >

8,051 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

că..., spune el și oftează, nu i-am putut rezista. O, Doamne, chiar Îmi pare nespus de rău, Ellie. Îmi pare rău pentru că nu am intenționat să te supăr sau să o rănesc pe Linda sau să o Înșel. Îți jur că nu am plănuit nici o clipă să am o aventură. Pur și simplu am fost flatat de atenția ei. E așa de tînără și... Timp de o fracțiune de secundă Îmi pare rău pentru el. Nu, nu voiam să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
se prăbușească pe canapea. Nu e cel mai incredibil hotel din cîte ai văzut? Prin comparație, Calden e un motel de mîna a doua, rîde ea și mușcă din fruct. — O, mersi! Dar nu greșește. Și ghici ce? Pot să jur că tocmai l-am zărit pe unul din frații Gallagher jos, la bar. Și, din cîte se aude, săptămîna trecută a stat și Beyoncé aici. Mor de nerăbdare să cobor și să mă ocup serios de spionarea celebrităților, deși, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930

putut da ca exemplu. Dar eu nu m-am gândit, mai recunosc o dată, decât la viața mea. Atât. Toate celelalte nu mai contau. Mă interesa viața mea. E grav? De neiertat? Sunt dezamăgiți că trăiesc? ― Sunt dezamăgiți că ai putut jura pe Biblie ceva ce nu crezi. Ai zis: "În al șaptezecelea an al vieții mele, abjur, blestem și detest eroarea și erezia mișcării pămîntului". ― Exact. ― Și ai făcut-o în genunchi. ― Așa mi-au impus. ― Și ai consimțit. ― Nu mă

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

într-o bucată de papirus. Conținea o monedă de aur cu chipul lui Iustin al II-lea. Pe papirus - câteva cuvinte: „Fă-ți curaj, prietene“. Am recunoscut pe loc grafia greoaie a lui Kakko și am ascuns moneda sub tunică, jurându-mi să i-o înapoiez neatinsă. După ce-am ieșit pe la poarta dinspre miazănoapte a orașului, câțiva soldați m-au escortat amenințători mai bine de două mile. Am povestit totul cu sinceritate și fără vreo reținere. Până și astăzi mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
ascunzându-mi cu greu scârba pe care mi-o provoca părul de pe ea. În momentul acela, chiar deasupra capului său, am văzut pe cerul curat și albastru un singur nor alb. Avea exact forma unui Kaf, litera ebraică simbolizând regatul. Jur, am văzut-o stând deasupra lui Rotari în ziua când și-a luat armele. V Pe-atunci nici măcar nu-mi închipuiam ce lucruri îngrozitoare aveau să survină. Viața gintei se desfășura agale. Un trai asemănător vechilor lor cântece, îngânate, monotone

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
a lui Rotari. Cea mai importantă făgăduință pe care doi bărbați și-o pot face: taină, sfat și apărare unul pentru celălalt. În clipa aceea, mărturisesc, am crezut că era ceva smintit și ridicol, o copilărie, și am acceptat să jur doar din interes, dat fiind că urma să devină duce de Brescia. Azi însă pot să afirm că n-am încălcat niciodată acel jurământ pretins de un tânăr care suferea de singurătate, care așteptase ani în șir să vină cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
și asta pentru scurt timp. Am făcut față loviturilor lui o vreme, și-n curând m-am trezit pe jos, cu vârful tăișului pipăindu-mi gâtul. - Ne-am înțeles? Tu cuvântul, iar eu spada? Am zis da, horcăind. - Ne-am jurat unul altuia, Stiliano, de aceea cad la-nvoială. În acest fel și-a justificat dorința de a ne împăca. De-atunci, zilele mele s-au desfășurat într-un ritm cu care m-am chinuit să mă obișnuiesc. Mă trezeam înainte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
apa, ar putea să le lase gravide, îmi explică Rotari. M-a amuzat neștiința lui, și m-am gândit că nu era suficient să-l învăț doar latina. În timp ce ne-ntorceam, mi-a spus: - E un secret, dar ne-am jurat unul altuia. Dacă vrei, te duc acolo unde merg bărbații necăsătoriți sau văduvi care nu au roabe tinere. M-am uitat la el mirat. - Aici? - Nu departe de-aici. Vrei? Fapt e că aveam într-adevăr nevoie, așa că am lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
răsunător, a anunțat: - Acum o să deveniți fiii mei, așa cum a făgăduit exarhul. Acesta a fost, de fapt, semnalul măcelului. De peste tot au apărut soldați cu spade, și din forturi s-au ivit duzine de lănci și săgeți îndreptate spre piață. Jur pe ce-am mai scump, longobarzii s-au luptat ca niște lei și au omorât cel puțin treizeci de romani, dar au fost răpuși într-un timp atât de scurt, că n-am avut nici măcar vreme să scot un strigăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
lui Maginulf o relatare amănunțită despre ceea ce se-ntâmplase la Oderzo. Nu-mi aduc aminte de câte ori am fost interogat și nici de câte persoane, dar neîncetata rememorare a fiecărui detaliu a stârnit în mine atâta ură față de romani, încât am jurat să-l eliberez sau să-l răzbun pe Rotari. Probabil din cauza înverșunării mele, adunarea a luat o hotărâre menită să scandalizeze nu puțini longobarzi. În a zecea zi a lui august m-am dus la călugărul Garibaldo, cel pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
pielea netedă și fără riduri. Am aluat loc pe jilțul din fața lui. După ce și-a trecut mâinile peste față a oboseală, frecându-se la ochi, a spus: - Vezi, prietene, regele Agilulf, înainte de a-și da sufletul, m-a pus să jur că o să am grijă de fiul său, că o să-l ocrotesc și sfătuiesc. Nicicând nu mi-am încălcat făgăduința. Adaloald a devenit rege pe când încă nu știa vorbi, regina Teodolinda cârmuind tronul cu înțelepciune. Regele a crescut în acest palat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
în jurul lui cu precauție. - Ascultă, bunule pelerin... A tăcut brusc, văzându-l pe Gundo care apăruse prevăzător în spatele meu. - Vorbește, l-am îndemnat, e tovarășul meu de călătorie. A continuat. - Vă voi spune un lucru tainic. Mai întâi trebuie să jurați că veți păstra secretul, altfel veți primejdui atât viața mea, cât și a voastră. S-a uitat din nou jur și a continuat: - Informațiile ce vi s-au dat nu sunt corecte; este într-adevăr vorba despre un om puternic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
trei sute treizeci și cinci de ceruri, să te binecuvânteze. S-a încruntat surprins, iar eu am continuat: - Lucrurile pe care le am de spus nu pot să i le spun decât lui Andras, nu sunt pentru sfinți. Dorim câteva ceasuri de tihnă. Jur pe cel care n-a fost niciodată răstignit. Bătrânul m-a ajutat să mă ridic și a poruncit gărzilor: - Lăsați-i să intre și găzduiți-i. Ne-a surâs, spunând: - Fie ca Tatăl cel Născut să vă ocrotească în misiunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
întoarcerea slujbașilor. În ziua aceea ploaia cădea ca o pâclă grea, îmbâcsind și băltind zăpada troienită vreme de câteva luni. - Sunt Janika, mi-a spus intrând în casă. L-am repezit întrebându-l unde era Garibaldo, și el s-a jurat că nu știa. Un om a venit în satul lui din munții învecinați orașului Cividale și i-a spus: - Garibaldo dorește ca tu să mergi la domeniul neamului Ariberti, ca s-o îngrijești pe nevasta lui Stiliano; să faci treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
ce cuprindea unul din cuiele cu care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos, și el a atins-o cu dreapta, acceptând alegerea. În următoarele trei zile o parte din duci l-au omagiat pe viitorul rege și i-au jurat credință, prezentându-i un mare număr de plângeri și de cereri. După alte trei zile eu am devenit magister regal, și funcționarii de la Brescia i-au înlocuit pe cei care îl slujiseră pe Arioald. În a șaptea zi au sosit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
ar fi auzit pe muribund îngânând rugăciunea care începe cu cuvintele Suscipe, Domine, servum tuum, și iată de ce cred că s-a căit de erezia lui în ultimele clipe de viață, așa că nu m-am opus înmormântării sale în biserică, jurând totuși să păstrez taina locului și a cinstirii cu care bătrânul a fost îngropat. Cred că am procedat corect, ținând seama și de faptul că în ziua înmormântării a venit un călugăr bătrân, necunoscut prin părțile noastre, care i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

fereastră. Omul ciudat nu-ți va mai spune ești minunată, ești minunată. Fii blestemată. Te blestem, nenorocito, că ți-ai Încălcat jurământul - și fie să plângi pentru totdeauna pentru ceea ce-ai făcut familiei noastre și bărbatului căruia i-ai jurat să-l iubești până când moartea ne va despărți. Privi din nou ferestrele de la primul etaj. Oblonul alb și scorojit - ca orice lucru de acolo. Turnul acesta șters, periferia asta diformă și departe de lume, când te gândești că Emma și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
să se Întoarcă, poate opri acest angrenaj, poate să nu ceară divorțul, să se salveze, să ne salveze, să mă salveze. Trebuie să-și vorbească, acum. Trebuie să-i spună ultimele vești semnificative. De acum Înainte totul va fi altfel. Jur pe capul Valentinei, ființa pe care o iubesc cel mai mult pe lume. Pe capul Valentinei și al lui Kevin, căci un tată trebuie să se străduiască să fie imparțial și să nu aibă preferințe, chiar dacă el și Valentina s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
uită-te la mine când Îți vorbesc. La ce te gândești? Grăbește-te, spuse Emma, fără să-și ridice privirea de pe șorțulețul pătat, că Întârzii. Dacă bunica Olimpia Îmi dă iar o pereche de botoși În formă de câine, Îți jur că-i arunc pe fereastră, spuse Valentina. Ascultă, nu știu ce ți-a dăruit bunica, dar oricum, te vei preface că-ți place. Ai Înțeles? porunci Emma mai amenințătoare decât ar fi vrut să fie. Valentina avea doar unsprezece ani. Mama, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
fi plâns. Mai exist și eu, și vreau să dorm. — J-J-Jură, insista Kevin. — Șșș. — J-jură că nu mori. — O, de s-ar putea! glumi Emma. Dar nu pot - toți murim, din păcate, așa ca bunicul, ca unchiul Remo... Dar Îți jur că n-am să mor până când nu vei fi mare, e bine? Kevin nu răspunse. Medita, neîncrezător, atingându-i fața cu degetele, conturul gurii, nările, pleoapele, genele. Emma se Întrebă despre care familie vorbise Olimpia. Familia mea, acum, e toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
deschis, strabic, o căuta cu disperare pe Emma. Era oribil să fie umilit În fața ei. Pentru mama Își dorea să fie perfect, cel mai bun, sau măcar să pară așa. Ea nu trebuia să bănuiască nimic. Dar te-am invitat, Îți jur, șopti Camilla distrusă că nu ajunsese invitația. Așadar Kevin Buonocore nu avea să mai vină la petrecerea ei, fusese trădată. Dar de cine? Cine putea să-i fi făcut așa ceva? Nedumerită, Emma mângâie părul lui Kevin, ridicat În vârful capului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
de crude sunt lucrurile. Oricum, la școala asta nu mă mai Întorc. — Kevin? Te simți rău? Kevin? recunoscu vocea plăpândă a Camillei Fioravanti. Ce voia? Venise să-l mai chinuiască și ea? Dacă spune cuvântul fund, o strâng de gât, jur că o strâng de gât. Dar fetița aceea timidă și ciudată Îi spuse un lucru ciudat, atât de ciudat și de neașteptat, Încât nu știu ce să răspundă. a douăsprezecea oră În parcarea sălii de dans era un autocar de șaizeci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
doi frați, ci au tați și mame și frați și surori printre cei care Îi iubesc. Când, În cele din urmă, Elio tăcu - sfârșit, cu totul lipsit de voce -, pensionarii Îl Înconjurară, Înfățișându-i problemele lor, mărunțișuri pe care el jura pe viața fiicei sale că avea să le țină minte și să le aducă la cunoștința prietenului său, candidat la primărie. — M-am implicat din răsputeri În problemele sociale și, dacă-mi veți permite să mă Întorc În Parlament - promitea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
roșie - toți sunt bolșevici. Ăștia ne-ar spânzura de felinare dac-ar putea. Iar eu, cretinul, m-am Încrezut În ei. Dar mi-au tras țeapă. M-au futut. Ridică paharul. Închină În cinstea celor câtorva prezenți norocoși, pe care jură să-i țină minte. Înghiți cu eroism o altă bucățică. Maioneză În stare pură. Colesterol ucigaș. Sacrificat. Aruncat ca un șoșon uzat. Dar nu le voi da satisfacția de a mă vedea făcut knok-out, mai degrabă mă omor. Urc În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Zero Își spunea că nu poți să-ți alegi părinții. Le ești distribuit lor ca un cadou sau ca o glumă proastă. Cel mult poți evita să li te asemeni. Îi poți evita. Dar el nu făcuse nici măcar asta. Își jură că era ultima dată când Își Întâlnea tatăl. Nu mai voia să aibă nimic de-a face cu el. Nu mai voia să-i vadă nasul de Pinocchio, să-i asculte glumele răsuflate, promisiunile, balivernele. Și totuși, nu reușea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]