KorAP: Find »[drukola/base=lăuntric & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...143 144 145 ...156 >

3,897 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349

se ruga și celebra sfânta liturghie cu lacrimi. Eu am dorit să văd acele manuscrise despre Constituții în întregime și l-am rugat să mi le lase pentru un timp; dar el nu a vrut. Jurnalul mișcărilor lăuntricetc "Jurnalul mișcărilor lăuntrice" tc "" Introduceretc "Introducere" Cronica prescurtată a unui exercițiu mistic Trei sunt motivele pentru care textul ignațian prezentat în acest volum sub titlul Jurnalul mișcărilor lăuntrice 1 poate fi considerat o „relicvă” a întemeietorului iezuiților: este vorba despre un valoros fragment

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
le lase pentru un timp; dar el nu a vrut. Jurnalul mișcărilor lăuntricetc "Jurnalul mișcărilor lăuntrice" tc "" Introduceretc "Introducere" Cronica prescurtată a unui exercițiu mistic Trei sunt motivele pentru care textul ignațian prezentat în acest volum sub titlul Jurnalul mișcărilor lăuntrice 1 poate fi considerat o „relicvă” a întemeietorului iezuiților: este vorba despre un valoros fragment hagiografic, este un manuscris autograf, iar însemnările aparțin unui sfânt mistic. Există două izvoare scrise care ne încredințează că acest text- sau mai bine zis

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
sau mai degrabă frânturi dintr-un jurnal tăinuit de Ignațiu. Gonçalves da Câmara, redactorul autobiografiei ignațiene (Istorisirea Pelerinului), consemnează la sfârșitul acesteia că Sfântul, în ultima parte a vieții sale, putea vorbi cu mai multă ușurință despre viziunile și mișcările lăuntrice avute în timp ce era la liturghie ori redacta Constituțiile ordinului, întrucât „scria zilnic ceea ce se petrecea în sufletul său. Astfel, mi-a arătat o legătură mare de însemnări din care îmi citi o bună parte”2. Așadar, existența acestor însemnări de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
încrustate cu pietreprețioase dăruite de cardinalul spaniol Alvaro de Cienuegos, aveau să vadă lumina tiparului în integralitatea lor abia în 19343. Dar acest fir de argint contrastează șocant cu „firul” interior care traversează de la un capăt la altul Jurnalul mișcărilor lăuntrice: căutarea sărăciei radicale, în legătură cu spiritul misionar specific ordinului iezuiților. Alegerea ca iezuiții „să aibă sau nu venituri” constituise obiectul unei deliberări pentru Ignațiu și însoțitorii săi încă în anul 1541, când se hotărâse ca rentele să fie admise numai în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
în slujire. Reflecția, rugăciunea și spiritul misionar rodesc aici indisociabil. Prin această confluență de două ori surprinzătoare (fervoarea rugăciunii care nu exclude raționalitatea la rece, extazul mistic care în loc să-l rupă de lume îl retrimite transformat în mijlocul ei), Jurnalul mișcărilor lăuntrice corectează clișeul pe care mai mulți hagiografi i l-au confecționat lui Ignațiu de Loyola: ascet și strateg misionar, a cărui afectivitate a sfârșit prin a fi cenzurată sau chiar devorată de realismul său extrem. Aici avem de-a face

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
înzestrat cu daruri mistice. Un exemplu simptomatic al acestora îl constituie lacrimile pe care sfântul nu și le poate stăpâni în timpul rugăciunilor. Aceste lacrimi, care riscă să-l orbească pentru totdeauna, au de fapt darul de a-i purifica privirea lăuntrică. Iar în timp ce îi acoperă ochii, acestea ne descoperă în schimb o inimă. La fel ca Istorisirea Pelerinului, Jurnalul mișcărilor lăuntrice constituie și el o cale de acces spre înțelegerea Exercițiilor, atunci când constatăm că experiența lui Ignațiu corespunde îndeaproape învățăturii lui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
în timpul rugăciunilor. Aceste lacrimi, care riscă să-l orbească pentru totdeauna, au de fapt darul de a-i purifica privirea lăuntrică. Iar în timp ce îi acoperă ochii, acestea ne descoperă în schimb o inimă. La fel ca Istorisirea Pelerinului, Jurnalul mișcărilor lăuntrice constituie și el o cale de acces spre înțelegerea Exercițiilor, atunci când constatăm că experiența lui Ignațiu corespunde îndeaproape învățăturii lui spirituale. Poate că exemplul cel mai izbitor al corespondențelor dintre Jurnalul ignațian și Exerciții constă în fidelitatea cu care metoda

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
care încearcă să redea într-o manieră aproape „vizuală” niște experiențe inefabile. În ciuda acestor dificultăți, precum și a sărăcirii inevitabile pe care orice efort de traducere îl presupune, am considerat indispensabilă includerea acestui text în volumul de scrieri ignațiene: Jurnalul mișcărilor lăuntrice nu numai că este singurul manuscris ignațian autentic ajuns până la noi, dar el oferă totodată cititorilor o perspectivă nebănuită în lumea interioară a Sfântului. Marius Taloș Jurnalul mișcărilor lăuntricetc "Jurnalul mișcărilor lăuntrice" † STĂPÂNA NOASTRĂ 1 12. Sâmbătă ș2 februarie 1544ț

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
text în volumul de scrieri ignațiene: Jurnalul mișcărilor lăuntrice nu numai că este singurul manuscris ignațian autentic ajuns până la noi, dar el oferă totodată cititorilor o perspectivă nebănuită în lumea interioară a Sfântului. Marius Taloș Jurnalul mișcărilor lăuntricetc "Jurnalul mișcărilor lăuntrice" † STĂPÂNA NOASTRĂ 1 12. Sâmbătă ș2 februarie 1544ț - Evlavie îmbelșugată la liturghie, cu lacrimi, cu multă încredere în Stăpâna noastră, mai mult spre a nu avea nimic; atunci și de-a lungul zilei 3. 2. Duminică ș3 februarieț - Același lucru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
de-a lungul întregii zile o căldură și o evlavie deosebită și mereu mai hotărât și mai înclinat spre a nu avea nimic. În timpul liturghiei, am avut, pare-mi-se, o înclinație puternică și cu multă evlavie, precum și o mișcare lăuntrică de a mă ruga Tatălui, părându-mi-se că cei doi mijlocitori 2 s-au rugat și, după anumite semne, că i-am văzut. A LUI ISUS3 † 7. Vineri ș8 februarieț - În urma unei evlavii deosebite în rugăciune și lacrimi, începând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
cugetând am simțit multă limpezime, iar în ceea ce-I privește pe mijlocitori, anumite simțiri, nu fără a-I vedea //. Seara, cântărind alegerile, șa aveaț totul, în parte, sau nimic, făcând ofranda de a nu avea nimic, cu multă evlavie, pace lăuntrică și liniște sufletească, cu o anumită siguranță și cu confirmarea că alegerea este bună. A DUHULUI SFÂNT 10. Luni ș11 februarieț - În toiul rugăciunii obișnuite, fără alegeri, Îi ofeream sau Îl rugam pe Dumnezeu, Domnul nostru, ca ofranda făcută să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
evlavia și sughițurile nu au încetat, ele venind în momentul în care am făcut ofranda de a nu avea nimic, venind pentru a consfinți, adeveri etc. Apoi, câteva clipe mai târziu, umblând și amintindu-mi de trecut, o nouă mișcare lăuntrică spre evlavie și lacrimi //. Câteva clipe mai târziu, urcând la liturghie, oprindu-mă să mă rog puțin, o mare evlavie și lacrimi, la o anumită vedere sau simțire a Duhului Sfânt ca o desăvârșire a alegerii; astfel, nu puteam vedea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
trezit, rugându-mă, nu conteneam să-I aduc mulțumire lui Dumnezeu, Domnul nostru, cu multă înflăcărare, cu priceperi și lacrimi, pentru atâtea binefaceri și pentru atâta limpezime primită încât nu pot fi spuse în cuvinte. După ce m-am ridicat, căldura lăuntrică și evlavia n-au contenit, amintindu-mi de atât de mult bine primit, fiind înclinat din nou spre o crescândă evlavie și lacrimi; la fel, mergând la Don Francisco 2, stând cu el și întorcându-mă fără a pierde căldura

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
deopotrivă cu o mare evlavie. Fie că a fost o ocazie șjustificatăț sau nu, zarva din sală m-a făcut să mă ridic de la rugăciune și să merg să fac liniște. Și apoi, mergând la liturghie și în timpul ei, căldura lăuntrică mi se părea că luptă cu vântul de afară, apărând limpede că binele venea dinăuntru și răul dinafară; și în toiul liturghiei, o anumită căldură și evlavie, fără răceală, ci era multă forfotăprintre cei din sală și printre cei ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
A NUMELUI LUI ISUS 13. Joi ș14 februarieț - La rugăciunea obișnuită, nevăzându-I la fel pe mijlocitori, multă evlavie și înălțare a minții, și cu o vădită liniște. Apoi, pregătindu-mă să ies din cameră, nu puține lacrimi și mișcări lăuntrice. Apoi, înainte de liturghie, în timpul ei și după, belșug de lacrimi, evlavie, sughițuri adânci, deseori neputând lua cuvântul fără a-mi pierde glasul, cu multe priceperi spirituale, găsind multă trecere la Tatăl, când Îl chemam așa cum Îl cheamă liturghia și cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
îl pot descrie, așa cum nu pot lămuri nici celelalte lucruri. Nu mă îndoiesc de ofranda făcută etc. A STĂPÂNEI NOASTRE ÎN TEMPLU. SIMEON 14. Vineri ș15 februarieț - La prima rugăciune, chemându-L pe Veșnicul Părinte etc., simțeam o adâncă dulceață lăuntrică, înaintând, nu fără mișcări și lacrimi, și mergând mai departe cu mare evlavie, fiind tot mai puternică spre sfârșit, fără ca vreo Persoană sau vreun mijlocitor să se dezvăluie. Apoi, urcând pentru liturghie, începând rugăciunea, percepere și înfățișare a Stăpânei noastre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
fiind tot mai puternică spre sfârșit, fără ca vreo Persoană sau vreun mijlocitor să se dezvăluie. Apoi, urcând pentru liturghie, începând rugăciunea, percepere și înfățișare a Stăpânei noastre laolaltă cu cât am greșit în ziua de dinainte, și nu fără mișcare lăuntrică și lacrimi; mi se părea că o făceam pe Stăpâna noastră de rușine rugându-se pentru mine de atâtea ori, cu atâtea greșeli ale mele, într-atât încât Stăpâna noastră se ascundea dinaintea mea și nu găseam evlavie nici la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
arăta binevoitor și dulce, într-atât încât îmi făcea semn că I-ar fi bineplăcut să fie rugat de Stăpâna noastră, pe care nu o puteam vedea. La pregătirea altarului și după ce mi-am pus veșmintele și în timpul liturghiei, mișcări lăuntrice foarte mari și multe și nestăvilite lacrimi și sughițuri, pierzându-mi de mai multe ori glasul; la fel a fost și după ce am terminat liturghia; în timpul liturghiei, a pregătirii ei, ca și după, percepând-o puternic și văzând-o pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
s-a părut deșertăciune și piedică a dușmanului șaltă alegereț, alegând și oferind 2 cu multă liniște și pace Tatălui a nu avea nimic, nici măcar pentru biserică; și întorcându-mă la celelalte alegeri am făcut același lucru, nu fără mișcări lăuntrice și lacrimi. Seara, scoțând hârtiile pentru a vedea și a cântări temeiurile alegerilor, întrucât greșisem în timpul zilei, m-au pătruns temerile mele de a merge mai departe, fără însă a tărăgăna alegerea ca mai înainte; când m-am hotărât să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
mai dori să privesc la ele decât, în următoarele două zile, pentru a aduce mulțumire și a reface aceeași ofrandă, sau șde a o faceț într-un mod mai îngrijit; și o fac cu belșug de lacrimi, înflăcărare și evlavie lăuntrică; apoi, necontenind aceasta, mi se părea că nu mă voi putea ridica, dorind mai degrabă să rămân acolo cu acea vizită lăuntrică. După puțin timp îmi veni un gând că în următoarele două zile voi putea revedea alegerile și, pentru că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
a o faceț într-un mod mai îngrijit; și o fac cu belșug de lacrimi, înflăcărare și evlavie lăuntrică; apoi, necontenind aceasta, mi se părea că nu mă voi putea ridica, dorind mai degrabă să rămân acolo cu acea vizită lăuntrică. După puțin timp îmi veni un gând că în următoarele două zile voi putea revedea alegerile și, pentru că nu mi se părea a fi hotărât contrariul, aceasta mă atingea și mă smulgea din starea de evlavie; în sfârșit, ridicându-mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
am oferit. 16. Duminică ș17 februarieț - La rugăciunea obișnuită, fără a simți mijlocitorii și nici vreo altă persoană, la sfârșit simțeam multă căldură și savoare, iar de la jumătatea ei încolo, primind mult belșug de lacrimi pline de căldură și savoare lăuntrică, neprimind nici o pricepere, am considerat lucrul dus la bun sfârșit și mi s-a părut bine primit de Dumnezeu, Domnul nostru. Ridicându-mă și întorcându-mă să pregătesc liturghia și aducând mulțumire Maiestății Sale dumnezeiești și oferindu-I jertfa făcută

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
deja hotărât, iar pe de altă parte marea evlavie pe care o simțeam mă trăgea să rămân acolo, savurând ceea ce simțeam. Apoi, întrebându-mă dacă să ies sau nu, m-am hotărât cu multă pace să ies, simțind îndeosebi mișcări lăuntrice și lacrimi, chiar dacă mi se părea că aș mai fi putut zăbovi; și cu mare îndestulare sufletească, am pornit cu hotărârea de a termina mâine, cel târziu înainte de masă, aducând mulțumire, cerând puteri și repetând jertfa de mai înainte din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
și Fiulei, și rugându-mă din nou lor pe îndelete ca a mea consfințire nestrămutată și aducerea mea de mulțumire să se ridice dinaintea tronului Preasfintei Treimi și așa mai departe, cu o mare revărsare de lacrimi, mișcări și sughițuri lăuntrice; astfel, părându-mi-se că îmi simt venele sau părți ale corpului, am făcut consfințirea mea nestrămutată Preasfintei Treimi dinaintea întregii Sale curți cerești, aducând mulțumire cu multă și adâncă iubire, mai întâi Persoanelor dumnezeiești, apoi Stăpânei noastre și Fiului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
a acționa al Persoanelor dumnezeiești, felul Lor de a crea, mai mult simțind și văzând decât înțelegând. Toate acestea întăreau ceea ce făcusem și mă însuflețeau pentru a merge mai înainte. În această zi, chiar mergând prin oraș cu multă bucurie lăuntrică, îmi înfățișam Preasfânta Treime, văzând când trei creaturi raționale, când trei animale, când alte trei lucruri, și așa mai departe. A PREASFINTEI TREIMI 19. Miercuri ș20 februarieț - Înainte de a începe rugăciunea, îmbărbătare evlavioasă pentru a intra în ea; în timpul ei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]