5,345 matches
-
m-am supărat anticipat, pe gazda noastră pentru faptul ca ne va fugări prin târgul de oale și cred că nici nu te poți supară vreodată pe Mousen care, când e vioi ca un adolescent, când împietrit ca o statuie. lată un paradox! Același Mousen care ar fi în stare să parcurgă drumul până la Madrid, vizitarea Pradoului, întoarcerea de la Madrid într-o singura zi, deci, aceeași persoana pe care-o poți compara cu un avion cu reacție, este în stare
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
promis să revină zilele următoare, pregătiți pentru a cumpăra. La ora zece am ridicat ancora și noi, lăsându-i să se distreze de sfârșit de vacanță și am plecat la Mousen, unde în formațiunea mai sus prezentată „am făcut-o lată” până pe la 2 noaptea. Am râs cu lacrimi, am băut, am mâncat și, cred eu, toată lumea a fost mulțumită. Dar cel mai fericit era Mousen, mândru că portretul domniei sale tronează în expoziție pe șevaletul artistului, șevaletul pe care s-au
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fiecare zi aproape, doar cele trei, în care jucăm aceeași trupă. Motivul meu fiind temeinic, s-a renunțat la câteva reprezentări și într-un sfert de oră tot teatrul și apropiații actorilor au aflat că familia Suhar o va face lată de astă dată. Toți nu mă întrebau decât când plecăm, dacă ne mai întoarcem, nu cât ne costă biletele. Rezistând acestui prim val de „efuziune prietenească” mai mult sau mai puțin sinceră, am purces la căutarea cadourilor de pus sub
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mânji frumoși, mângâiați în anii aceia de visele noastre și de soarele blând al Ieșilor. Eram cu toții la fel, ne diferențiam doar prin notele de la examene și nicidecum prin "țoale, celulare, merțane" etc. Când trăgeam câte un chef, o făceam "lată" cu câteva pahare de "molan" de 5 lei litrul, acompaniate de hamsii marinate tot de 5 lei și o pâine mare, de același preț, fără spirtoase, droguri, kenturi. La fel de minunați erau și dascălii, străduindu-se, în limita "indicațiilor" și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din München sau cel de la Rio de Janeiro sau Salvador-Bahia. Carnavalul din Miercurea Cenușii e ceva alandala, grotesc, fără sare și piper, exact ca sărbătoarea în care are loc, cenușiu, fără sclipire, în care toți sau aproape toți participanții cad lați pe unde apucă după prea multe beri. Carnavalul de la Rio e altceva, artă, nebunie frumoasă, spectacol de ținută... Așa că la capitolul "imaginație" în organizarea concursului, brazilienii plecau favoriți. Și așa a fost! Am început să adun informații despre Bauru, atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Înconjurați fiind de material exploziv. „Când am plecat de acolo”, a zis el râzând, „ostaticii au plâns și m-au rugat s) r)mân”. Cu această Întrunirea a luat sfârșit. Ieșim pe strad) și prietenul meu David Shahar, un om lat În spate, inspir) adânc și m) sf)tuiește s) fac la fel. Aerul, Însuși aerul, este la Ierusalim un tonic al ideilor - asa spun și Înțelepții. Sunt gata s) cred acest lucru. Știu c) trebuie s) aib) propriet)ți speciale
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Cand se aude vreun avion care trece pe deasupra kibbutzului, câinele se repede afar), mârâind. Se pare c)-și amintește de exploziile bombelor. Este prea slab că s) mai latre, prea b)trân s) mai alerge, are dinții stricăți, ochii de sub latele maro sunt lipsiți de str)lucire, iar sub coad) toat) blană Îi e Încâlcit). Mississippi este o c)tea mare, cu picioare lungi, cu blană scurt), maro cu alb, inteligent), vioaie, afectuoas) și lacom). Este un „câine pentru copii” - ți
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
restricție, devenea o eliberare. Activitatea se termina seara În jur de nouă și jumătate-zece. La sfârșitul primei zile nu era de mirare că genunchii Începuseră să-mi tremure. În cursul practicii de dimineața, un călugăr-samurai se plimba cu un baston lat În mână printre rândurile de perne aliniate, pe care zeci de elevi stăteau nemișcați. Într-o tăcere adâncă, se auzea din când În când câte un sunet ca de bici sec. Când l-am auzit prima oară, am Întredeschis ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe deasupra bolții palatului, peste o lună ne vom Întoarce la țară; și ridicându-mi privirea, văd atârnate pe sfori, de la o fațadă de casă la alta, sus, deasupra străzii, stindarde mari, bine Întinse, semitransparente, umflându-se, cu cele trei benzi late - roșu-pal, albastru-pal și doar pal - cărora soarele și umbrele zburătoare ale norilor le zădărnicesc orice legătură prea evidentă cu o sărbătoare națională, dar fără Îndoială celebrând acum, În cetatea amintirii, esența acelei zile de primăvară, clipoceala noroiului, Începutul oreionului, pasărea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
apus a soarelui, traversând agale un pod de fier peste o stradă frecventată zilnic și apoi cotind cu toate geamurile brusc cuprinse de flăcări, după un ultim grup de case. Aceste amalgamări optice aveau Însă și neajunsuri. Vagonul-restaurant cu geamuri late, panorama sticlelor virgine de apă minerală, șervetele Împăturite În formă de mitră și pachetele de ciocolată - butaforie (sub ale căror ambalaje - Cailler, Kohler și așa mai departe - nu era decât lemn) erau mai Întâi zărite ca un liman răcoros dincolo de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tăcut și cu obloanele trase - tăcut și cu obloanele trase este probabil și astăzi, după o jumătate de secol, conacul unchiului. Acolo, Într-un colț al adăpostului boltit de unde urmărise șerpuirile luminii mele În urcuș, Tamara aștepta, cocoțată pe parapetul lat, rezemată de o coloană. Stingeam felinarul și Înaintam bâjbâind spre ea. Întotdeauna dorești să vorbești mai elocvent despre asemenea lucruri, despre multe altele care speri Întotdeauna că ar putea supraviețui captivității În grădina zoologică a cuvintelor - dar străvezii tei Îngrămădiți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
șapte de ani, înaltă, cu părul negru, lins, împărțit de o cărare la mijloc; ovalul feții cu bărbia ascuțită îi trădează voința și mândria; ochii negri, când reci, când umezi, fierbinți, misterioși ca apele adânci; deasupra lor, străjuiește o frunte lată, înaltă. Pe cap, poartă coroana imperială cu vulturul bicefal bizantin, din care coboară șiraguri de perle și diamante. Doamna Maria ia ulcica pe care i-o întinde Ștefan, își moaie buzele în ea, o ridică și grăiește: Și vouă, sănătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ți-i Țara Moldovei? Am bătut-o cu piciorul în anii pribegiei și am văzut aceiași oameni, muntenii tot un fel de moldoveni îs, doar vorba lor e olecuță mai repezită. Să-i auzi pe moldovenii din Transilvania ce limbă lată au. Unde mai pui că suntem olecuță de rubedenii... Și tu ești o mlădiță de Mușatini. Pe aiasta o știai? Maria privește lung, când la Ștefan, când la Voichița. Păi, iaca, iaca... Ștefan Vodă, după tată, îi moldovan Mușatin; după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
faptă, umbla de colo-colo și castelul duduia sub pașii săi îndesați, dădea din mâini, despica văzduhul cu o nevăzută spadă, lupta, striga; se înfierbântase cât din vin, cât din luptele cu turcii, pe care ni le povestea cu vorba lui lată, ardelenească. Eu și cu Vlad niște băiețandri, ne legasem frați de cruce ascultam vrăjiți, cu gurile căscate, nu ne puteam lua ochii de la uriașele lui musteți pe oală. Ne povestea planurile, visele ce și le făurise, împreună cu toate puterile Europei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să înțeleagă că nu poate îngenunchea un popor ce nu se lasă și nu se lasă, până la moarte. Avem codri, avem munți... și dinți avem! L-ar durea prea tare capul. Să-și vadă de drum! Lumea-i lungă și lată. Umble sănătos și să ne lase în plata Domnului! Știu, "Capul plecat sabia nu-l taie", spune el cu durere. Altfel nu pot face... De vă surâde pacea în genunchi, liberi sunteți să alegeți. Dar cătați-vă alt domn. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de samă!... Șendreo! Poruncă, Doamne! Alegi două mii de viteji, tot unu și unu'! Vă îngropați în mal la Oblucița Dunării. Zăboviți trecerea turcilor prin vad, până mântuim cu tătărâmea! Nu s-ar putea mai... Mai mulți?! De unde?! Zece mii mari și lați suntem cu toții!... Nu vor trece! strigă Șendrea eroic. Vor trece! i-o retează Ștefan. Va fi bine, măcar de-i veți zăbovi până mântuim cu tătarii, până sosesc oștile ungurești, până se întorc românașii zburătăciți. Au jurat doar... Pe turcaleți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și te poți aplecă peste el să te rogi atingând cu fruntea stâncă. Pe stâncă este și un altar. Iar în fața altarului vezi o icoană imens de mare, de vreo 5 m de înaltă și de vreo 4 m de lata. Icoana înfățișează pe Domnul Iisus rugându-Se și un înger întărindu-L trimițându-I raze de lumină. E foarte frumoasă. Biserică Națiunilor din Grădina Ghetsimani, La construcția ei au contribuit 12 țări. În dreapta, puțin mai departe de Sfanțul Altar
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
anticamera sau cameră îngerului. În mijlocul ei este o piatră, cu înscris pe ea în limba ebraică, unde a stat îngerul. Pe ea se oficiază slujba. Este cam de 50 sau 60 de cm de înaltă și cam 40 cm de lata. Este pătrată dar înăltuța. Din această cămăruța intri pe genunchi în Sfanțul Mormânt. El este cam de 2 m de lung, cam un metru de lat și înalt de 1,50 m. Așa cred, dar nu sunt sigură, cu aproximație
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
este prezent și urcăm. Facem cruce, ne rugăm la Mântuitorul și Sfântă Fecioara să ne binecuvânteze de plecare la drum și să ne aibă sub ocrotirea Lor. Și parcă mai întăriți sufletește pornim. înaintăm cu autocarul pe șoseaua bună și lata. E o autostradă. Dar peste tot sunt șosele foarte bune. Parcă acum sunt asfaltate. Nu pot să vă explic ce finețe de șosele sunt acolo peste tot. Dacă am asemănă șoseaua de acolo cu cele de la noi, e ca Raiul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Ioan Botezătorul, îngerul Domnului. Luăm și noi din sfințenia locului. Cugetam la viață aspră pe care a trăit-o Sfanțul. Peșteră este ca o scobitura în piatră, în munte, de înălțimea unui om și cam de 1,50 m de lata cu un gemuleț mic spre răsărit. Foarte simplu, nici pat, nici masă. Avea doar din piatră că un pat pe care dormea. Și foarte putin dormea. Mai mult se ostenea cu rugăciunea. Dormea pe piatră, mânca rădacinoase și fructe din
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a smuls iubirea din rădăcini, sau, dacă n-a putut să o smulgă, a semănat alături de ea o bălărie, în cazul nostru, grandomania. Iubirea, blajină, nevinovată, jertfelnică, a fost umbrită și acoperită de crengile pline de spini, și de frunzele late și groase ale grandomaniei. M-am umilit, m-am înjosit, m-am desconsiderat pe mine și tot ce am avut mai de preț în sufletul meu, pentru ca să salvez familia. Dacă tot ce a fost mai înainte, am putut să iert
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
zice c-aș fi puțin nebun, dar nici cu dumneata nu-i altfel.Tot ce nu intră în obișnuințele celorlalți e neapărat lucru de nebun”. Era un bărbat foarte frumos, înalt, cu păr bogat și ochi iscoditori care împreună cu fruntea lată și bombată dovedeau multă inteligență. Cutele de pe frunte și dintre sprâncene dovedeau însă firea abrașă. Am mâncat împreună, am băut și spre sfârșit a destupat o sticlă de șampanie. Am vrut să-i mulțumesc dar mi-a spus că acceptarea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nadormim și să ne fure cineva bicicletele. Este drept că drumul era greu dar aveam avantajul că nu întâlneam decât două-trei mașini pe oră, dacă le întâlneam, așa că circulam în voie. Județul Tecuci avea pe atunci patru mașini mari și late: prefectura două din care una era mereu pe chituci, alta era a boierului Alecu Anastasiu și alta, la 40 de kilometri spre nord de orașul Tecuci, la Podul Turcului, aparținea doctorului Dividare. Atât. Județul se întindea de la Tudor Vladimirescu până la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
răutăcios, zgârcit și afurisit, ca și cei zece lei pe care îi cerea pentru fiecare noapte de popas la obște. Mâncarea - altă mâncare dar nu de pește că era scump. Obștea era un dormitor într-o încăpere mare, cu paturi late, acoperite cu rogojini pe scândura goală, iar învelitul sau ceva care să țină loc de perină, te privea. Trebuia să ai grijă să dormi iepurește dar încălțat, ca să nu rămâi cu picioarele goale în câștigul celor treziți mai dimineață. Mama
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Dej, licențiat în drept, plus facultatea de litere și filozofie. Fără partid, revizor școlar inamovabil. Când a apărut în orașul Ismail, îmbrăcat ca-n occident, lumea se uia la el ca după urs. Purta un sacou cadrilat, cămașă cu revere late peste reverele hainei, capul descoperit, pantalon bufant strâns sub genunchi, ciorapi lungi iar în picioare sandale romane. Energic și foarte, foarte nervos. Dar fără ranchiună. A trebuit să plece la Tighina fiindcă n-a răspuns poruncilor politice ale prefectului de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]