KorAP: Find »[drukola/base=lampă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...143 144 145 ...549 >

13,725 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200

mătura Încăperea, bărbia puternică și dinții pregătiți să se Înfigă.) Ți-am spus... nu mă mai bag În jocul ăsta! I-am dat drumul și m-am așezat pe marginea patului, masîndu-mi zona epigastrului, unde Încasasem lovitura. Apoi am pus lampa la locul ei pe noptieră, i-am Îndreptat abajurul și am aprins-o. 7. Un atac pe balcon — Doctor Hamilton? În genunchi În fața mea, cu părul despletit și răvășit peste bluza sfîșiată, era tînăra doctoriță care venise la Înmormîntare Împreună cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
studiată a replicilor eliptice primite de la Frank. Vederea Renault-ului arzînd În noapte Îmi provocase o stare de excitație. Stîrnit de flăcările care păreau să țopăie pe tavanul dormitorului, am dat fuga În balcon și am văzut cabina aprinsă ca o lampă și fumul Înfuiorîndu-se În lumina farurilor de la mașinile pe care membrii clubului le trăgeau la adăpost. Se petrecea unul dintre ritualurile păgîne ale lumii moderne, incendierea automobilului, la care asistau tinerele de la discotecă, În rochiile lor cu paiete ce licăreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
găsisem În livadă erau pe birou. Nu-i spusesem nimic Paulei despre ele, hotărît să aștept pînă ce le voi fi testat și În portiera BMW-ului ei. — Paula... — Ce e? Te tot vînturi pe-aici ca fluturele pe lîngă lampă. (Se apropie de mine și Îmi studie pupilele.) Ai luat ceva? — Nu ce crezi tu... Uite ce-i, nu-s convins că mă descurc cu Frank În după-masa asta. — De ce nu? Charles? — Du-te singură. Crede-mă, nu-i ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
de Îndeletniciri cu caracter civic Îl uluise pînă și pe Bobby Crawford. La cina cu Elizabeth Shand din seara anterioară, rîsese și scuturase din cap cînd numisem toate astea „o renaștere pe repede-Înainte“, extrem de jenat de spiritul care țîșnise din lampă. Așezarea somnolentă, cu mallul ei fără clienți și clubul sportiv fără membri, se transformase Într-o a doua Estrella de Mar, de parcă un virus foarte contagios, dar benefic, s-ar fi răspîndit de-a lungul coastei și ar fi invadat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810

având plute mari și bine legate? Ori vapoare din alea, care merg, precum vidrele, pe sub apă?). Însă, în felul acesta, scăpa de alte năpaste! Fiindcă, în Goldana, într-o noapte, s-au prelins, lăbărțându-se, ca umbrele provenite de la o lampă, plimbată în odaia vecină, siluete de șepcari, lați în spate și cu plumburii chipuri lombroziene care, sub acoperământul beznei, se adunară în casele părăsite ale dispăruților fruntași din Goldana și, mai apoi, la sediul Sfatului popular și al Miliției poporului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
trebuie să săvârșesc extravaganța unui acces în Spitalul județean, fiindcă am senzația că lângă el, ascultându-i narația neobișnuită, devin asemenea acelor confabulatori nocturni ai poveștilor orientale, chiar dacă desfășurarea nu ar avea trama și măsura Istoriei lui Aladin și a lămpii sale fermecate. Trec prin dreptul gheretei portarului de la Spital și bat în ferestruică: Sunt inginerul X de la Exploatarea minieră Pietrosul. Am venit în problema minerilor internați la începutul săptămânii, îi explic eu, politicos, omului îmbrăcat în cafeniu, care, pe jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
sonda noastră, zicându-mi: după cum informează minerii, nu avem noi a lucra mult timp la gaura asta, fiindcă vine apa peste noi Și ascultând eu ceea ce ei îmi povesteau, deodată se întrerupe lumina la rețeaua electrică, încât eu am luat lampa de miner, lăsându-i pe ei la sondă, iar eu am mers să văd care e cauza de s-a defectat curentul Iar când am ajuns aproape de nișa de unde năboia apa, am băgat de seamă, tulburându-mă, că unda creștea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
pe schele salvatoare și am început să ne facem fel de fel de planuri din închipuiri și din vise nesigure, iar Mehmet, cel mai zis și Ali sau Străilaș, asculta cu ochii sticlind, ca la buhă, pe timpul nopții, în bătaia lămpii de miner la cele ce sfătuim noi Ba încă, pe deasupra, Corneliu Braiu, care-i la vârsta zburdăciunii, ca să ne mai răvenim la fire și ca să ni se șteargă năucirea ce urcase în noi, după prăbușirea în puhoaie a colegului nostru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
știe, spinarea cea neagră a Apei s-a mai molcomit Și când din vătămătoarea noastră lume, ne-am uitat către ieșire am observat, ca niște Luceferi, strălucind pe cer senin, după o îndelungată ploaie mocănească, cum veneau spre noi două lămpi de miner și atunci așa ne-a părut de bine, încât toți am început să chiuim, ca scoși din minți, de erau să crape bolțile de piatră de deasupra noastră și pe dată, am pornit-o prin Apă, spre salvatorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
oră Iar noi ne-am fi cuibărit, fiecare, sus, pe sondă, dar nu încăpeam, fiind spațiu prea redus pentru șapte persoane, încât Daniel Mărăcinescu și-a construit un podeț mic, așa, fără lumină, pe pipăite, deoarece începusem să ne păstrăm lămpile, pentru că nu se știa pe câtă vreme aveam a sta, aici Și numai Cornel Braiu, din când în când, suspina, rostind tare: calt, calt, cum zice neamțul Iar zicând așa, îl gâdila, pe dindărăt, pe Ali Străilaș, făcându-l să necheze, fără de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
el), fideist Însă Pamfil Duran, care-i mai cusurgiu și mai dușmănos de felul său, mocnea în el ascultându-l pe Ali Străilaș cum hăulește în întunecime, jelind rugăciuni către Alah, pe limba și în legea lui Și, în lumina lămpii, pe care eu o mai aprindeam, din când în când, ca să nu ne copleșească bezna, am zăpsit că nu numai mirarea domnea pe fața și în ochii săi Ci, deodată, s-a stropșit la Ali Străilaș, cel zis și Mehmet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
sondei s-a zgâlțâit, cutremurându-se tare, de parcă ar fi hurducat-o un duh nevăzut din mină Iar Pamfil Duran bâldâbâc! a venit de sus, taman în Apa cea viforoasă și țesută cu negreață, așa îmbrăcat cum era și cu lampa și cu harnașamentul greoi pe care, avându-l în inventar, îl ținuse închingat pe el, spunând că e proprietate socialistă Colac peste pupăză, prin noaptea neagră, se răsturnară în spinarea sa și bârnele de care ne folosisem, cu unele zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
avut grijă să las sângele să curgă, preventiv, mai îndelungată vreme, astfel ca să nu mi se infecteze rana Într-un târziu, careva dintre căutători a dat de moale, strigând: aici! și bălăcindu-se pe întunericul în care abia mai răzbătea lampa noastră de miner, a scotocit și a cobâlțăit în negre cotloane, până l-a extras pe Pamfil, aburcându-l șiroind de apă, moale și năucit, sus, pe geamblacul de unde căzuse, pe când se temenea, închinându-se la înjghebarea lui de Religie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
rodeau așa de tare șoarecii în foale și dacă nu ți-ai fi luat așa de harnic traista cu merinde, poate că în alte feluri se întocmea și triștea noastră Și eu, simțind iarăși prag cu primejdie, am scăpărat, aprinzând lampa de miner și luminându-i pe toți, ai noștri, cei de față, aflați în mare cumpănă Iar Enea Căpută și-a ridicat cu greu căpățâna, întocmai ca un bivol din cei bătrâni, arătându-ne, în țărcalanul luminii lămpii, obrazul înrămat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
scăpărat, aprinzând lampa de miner și luminându-i pe toți, ai noștri, cei de față, aflați în mare cumpănă Iar Enea Căpută și-a ridicat cu greu căpățâna, întocmai ca un bivol din cei bătrâni, arătându-ne, în țărcalanul luminii lămpii, obrazul înrămat de suferință și de disperare, spunând Da' mai îngăduie-mă, măi, Daniele, fiindcă asta mi-e meteahna mea, că fără să mă căptușesc pe dinlăuntru, nu pot munci Apoi, Mărăcinescu i-a grăit cu ciudă, zicându-i Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
în desagă, s-a ridicat asupra lui precum leul Zicând: ai slănină și pâine și le ții numai pentru tine, lepădătură burgheză, în loc să faci parte la toți, care suntem la fel de flămânzi?... Iar Enea Căpută, încrâncenându-și privirile, încât în bătaia lămpii, ochii îi ardeau, ca doi bumbi de jeratic, unul oglindind o flăcăruie verde, iar celălalt, având o răsfrângere albastră, l-a înfruntat pe Duran Zicându-i: îți convine să dispui de ceea ce nu-i al tău, calicule, dar dacă te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
lege că trebuie să le împartă cu ceilalți Apoi, zicându-mi în cuget cele cuvenite și cele necuvenite, o altă fierbințeală mi-a revărsat în inimă, gândind la altă undă de mare primejdie Ci, așa cum bănuisem, nu după multă așteptare, lampa lui Pamfil Duran a abătut unda de lumină spre locul de unde venea plescăitul Și unde nu ne-am trezit că, în lumină, Enea Căpută, ancorat în frânghii, mai jos de geamblac, cu trăistuța lui care fusese ciuntită de baiere, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
auzeau decât pașii pe scară a celui trimis după apă și dedesubt doar clipocitul undelor negre și ușoarele bușituri și frecături ale buștenilor rătăcitori, iar, undeva, pe galerie și mai departe, pe direcțională, o mare tăcere De-acum, țineam o lampă de miner aprinsă permanent, fiindcă ni se cam împuținaseră chibriturile și ne temeam să nu se termine ele, înaintea lămpilor Ci în toată această molcomire și în toată acalmia, numai Pamfil Duran, de după podina geamblacului, se auzea cioșmolindu-se și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
frecături ale buștenilor rătăcitori, iar, undeva, pe galerie și mai departe, pe direcțională, o mare tăcere De-acum, țineam o lampă de miner aprinsă permanent, fiindcă ni se cam împuținaseră chibriturile și ne temeam să nu se termine ele, înaintea lămpilor Ci în toată această molcomire și în toată acalmia, numai Pamfil Duran, de după podina geamblacului, se auzea cioșmolindu-se și nu-și găsea locul și n-avea hodină Deci și-a ridicat el fața tulburată în țărcalanul galben de lumină și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
pielea oii Iar el, înmuindu-și vocea, ca într-oleacă de miere și ca să aibă câștig la propunerea lui, s-a adresat către mine Zicând: Ștefane, chibrituri de scăpărat mai am și eu, dar de au să ni se termine lămpile de miner, rău o să o ducem cu toții și mai bine ar fi să o stingem, să nu se consume Ci eu, care socotisem că lămpile ne ajungeau încă o vreme și că tocmai acum, când Manuil Fragă, coborâse după apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Ștefane, chibrituri de scăpărat mai am și eu, dar de au să ni se termine lămpile de miner, rău o să o ducem cu toții și mai bine ar fi să o stingem, să nu se consume Ci eu, care socotisem că lămpile ne ajungeau încă o vreme și că tocmai acum, când Manuil Fragă, coborâse după apă de băut, am chitit că nu era cazul să întrerupem lumina lămpii Mai băgasem de seamă că pe întuneric, unora le venea mai greu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
fi să o stingem, să nu se consume Ci eu, care socotisem că lămpile ne ajungeau încă o vreme și că tocmai acum, când Manuil Fragă, coborâse după apă de băut, am chitit că nu era cazul să întrerupem lumina lămpii Mai băgasem de seamă că pe întuneric, unora le venea mai greu să nu se împlânte în mohoreală și să nu se cufunde în disperare, iar acum am avut, așa, o presimțire, că povara tristeții crescuse între oameni Iar de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
că pe întuneric, unora le venea mai greu să nu se împlânte în mohoreală și să nu se cufunde în disperare, iar acum am avut, așa, o presimțire, că povara tristeții crescuse între oameni Iar de-acolo, dădusem direcția luminii lămpii de miner, ca să vadă a urca înapoi Manuil Fragă, fiindu-mi grijă să nu se scapete el de pe fusceii scării Și era tăcere și în bătaia luminii, Apa de jos unduia numai din când în când, aruncând sticliri negre, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
un vin înșelător și toți am adormit, ca trunchiul Și noi nu ne-am trezit, nici când s-a auzit strigându-se, chemându-se și întrebând lângă noi Zicându-ni-se: fraților, sunteți în viață? Și trei salvatori au abătut lămpile spre geamblacul sondei, luminându-l cu lumină tare Iar noi, Înviind, dintr-odată, le-am dat răspuns, dar cu lacrimi în ochi, însă nu de altceva, ci fiindcă ne dureau de acea lumină vie Zicând: da, suntem în viață, toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
negru din galerie, ne-au scos, până la un post telefonic, unde ne-au lăsat să ne așezăm pe niște burlane, pentru popas Pe urmă, cei trei salvatori au dat telefon în afara minei, apărând urgent tărgile purtate de niște mineri cu lămpile la brâu, după care se țineau, repejor, brancardierii Dar noi, cei care douăzeci și una de nopți nu ieșiserăm din pântecele Muntelui Pietrosul, unde am stat astupați de ape și potopiți de spaimă și de necazuri, nu am vrut să urcăm pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]