14,092 matches
-
de jur-Împrejur. Și era infinită. Am rămas cu gura căscată. Părea că noi doi aveam orașul la picioare. Ai mei Își sărbătoriseră acolo nunta de argint. Eu Însă, aveam un ideal: să fiu altfel decât ei. Nu frecventam astfel de localuri, iar persoanele care mergeau În astfel de locuri Îmi repugnau. — De ce-mi spui toate astea? Întrebă Aris sâcâit. Privea semaforul roșu - umbra violetă a norilor care mângâiau ruinele palatelor imperiale de pe Palatino. Cine știe, poate că spera să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi spuse ceva În șoaptă, iar Axel Rose râse. Era leit solistul de la Guns’N’Roses, avea chiar și părul lung și blond și o bandană pe cap. Dar ăsta era renumitul Paolo, care avea casă la Campodimare. Coborâră În localul de la demisol. Prin gemulețele mici se vedeau picioarele trecătorilor. Era un loc aseptic, gol, În care era o canapea, o măsuță pe care zăcea un catalog de mostre și un dulăpior din plastic și sticlă, asemănător celui din cabinetul doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tortura pe celălalt. Emma Înflorea după ani și ani de cenușiu, explodând după nașterea lui Kevin Într-o mulțime de forme și culori: cu nou-născutul În marsupiu, fără a i-o spune, se reîntorsese la prietenii ei muzicieni și În localurile În care cântau - dându-i astfel ocazia să creadă că era ceva de ascuns În prieteniile acelea. Începu să facă mofturi cu colegii lui Antonio și chiar cu superiorii lui. Antonio, ascultându-i telefoanele, căutând În lenjeria ei, descoperind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
solară a după-amiezii. De cafeneaua aceea știa și ea, era unul dintre locurile cele mai faimoase din Roma. În revistele pe care le citea mama, numele acela apărea foarte des, fuseseră fotografiate aici actrițe și prezentatoare de televiziune. Era un local scump. Ospătărițele purtau uniforme, mesele erau acoperite cu dantelă fină, iar ceștile erau din porțelan. Dincolo de plantele care protejau clienții cafenelei, capetele turiștilor pluteau - ca desprinse de trup - rotindu-se fără grabă, de parcă n-ar fi avut unde să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu vii Într-o seară să mă asculți la Heaven sau Las Vegas? Îndrăzni Emma. Cânt În fiecare joi. Poate reușești să o convingi și pe Valentina să vină. Îi spuse că era În centru, dincolo de Vechiul Guvern. Era un local mic, jumătate disco-bar, jumătate sală de concerte, se lansaseră aici grupuri care apoi Își făcuseră un nume, și era o atmosferă plăcută, avea să-i placă. — Cânți? spuse Sasha surprins. Valentina nu mi-a spus niciodată. — Știu, spuse Emma ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nostalgic. - Eu l-am scris pe acela. La vremea aceea, eram un tînăr ziarist plătit după rîndurile scrise. Acesta era primul meu reportaj. Voiam să merg pe urmele afacerii, dar redactorul-șef a socotit că altele erau subiectele prioritare. - Ocuparea localurilor de la Renault Flins, de la Peugeot Sochaux, Înfruntările cu CRS, moartea tînărului licean Paul Tautin, enumeră automat Lucas. - Ei, da... anul 1968 atrăgea atenția tuturor. Necunoscuta mea nu interesa pe nimeni, oftă arhivistul, În afară de poliție. După spusele legistului, stătuse două săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ăștia”, observă mașinal Bruno. În societățile contemporane, o viață umană trece obligatoriu prin una sau mai multe perioade de criză, de puternică autocontestare personală. Prin urmare, e normal să ai la dispoziție, În centrul unei mari capitale europene, măcar un local deschis toată noaptea. Comandă o tartă bavareză cu zmeură și două pahare de kirsch. Christiane Îl ascultase cu atenție; tăcerea ei avea ceva dureros. Trebuiau acum să revină la plăcerile simple. 16 PENTRU O ESTETICĂ A BUNĂVOINȚEI „De cum se arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se ducă la un hotel; apoi se hotărî să facă curat, s-o ia de la capăt. Noyon era un oraș murdar, anost și periculos; Christiane Își făcu obiceiul să vină la Paris În fiecare weekend. Aproape săptămânal, mergeau Într-un local pentru cupluri: 2+2, Chris și Manu, Les Chandelles. Prima lor seară la Chris și Manu avea să-i lase lui Bruno o amintire extrem de vie. Lângă ringul de dans erau mai multe săli, scăldate Într-o stranie lumină mov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
majoritatea aveau penisul mult mai mare decât al lui. Christiane Îi repeta că nu conta, că pentru ea nu avea nici o importanță. Bruno o credea, era Îndrăgostită, evident; În același timp i se părea că majoritatea femeilor Întâlnite În acele localuri erau ușor dezamăgite când el Își scotea sexul. Nimeni nu făcu niciodată nici o remarcă, toți dovedeau o curtoazie exemplară, ambianța era amicală și politicoasă; dar anumite priviri nu puteau să Înșele și, puțin câte puțin, Își dădea seama că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să bată prea tare, transpira mult dintr-odată, iar lui Bruno i se făcea frică. Atunci se opreau; ea se ghemuia În brațele lui, Îl săruta, Îi mângâia părul și gâtul. 21 Desigur, nici asta nu era o soluție. Obișnuiții localurilor pentru cupluri, bărbați și femei, renunță rapid la căutarea plăcerii (care cere finețe, sensibilitate, răbdare), pentru o activitate sexuală bazată pe fantasme, destul de nesinceră În esența ei, În fapt copiată direct după scenele de gang bang din filmele porno la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
unui proces de seducție, punând pe primul plan noutatea, pasiunea și creativitatea individuală (calități cerute de altfel și În viața profesională). Lichidarea criteriilor de seducție intelectuale și morale În profitul celor pur fizice Îi ducea Încetul cu Încetul pe clienții localurilor pentru cupluri la un sistem ușor diferit, care putea fi considerat fantasma culturii oficiale: sistemul sadian. Într-un asemenea sistem, pulele sunt toate la fel de rigide și de enorme, sânii siliconați, pizdele epilate și băloase. Clientele localurilor pentru cupluri, care adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu Încetul pe clienții localurilor pentru cupluri la un sistem ușor diferit, care putea fi considerat fantasma culturii oficiale: sistemul sadian. Într-un asemenea sistem, pulele sunt toate la fel de rigide și de enorme, sânii siliconați, pizdele epilate și băloase. Clientele localurilor pentru cupluri, care adesea erau cititoare de Connexion sau de Hot Video, Își propuneau pentru serile lor un obiectiv simplu: să fie penetrate de cât mai multe penisuri enorme. Etapa următoare, pentru ele, era În general constituită de cluburile SM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
treisprezece centimetri și cu erecțiile rare (erecții prelungite nu avusese niciodată, poate În prima adolescență, iar de atunci perioada dintre două ejaculări se lungise considerabil: apoi, nu mai era foarte tânăr), Bruno nu era omul potrivit pentru acest gen de localuri. Totuși era fericit să aibă la dispoziție mai multe vulve și guri decât ar fi Îndrăznit să viseze vreodată; iar asta simțea că i-o datora Christianei. Cele mai plăcute momente erau acelea când ea mângâia alte femei; tovarășele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
asculta cu atenție. Discuțiile despre bani și despre raportul calitate-preț Îi interesează Întotdeauna pe oameni, e o trăsătură caracteristică a lor. — A, uite-l pe Bulache! făcu Bruno pe un ton jovial, arătând spre un tânăr care tocmai intrase În local. Părea să aibă vreo douăzeci și doi de ani. Purta o haină militară de camuflaj și un tricou Greenpeace, avea tenul mat, părul negru Împletit În codițe; pe scurt, stilul rasta. — Salut, Bulache, făcu Bruno cu avânt. Ți-l prezint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nou. — La pub, zice. E OK ? — Perfect ! Când ne apropiem de The Bell văd afară o mică mulțime de oameni ; unii stau în picioare în fața ușii, alții stau așezați la mesele de lemn. — Ce fac ? zic nedumerită. — Așteaptă, spune. Proprietarul localului a întârziat. — A, zic. Mă uit în jur, dar toate mesele sunt deja ocupate. Ei, nu contează. Putem să stăm aici. Mă cocoț pe un butoi vechi - dar Nathaniel a pornit deja spre ușa pub-ului. Și... ce ciudat. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Un grup de clienți de-ai casei se salută unii pe alții la bar insultându-se amical. Un cuplu de turiști americani în vârstă, în tricouri cu Stratford discută cu un barman roșcat, cu ochi ageri. În colțul opus al localului, a început un joc de darts. Nu-mi amintesc când a fost ultima oară când am fost într-un loc cu o atmosferă atât de destinsă și de prietenoasă. — Hai să rămânem aici. Hai să te ajut și eu ! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îi face ochii aproape indigo ; mustăcește amuzat. Deci. Îi facem pe plac doamnei Geiger ? Sau o lăsăm frustrată la maxim ? Ridicăm amândoi privirea spre Trish, care încă mai e aplecată cu ochi lacomi peste fereastră. De parcă am fi într-un local cu striptease, și din clipă-n clipă o să-i ofer lui Nathaniel un dans erotic. — Păi... cred că parcă ar merita să o lăsăm frustrată la maxim, spun cu un surâs abia schițat. — Deci ne vedem mâine ? — La zece sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
TREISPREZECE Ajungem la un restaurant din Mayfair În care n-am mai fost niciodată. De fapt, nici nu sînt sigură că am mai fost vreodată În Mayfair. E un cartier de megalux, așa că ce să caut eu aici ? — E un local oarecum privat, murmură Jack În timp ce traversăm o curte cu coloane. Nu prea știu mulți de el. — Domnule Harper, domnișoară Corrigan, spune un bărbat În costum Nehru, care apare ca din pămînt. Poftiți vă rog, pe aici. Uau ! Îmi cunosc numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
O să mergem la un pub, spun imediat ce ajungem pe trotuar. Vreau să spun, ce-i rău În a sta la un pub, cu o băutură bună În față ? Sună bine, spune Jack blînd și mă urmează pe stradă, spre un local pe frontispiciul căruia scrie The Nag’s Head, și deschid ușa. N-am mai fost niciodată În cîrciuma asta, dar sînt sigură că e destul de... OK. Poate că totuși nu. Cred că e cel mohorît pub pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
asta, dar sînt sigură că e destul de... OK. Poate că totuși nu. Cred că e cel mohorît pub pe care l-am văzut În viața mea. O zdreanță de covor, nu se aude muzică, și singurul semn de viață din local Îl constituie un bărbat burtos. Nu pot să-mi petrec a doua Întîlnire cu Jack Într-un asemenea loc. Pur și simplu nu pot. — Așa ! zic, Închizînd repede ușa În urma mea. Hai să ne mai gîndim un pic. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai rămas? Chestiunea evreiască, a stăruit Ravelstein. - În vremurile acelea era de dorit să nu fii evreu; era chiar un mare atu. Dar nu se știe niciodată. Ce‑i interesant Însă la Kurbanski e că‑i francez. - Da. Intrăm În localul lui și ni se adresează În franțuzește. Și curtoazia lui e posibilă pentru că, deși suntem evrei, Îi putem răspunde Într‑o franceză acceptabilă, Chick, Îmi place să te ascult când ești cherchelit și improvizezi liber. - Ai dreptate să vorbești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mă gândesc la o vacanță de lucru, mi‑a replicat Rosamund. Bănuiesc că ai mai fost În Caraibe. - Da. - Și nu ți‑a plăcut? - E o uriașă mahala tropicală... Dar eu am fost mai mult prin Porto Rico. Hardughii de localuri cu jocuri de noroc, o imensă lagună puturoasă, Întunecoasă și vâscoasă... puzderii de băștinași cu mutre prospere. Și europeni care vin buluc cu avioane charter. Și care se Întorc acasă cu senzația că americanii au dat totul peste cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
părea și el să se strieze. - Vrei să ne oprim În drum spre casă la „Le Forgeron” și să rezervăm o masă pentru diseară? E la cinci minute de plajă. Roxie Durkin ne dăduse un bilet către domnul Bédier, patronul localului. Rosamund a rezervat masa pentru cină. În materie de restaurante, te puteai bizui pe soții Durkin. În ultimii ani, aceștia se văzuseră frecvent cu Ravelstein. Și adeseori luasem masa cu toții Împreună În cartierul grecesc sau la clubul lui Kurbanski. Soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ar fi fost articulat În cuvinte, ar fi sunat astfel: - Sunt gata să execut tot ce dorește un client, dar treburile mă presează Îngrozitor și s‑ar putea ca În orice clipă să fac explozie. El era singurul chelner și localul Începea să se umple. Nu avea nici un ajutor. Nevastă‑sa gătea tot meniul. Dar, ni se dădea a Înțelege, pe plan social, turiștii nu erau egalii lor. Când am schițat cele de mai sus am fost conștient de influența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu ziare din fața covrigăriei La Nuți. Acest punct de comercializare stradală a presei libere a fost amplasat chiar lângă covrigărie cu deplinul acord al părților. Căci doamna Nuți are un haidamac de flăcău, un pierde-vară, o haimana care toacă prin localuri deocheate banii pe care-i scoate maică-sa din covrigi. Dar în tot răul e și-un bine. Într-o dis de dimineață, când haimanaua se înființă la masă cerând ouă cu slănină, copane și vin, iar maică-sa îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]