4,922 matches
-
Gane și Hogaș, la Sadoveanu; Rebreanu descinde din rasa prozatorilor ardeleni cu un simț realist: Slavici, Agârbiceanu (Ov. S. Crohmălniceanu). Sburătorul (cenaclul a ființat între 1919 și 1947, iar revista între 1919 și 1922, apoi între 1926 și 1927). În lirică, preferințele celor de la Sburătorul se orientau spre explorarea orizonturilor interioare, spre poezia de notație ori de atmosferă sau spre cea ermetică. Cuvântul devine autoreflexiv. Prozatorii erau interesați de introspecție, psihologii mai complicate, analiza conștientului și a subconștientului, aventura devenirii lăuntrice
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
românesc interbelic (Camil Petrescu, H.P. Bengescu, Liviu Rebreanu, Anton Holban) a fost un fenomen reprezenzativ pentru modernizarea literaturii române; constată contribuția decadentă a poeților tradiționaliști, în opoziție cu poezia modernă, reprezentată mai întâi de dimbolism; criticul atrage atenția asupra importanței liricii argheziene, în contextul sincronizării literaturii române cu cea europeană; tolerează modernismul de avangardă și experimentul, dar preferințele sale se îndreaptă spre un modernism moderat; luptă împotriva amestecului valorilor și a confuziei etnic-estetic; încurajează poezia nouă (simbolismul, expresionismul), expresie a unei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
oficiază cu misterele noului cult" (A. Maniu, D. Iacobescu, L. Blaga, Demostene Botez, Al. A. Philippide, I. Barbu, Camil Petrescu); modernismul extremist (Tr. Tzara, I. Vinea, B. Fundoianu, Ilarie Voronca). Opera oferă un material divers: istoric, psihologic, polemic, portrete ale liricilor caracterizate prin desen sobru, vervă caricaturistă, medalion, portret, schiță sumară (Pompiliu Constantinescu). În Titu Maiorescu și posteritatea lui critică, E. Lovinescu se dovedește a fi un bun istoric, psiholog și monografist. El a trecut de la faza militantă la o fază
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
1999). Cuvântul lui Nichita Stănescu te determină să vezi netrăitul. Cu simțurile dilatate până la absurd, ca să ajungă la esența fenomenelor, poetul aspiră la totalitate, la dubla ipostază (abstractă și concretă) a obiectelor și fenomenelor. S-a vorbit mereu de "obiectivarea liricii lui Nichita Stănescu", "expresia care tinde spre impersonal", "viziunea individuală a sentimentelor" (Al. Condeescu); un poet original, modern al spiritului epopeic. Aventura textului său este înainte de toate, o aventură a cuvântului, care primește o pluralitate de valențe. Cuvântul capătă o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Al. Condeescu); un poet original, modern al spiritului epopeic. Aventura textului său este înainte de toate, o aventură a cuvântului, care primește o pluralitate de valențe. Cuvântul capătă o deviere de la traseul obișnuit, o nouă realitate care pornește de la limbaj. În lirica poetului Nichita Stănescu apare frecvent ideea cuvântului-prim, cuvintele capătă greutate și valoare: "Până la el, cuvintele au fost gustate, mirosite, pipăite, acum sunt văzute" (Al. Condeescu): "Tu, atât să strig, tu/ și cuvântul începe să se vadă/ încet, încet. Cum se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a fost "spiritul solar al înalturilor", înscriind opera sa în linia noului limbaj poetic european susținut de Baudelaire, Rimbaud, Mallarmé. El a înnodat tradiția eminesciană cu viziunea modernă a poeziei, a căutat noi sensuri și s-a impus printr-o lirică de idei. În dulcele stil clasic este o reverie care poartă numele volumului din care face parte; un imn închinat femeii, ființă fragilă, eterică: "Dintr-un bolovan coboară/ pasul tău de domnișoară./ Dintr-o frunză verde, pală/ pasul tău de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Din ultima strofă desprindem atitudinea contemplativă ("Stau întins și lung și zic") a poetului care se rezumă la o viziune exterioară a iubirii pe care o persiflează. Nichita Stănescu a parodiat, în acest text, poezia clasică, limbajul voit convențional al liricii galante, împrumutând ceva din ritmul și muzicalitatea de tip folcloric. Elemente neomoderniste: 1. Ambiguitatea se desprinde din confuzia aparentă între creație și femeie; starea de grație a creatorului este ambiguu sugerată; 2. Sugestia versurilor provine din multitudinea de simboluri care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Dimensiunea ludică a poeziei lui Nichita Stănescu, Editura Paralela 45, Pitești, 2001. Bogdan-Duică, Gh., Mihai Eminescu. Studii și articole, Editura Junimea, Iași, 1978. Boldea, Iulian, Timp și temporalitate în opera lui Eminescu, Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2000. Bot, Ioana, Eminescu și lirica românească azi, Editura Dacia, Cluj, 1990. Bote, Lidia, Simbolismul românesc, E.P.L., București, 1966. Braga, C., Nichita Stănescu. Orizontul imaginar, Editura Imago, Sibiu, 1993. Bucur, Marian (coord.), Literatura română contemporană, Editura Academiei, București, 1980. Bulgăr, Gheorghe, De la cuvânt la metaforă în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
azi, Editura Dacia, Cluj, 1990. Bote, Lidia, Simbolismul românesc, E.P.L., București, 1966. Braga, C., Nichita Stănescu. Orizontul imaginar, Editura Imago, Sibiu, 1993. Bucur, Marian (coord.), Literatura română contemporană, Editura Academiei, București, 1980. Bulgăr, Gheorghe, De la cuvânt la metaforă în variantele liricii eminesciene, Editura Junimea, Iași, 1975. Bulgăr, Gheorghe, Eminescu. Coordonate istorice și stilistice ale operei, Editura Junimea, Iași, 1980. Buduca, Ioan, Groșanizarea lui Grobei, în Amfiteatru, nr. 5, 1985. Buzera, I., Literatura română față cu postmodernismul, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1996
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
general, cu ale noastre. Individualul și tipicul îl preocupă, așadar, pe Caragiale. Aceste elemente reprezintă o delimitare atentă a creației sale, dar nu exclud alte elemente, cum ar fi peisajul, subordonat, totuși, obiectivului principal: „Pitorescul naturii însuflețite și moarte, precum și lirica, ele în de ele, așa cel puțin socotesc eu, fac obiectul altor arte decât arta povestită; și astfel, eu le cred numai niște ajutoare ale acesteia....“ (Cioculescu, Șerban: Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p. 99) Cu siguranță, peisajul la Caragiale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Simion Tulea • Tipul burghezului rafinat și generos ("burghezul gentilom") Leonida Pascalopol • Tipul "eternului feminin" enigmatic Otilia Mărculescu • Tipul intelectualului în formare, al ambițiosului profesional, perfecționist, "martor și actor" Felix Sima Caracterizarea personajelor (receptare critică) OTILIA MĂRCULESCU "Otilia este eroina mea lirica, fondul meu de ingenuitate și copilărie, tipizarea mea fundamentală, în ipostaza feminină. Otilia este oglindă mea de argint." (G. Călinescu) " Destinul ei este de a rămâne în ambiguitate, în eternul feminin și în clipa, între da și nu, între solar
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
spaniolă". Pentru Gardel poeții scriu poezii ce vor deveni scurte melodrame cu elemente de tragic, satiric sau de reflexie despre condiția umană, dar văzută cu ochii locuitorului din Buenos Aires: dragostea problematică din labirintul citadin, destinul, prietenia, timpul inexorabil, moartea, temele liricii în general și ale metafizicii populare argentiniene în particular: "existența este un vis care are ca preț viață", spun tânguirile tangourilor. Carlos Gardel a pus bandă sonoră culturii argentiniene din Río de la Plata, creând ceea ce se numeste "cele o mie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de neglijat de altfel, comparând textele lirice ale autorului cu poezia suprarealistă și literatura absurdului. Imaginile șocante, ce nu ascultă de logica obișnuită a lucrurilor, revin în creația intitulată Poem. La fel ca în proză, realul comunică cu imaginarul în lirica lui M. Blecher. Numeroasele proiecții insolite amintesc de o veritabilă descătușare a visului, ce apropie lirica lui Blecher de poezia suprarealistă: ,,Privirea ta înăuntru poartă o luntre și mi-o trimite/ încărcată cu catifea de ochi negri și diamante/ mărunte
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
șocante, ce nu ascultă de logica obișnuită a lucrurilor, revin în creația intitulată Poem. La fel ca în proză, realul comunică cu imaginarul în lirica lui M. Blecher. Numeroasele proiecții insolite amintesc de o veritabilă descătușare a visului, ce apropie lirica lui Blecher de poezia suprarealistă: ,,Privirea ta înăuntru poartă o luntre și mi-o trimite/ încărcată cu catifea de ochi negri și diamante/ mărunte a câtor visuri câtor abisuri ieri pe înserat/ s-a spânzurat un înger într-un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
iar peisajul feeric al naturii se estompează. Indiferent de genul literar în care ne situăm, susține creatorul Spiritului critic...,psihologismul exclude natura.294 În ultima sa parte, afirmația pare discutabilă, dacă invocăm un sonet ca Afară-i toamnă... sau întreaga lirică bacoviană, în care natura devine factor consubstanțial al angoaselor poetului. Judicioasă rămâne observația dispariției treptate a erosului de tip idilic, în consonanță cu natura, explicația constând, credem noi, nu doar în deplina maturizare artistică a lui Eminescu, ci și despărțirii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
numește această monografie un model pentru acest fel de lucrări.” 3.4. Flori din cântecele poporului În 1920 se observă, prin editarea acestei lucrări, preocupări și pentru propagarea frumosului folcloric. Densusianu încearcă cu această antologie o redistribuire modernă a capodoperelor liricii populare, alcătuind un tezaur nou de valori artistice. Deși antologia lui Densusianu urmează după cele a lui Alecsandri și Eminescu folcloristul demonstrează ceea ce înseamnă marea artă populară cu talent și simțământ al frumosului. El căută în folclor poezia, marea creație
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
că Densusianu nu a uitat niciodată ce operă poetică inegalabilă este aceea a poporului, operă pe care el o așează în rândul marilor creații. 3.5. Vieața păstorească în poezia noastră populară Această lucrare este o operă de estetică a liricii populare românești, rod al unei meditații profunde asupra creației folclorice . Interesul pentru creația păstorească se manifestă la Densusianu pe fondul mai larg al studierii spiritului latin al popoarelor romanice, păstoritul fiind studiat de el un timp pe o arie largă
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
istorice, etnografice, juridice. Originea păstorească a folclorului nostru și rolul procesului de transhumanță în societatea feudală îmbogățesc folcloristica românească cu nou punct de vedere. După Densusianu ciobănitul e fenomenul social dominant „vatra a tot ce este mare și durabil în lirica populară românească" argumentând astfel : „Dacă am fi fost un neam de plugari, de ce nu am avea ca poezie populară clasică a noastră tocmai una de inspirație din viața de la câmp ? Vieata păstorească în poezia noastră populară, operă de maturitate și
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
tragic dintre păstori pizma). Continuă, demonstrând concludent autonomia oii năzdrăvane ", răspândirea europeană tradițională a motivului plângerii oilor ", motivul dorinței de îngropăciune la stână " Demonstrează de asemenea că motivul maicii bătrâne a fost încorporat târziu din voința de a spori tensiunea lirici a contextului (motiv întâlnit separat în colind sau baladă ) Anunțarea figurată a morții ca nuntă " către cei apropiați se întâlnește în diverse tradiții europene : „Ecrivez a mon pereque je suis marie, ., Que j'ai pris une femme qui s'appelle
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
oița după miel” / sau „Câte fete sunt la noi / Facă-le Dumnezeu oi / Si pe mine un păstor, / Să le port vara prin flori / Și iarna prin șezători” Mai târziu când ajunge să analizeze poezia populară aromână o apropie de lirica provensală și italiană. În Evoluția estetică a limbii române schițează și deosebirea rea dintre ritmul trohaic și ritmul iambic, primul fiind preferat în versurile populare. Optează pentru integrarea poeziei noastre populare în familia folclorului romanic deoarece consideră că particularitățile stilistice
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
specializări (nu am putut alege alta), cu mituri ca "Poetul național" (al cărui tei se află într-un parc, ne departe de lac), "Divinul Critic"(îmi place să cred că-i pot urma calea, nefiind poet și având rețineri față de lirică și lirici)în care-mi va fi dat să mă bat cu balaurii unor discipline, să bat sârba pe loc la un examen pentru că proful avea fixații, aveam să asist neputincios cum un grămătic se desfăta sadic umilind un student
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
am putut alege alta), cu mituri ca "Poetul național" (al cărui tei se află într-un parc, ne departe de lac), "Divinul Critic"(îmi place să cred că-i pot urma calea, nefiind poet și având rețineri față de lirică și lirici)în care-mi va fi dat să mă bat cu balaurii unor discipline, să bat sârba pe loc la un examen pentru că proful avea fixații, aveam să asist neputincios cum un grămătic se desfăta sadic umilind un student purtător de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
au fost eliminate componentele de "sexualitate și grotesc", ceea a avut consecințe serioase: "pierderea esenței arhaice pe care metafora spectacolului trebuia s-o reprezinte". Complementar cu "folclorul de partid și de stat" (produs și reprodus de "îndrumători culturali") apărea fenomenul "liricii de stadion", având ca organ de presă săptămânalul "Flacăra" și pe post de gurù un versicator de mare productivitate, care genera, prin hibridare, noi forme de artă pentru mase, mai ușor de digerat pentru tineretul rurbannnnn, contaminând chiar și persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
secerat de aceeași ciumă care i-o răpise cu ani în urmă, pe Laura, blonda de la Avignon; îi va muri și nepoțelul Francesco, după care va primi lovitura de grație: va fi părăsit pe neașteptate de tânărul Giovanni Malpaghini, copistul liricii în "volgare" a maestrului, adică în italiană, un fel de dublu al său în privința trăsăturilor chipului, dar și a cunoașterii a tuturor trucurilor meșteșugului scriiturii, cel ce citea în palimpsestul poeziei lui Petrarca puritatea compozițiilor scriitorilor latini. Santagata își îngăduie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în dezavantajul altora, sau să desconsidere cu totul spațiile gri dintr-o altă parte a hărții pentru simplul motiv că lui i se par... albe. Or, nu numai pentru majoritatea cartografilor poeziei contemporane, ci și pentru topografii de ocazie, Harta liricii ieșene apare, din păcate, ca un soi de colonie cu pretenții sau ca un Hinterland marcat, hélas, de melancolii și nostalgii perene, reprezentabil, la o adică, abia prin cinci, șase nume. Nu o dată am putut constata faptul că, în afara lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]