3,879 matches
-
Oamenii spuneau că e vrăjitoare. Se pricepea de minune să vindece. Bea acum. O să-ți alunge definitiv febra. Se așeză lângă Antonius la o măsuță, sub copaci. Peste două zile vei putea pleca. Îl privea pe legat cu ochii ei limpezi, care nu trădau prin nimic viața tumultuoasă pe care o dusese. Calvia avusese mulți amanți și făcuse multe comploturi; pe cei dintâi îi părăsea după ce se plictisea de ei, iar cele din urmă îi aduseseră multe câștiguri. Antonius sorbi infuzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de violent, pe care nu-l cunoscuse până atunci. Cineva suspină lângă el. Valerius se întoarse brusc. Pe grămada de paie, lângă el, era întins un bărbat. Avea vreo douăzeci de ani. — Dormeai când m-au adus aici. Avea ochii limpezi. Buza îi era umflată, plină de sânge închegat. — Am venit de curând. Manteus a scos mulți bani din buzunar ca să mă cumpere. În glasul lui nu era nici urmă de orgoliu. — Sunt retiarius. Dar tu? — Mă numesc Valerius și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius. — Acesta e răspunsul tău? îl întrebă cu un aer jignit. În mai puțin de o zi, străbătuse câmpia și pădurile și ajunsese la vreo douăzeci de mile de Roma, la Saxa Rubra, unde staționa armata lui Antonius. Sub cerul limpede, pe care se profila muntele Soracte acoperit de zăpadă, intrase în galop în tabăra flaviană. Acum stătea trufaș în fața cortului Pretoriului, exprimându-și indignarea, în timp ce Antonius aduna în grabă bucățile scrisorii lui Vitellius și i le întindea. — Du-i răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să facă: cară răniți. Pe 1848, hoardele se deplasează rapid, imprevizibil, duhnind a violență. VÎnează studenți, elevi, de fapt orice fel de tineri cu părul lung sau barbă sau ochelari, pe motiv că-s intelectuali, În pregătire, oameni cu privirea limpede, pe motiv că-s liberali, bătrîni, pe motiv că se droghează, femei, fără nici un motiv. Cum e zărit un individ din categoria suspecți, grupele de șoc din Valea Jiului se năpustesc asupra lui și-ncep să-l bată sălbatic, cu lanțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să se audă strigat din spate. Dar necunoscuta șovăia. Atunci își rezemă cutia violoncelului de peretele coridorului și, alene, începu să-și caute batista. Începu prin a-și descheia laborios pardesiul. - Maestre! auzi deodată, în spatele lui, o voce neașteptat de limpede și robustă, de contraltă. Maestre, e adevărat, nu mai dați lecții particulare? Antim întoarse capul și o privi, încercînd să pară surprins, își scoase batista, și-o trecu, absent, pe frunte, apoi rămase cu ea în mână. - E adevărat, spuse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o creangă de salcie de vreun metru și o aranjă din cuțit fărĂ s-o decojească. Vedea În depărtare apa curată și repede a pîrÎului. PÎrîul era Îngust și adînc, iar pe maluri creșteau mușchi pînĂ În buza mlaștinii. Apa limpede și Închisă la culoare curgea repede, făcÎnd bulboane la suprafață. Nick nu se apropie prea tare, pentru că știa că malul se Întinde deasupra apei și nu voia să sperie vreun pește. „Tre’ să fie ceva păstrăvi pe-aici În perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trîmbă de abur alb și atunci am auzit un fluier, după care altă trîmbă și Încă un fluier. Era Încă devreme și trenul trecea de cealaltă parte a unei mlaștini cu lamariță. De ambele părți ale șinei curgeau două rîuri limpezi, cu fundul mîlos, și deasupra apei, În mijloc, plutea un abur. Copacii care arseseră În incendiu erau gri, subțiri și morți, Însă aburul nu era cețos. Era rece și alb și era dimineața devreme. Trenul venea În linie dreaptă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Da. — Bine. Hai să plecăm mîine. Nisipul de pe plajă era alb, aproape la fel de fin ca făina, și plaja se Întindea pe kilometri Întregi. S-au plimbat mult În după-amiaza aia, au Înotat pînĂ În larg, au făcut pluta pe apa limpede, au plutit și s-au hîrjonit, după care s-au Întors la mal ca să se plimbe mai departe. — E mai frumoasă și decît aia de la Bimini, spuse fata. — Da, da’ apa nu-i la fel de bună, nu-i ca aia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fiu scriitor. — Asta vreau și eu pentru tine. Șoseaua trecea acum printre copaci răsfirați, apoi pe lîngă mlaștini de chiparoși și păduri de buciniș și la un moment dat dădură peste un pod de fier care trecea peste un rîu limpede, Închis la culoare, frumos și lin, mărginit de stejari, și pe pod era prinsă o plăcuță pe care scria: RÎul Senwannee (sic). Trecură de pod și după aceea șoseaua o lua către nord. Parcă era un rîu dintr-un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de la noi 100 de stupi... În afară de aceasta, am dat Mitropoliei noastre via care se află între Socola și Bucium,... cu heleșteul care se află la Bucium, în hotarul târgului Iași”. Îl ascult pe ieșean declamând cu avânt actoricesc aceste fraze limpezi care fixează momentul când se pomenește pentru prima oară de o vie pe meleaguri ieșene. Când s-a oprit, l-am întrebat curios: Și când spunea Marele Ștefan Vodă acestea? Ascultă mai departe ce spune vodă și ai să afli
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o murit ori nu? Cum să se lupte doctorul cu ea o noapte întreagă,dacă o murit? Toate aiestea îs scorneli de-ale tale - l-a luat din scurt moș Dumitru. Fimeia o murit și n-o murit. Acuma îi limpede? a răspuns Pâcu în doi peri. Nu spun eu? Pune-l pe Pâcu să vorbească și te amețește de nici nu mai știi de tine - nu s-a lăsat moș Dumitru. Eu zic să-l lăsăm să ne lămurească cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de unde știi tu toate aiestea? a întrebat moș Dumitru. De unde crezi tu că puteam să le știu, Dumitre, dacă nu de la cineva care o fost de față? Si aista îi portarul, care îi un cumătru de al meu. Acum îi limpede? Is lămurit, Pâcule. Nu ne-ai spus însă ce o făcut bietul Surcică, care s-o dus să-și ieie fimeia acasă cu otopsia făcută și când colo dă nas în nas cu ea vie - și-a arătat curiozitatea Gheorghe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o iubesc mereu, Pe mama mea? Versuri care, după cum spuneam, se completau armonic și într‐o sensibilitate care însemna patriotismul juvenil atât de necesar atunci dar și astăzi dacă reușim să descifrăm vremurile, cu „ȚARA MEA” : Țara mea, cu ape limpezi , Care curg cântând mereu , Eu sunt mic, dar pentru tine Cum aș vrea să lupt și eu! Arma‐i grea, dar eu, pe umăr, Cu -atâta fală, o port! Pentru mama, pentru tine, E ferice, să fii mort. Țara mea
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
lor. Deci, amândoi, și eu și Ana, suntem plini de elan și siguri pe noi. De când mergem, oare ? Nici nu știu cum a trecut timpul. Am întâlnit până acum tot felul de minunății. Am trecut pe lângă niște lacuri cu ape limpezi și cu cerul albastru reflectat în ele, un fel de ochi albaștri ai muntelui, deschiși către cer. Am mirosit flori ne-mai-văzute cu parfum amețitor... Erau un pic cam îngâmfate florile acelea, pentru că au aflat, probabil, că oamenii le numesc ”monumente
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
că ai dreptate, Despi. Și unde mai pui că pacientul trebuie să-l asculte pe doctor... Vântul, purtând parfumul furat de la floarea caisului din grădinița din fața cerdacului, l-a Întâmpinat pe Gruia În acea dimineață cu mare generozitate. Un cer limpede și deschis spre Înalturi, Întins deasupra dealurilor albastre ale Iașilor, i-a amplificat respirația... A răsuflat adânc, cu aducere aminte de diminețile primăverilor de acasă... A zâmbit unei amintiri de când Încă nu știa ce sunt aceia pantaloni... Aducerea aminte Îi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
seara aceea, ca niciodată, ea oftă, își aprinse o țigară, se lăsă pe spătarul scaunului și murmură: Terry, copil fără minte ce ești, iar o iei de la capăt... Apoi sorbi din cocteil, privi roată, cu ochii ei de un albastru limpede, pe toți musafirii de față, și zise: - Terry e pe punctul să vă spună povestea iubirii noastre. Dacă ați mai auzit-o, poftiți în sufragerie unde găsiți sandvișuri și tot ce vă mai poftește inima. Doi bărbați și o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
Excedat de modificări de ultimă oră (doar ne numeam " Ora"), lynotipistul, fire cam nevricoasă, s-a răcorit. A bătut pe clape, triadic: căcat căcat căcat. Corectoarea a acoperit bine cărcatul* . În loc să scoată murdăria din pagină ori măcar să atragă atenția "capului limpede" care eram că rîndul cu sminteala rămăsese pitit sub pastă neagră. Toate astea se întîmplau într-o tipografie în plumb, unde se opera altfel decît acuma. Direcția Presei (încă nu fusese "abolită") cerea două "perii" de pe fiece pagină. Pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe care le asculta Labiș, bolborosind. Mi-am "însușit" și valurile: de la Arghezi, răzvrătite; de la Sadoveanu, mlădioase. Mai ales de la Eminescu: vorbărețe. Cunosc nebuna mare a lui Bart, marea lucioasă a lui Nichita Stănescu, tumultuoasa mare a lui Anghel, marea limpede a Blandianei. Ondin. Ondina, așa ar fi vrut Liselle, nașa mea, să mă cheme, dar bunuțu mi-a ales nume mai lumesc: "lumească-se numele tău, Iordana". Am terminat cartea cînd mi-am propus: 14 februarie, cînd am împlinit 59
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dispoziție de lucru și totul va fi, în final, precum am gândit. Ajută-mă Doamne! Prieteni continuați să mă încurajați! Vorbind cu prof. V. Fetescu în stilul nostru obișnuit, după o serie de discuții principiale mi-a citit cu voce limpede și clară - de parcă ar fi fost de față - un nou poem cu titlul „Moș Crăciun” plus o altă nestemată a gândirii sale în versuri. Am trăit adevărate momente de cenaclu literar de la distanță. Ne-am făcut apoi urări reciproce de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nenumăratele doze de bere? În locul tău, nici n-aș mai cumpăra hârtie igienică. Trezește-te! Hai, sus! Ochii mari, apă rece pe fața tumefiată, mișcări de dezmorțire, genuflexiuni, câțiva kilometri de alergare, aer tras în piept, cu poftă incomensurabilă, ochi limpezi, o zi nouă, o atitudine nouă, o viață nouă. Aruncă și bilețelele Luciei la coș, oricum ți le scrii singur și le lipești pe frigider, pentru a le citi cu un rânjet de satisfacție stupidă în zilele următoare. Înainte, marș
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iarbă sub șenilele tancului Scăldat În ploi de lumină mai reci sau mai puțin reci; Vânturi turbate de gânduri zgâlțâie poarta existenței A cărei clanță Înghețată e căutată mereu de o mână prietenă, Nu mori În tine atunci când ai izvoarele limpezi și sleite proaspăt De sângele scurs În fapta celor de mai Înainte Cresc putrede ierburi din generații de așteptare; Totuși există vinovății ce se spală prin jertfă Purități Închise În culori obscure, se rup spre arbori crescuți Ce nu trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu niște ochi mari, negri, foarte vii, îmbrăcat cu un suman larg, cenușiu, care-i ajungea până la genunchi, desculț și cu o traistă vărgată în băț. Se adresă lui Titu, parcă I-ar fi pândit de mult, cu un glas limpede, cu privirea arzătoare: ― Nu trece nepăsător, boierule, că s-apropie ziua judecății și are să-ți pară rău că n-ai ascultat glasul. Trâmbițele dreptății sună și oamenii nu le aud, că și-au astupat urechile cu noroiul păcatelor. Și vor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
disprețuia mijloacele acestea de-a încurca pe săteni cu apă chioară bătută-n piuă. Țăranului nu-i trebuiesc discursuri, ci sfaturi sau porunci. El atrăsese atenția lui Boerescu să nu piardă vremea cu vorbe și mai bine, printr-o consultare limpede și sinceră, să caute a afla nevoile și dorințele oamenilor, din care să vadă ce se poate satisface și ce nu, iar promisiunile să nu rămână vânt, ci să se transforme imediat în fapte. Prefectul n-a vrut, în ruptul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
părea populată de trupuri-fâșii, de flăcări negre, unduindu- se ca niște năpârci. Iar în mijloc, întins pe podea, dar perfect conturat în întuneric, de parcă lumina îi venea dinăuntru, zăcea pustnicul. Întâi m-au surprins ochii lui. Goi, căscați, îngroziți și limpezi, în același timp, privind spre ceva care părea suspendat. Se rezema în cotul stâng, iar mâna cealaltă îi era ridicată, încât nu știai dacă brațul încerca să-l apere pe bătrân ori năluca spre care privea. Mai mult mort decât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
până atunci și primitori ca două palme lipite căuș, se îngustară, strângându-l ca niște chingi. Încheieturile îl ardeau, striga și gura parcă i se umplea de nisip. Când loviturile conteniră, lumea se înmuie iarăși, dar nu mai era apa limpede și hrănitoare, ci una tulbure, cu vinișoare sângerii, străduindu-se să oblojească ceea ce fusese vătămat pentru totdeauna. Nu-și amintea de tatăl lui dispărut decât prin vocea lovind în pereții odăii lui primitoare, strivind ochii vorbitori, ca niște bulbi de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]