5,029 matches
-
Fiind o zonă de deal, principala activitate a locuitorilor este agricultura, cu subramurile sale, însă, una de subzistență și nicidecum una perfomantă, transformată într-o afacere. Creșterea plantelor și a animalelor pentru consumul propriu al gospodăriilor, rămâne în continuare caracteristică localnicilor, deși au existat posibilități de finanțare cu bani de la UE pentru dezvoltarea unor afaceri. Din punct de vedere economic, singurele afaceri dezvoltate sunt micile magazine mixte sătești, și comerțul cu amănuntul de produse agricole practicat de săteni în piețele agroalimentare
Comuna Bogdănești, Bacău () [Corola-website/Science/300659_a_301988]
-
finanțare cu bani de la UE pentru dezvoltarea unor afaceri. Din punct de vedere economic, singurele afaceri dezvoltate sunt micile magazine mixte sătești, și comerțul cu amănuntul de produse agricole practicat de săteni în piețele agroalimentare din localitățile vecine. Cei mai mulți dintre localnici sunt victime ale disponibilizărilor masive de la Platforma Petrochimică Borzești Anterior căderii comunismului, și până în anii 1992-93, în localitate funcționa fosta fermă zootehnică a CAP (Cooperativa Agricolă de Producție), însă aceasta a fost desființată, iar cele 10 grajduri au fost distruse
Comuna Bogdănești, Bacău () [Corola-website/Science/300659_a_301988]
-
această frumoasă tradiție , văzând în ea posibilitatea de a rotunji venitul. În ultimul deceniu al secolului XX, în sat lucrau cinci olari: Petru Călin, Ion Călin, Ion Iliescu,Nicolae Zugrăvel și Dragomir Timaru. Astăzi ,olăritul a rămas o amintire pentru localnicii mai învârstă , cei tineri nu își pot imagina așa ceva.
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
După anul 1950 a fost trecută cca. o treime din populatie în clasa chiaburilor ( pentru o scurtă perioadă de timp ) și înfințarea întovărășirilor agricole, o treaptă spre colectivizarea agriculturii și în Livadia. Toate cele prezentate anterior au produs în rândul localnicilor o atmosferă de teama și frica, ca și-n restul țării. După colectivizarea din anul 1961 oamenii ne mai având surse de trai din agricultura au fost obligați, în special cei cu vârsta până la 40-50 de ani, să intre în
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
dânsului acolo a urmat cursul primar. A treia clădire în care a funcționat școala este situata în apropierea căii ferate, care traversează satul prin mijlocul lui. Zidurile acelei școli sunt vizibile și astăzi, alături de casa din colțul uliței, cunoscută de localnici ca și casa lui Lodovica (vezi fotografia): în casele de alături de ale Ludovicăi de pe colț, existente de asemenea și acum (cea mai veche clădire din sat) locuită în prezent de urmașii lui Revitea Iștfan Finanț. Tot din sursa Turcu Petru
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
fac referiri la introducerea plugului de fier, în Livadia și în satele din jur, deabia în anul 1885, dar în anul 1914 se mai întâlnea uneori plugul de lemn la arat. De asemenea aceleași surse documentare descriu practicile folosite de localnici privind schimbul de produse pastorale (oi, vite, piei, brânzeturi, etc.) mai ales la târgurile din zonă. O altă ocupație curentă a sătenilor o constituia lucrul la pădure. Pădurea pe care o aveau în proprietate cuprindea o diversitate mare de soiuri
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Anul Nou și de Sf. Ioan tinerii mergeau la sala de joc (de pe lângă o crâșmă a satului) unde cântau orchestre sătești, care aveau „clănete"(instrumente de suflat din metal) și tobe, jucau perechi la „învârtite" sau în grup la hore. Localnicii vârstnici stăteau pe margini priveau și comentau desfășurarea jocului, se „cinsteau" cu țuică, mai ales de la crâșmă. Satul Livadia fiind zonă cu livezi de pruni băutura obișnuită a localnicilor era țuica de prune, era o băutură mai slabă (cca.20ș
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
și tobe, jucau perechi la „învârtite" sau în grup la hore. Localnicii vârstnici stăteau pe margini priveau și comentau desfășurarea jocului, se „cinsteau" cu țuică, mai ales de la crâșmă. Satul Livadia fiind zonă cu livezi de pruni băutura obișnuită a localnicilor era țuica de prune, era o băutură mai slabă (cca.20ș),care iarna se servea mai ales fiartă. Între Crăciun și postul Paștilor era perioada nunților, a căsătoriilor. În miercurea seara de dinaintea Paștilor, tinerii și copiii urcau la marginea cimitirului
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
târg de trei ori pe an: la 26 iulie, 15 august și 11 noiembrie, date care s-au păstrat până în secolul XX (5). În decursul timpului s-au organizat târguri săptămânale în zonă: la Hațeg luni și la Pui sâmbătă.Localnicii din Livadia participau cu regularitate la aceste târguri unde își vindeau animalele sau produsele cerealiere și cumpărau obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte sau unelte de uz gospodăresc, obicei care s-a păstrat până în prezent. În plus la târguri se informau reciproc
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
atunci au văzut Luna pe cer și au strigat din nou ,Ni mă uite Luna”. Deși se știa că acest apelativ era o ironie adresată livedenilor, acestă strigătură fiind folosită în special de pasagerii din tren, totuși utilizarea ei ,deranja” localnicii. În anii comunismului au dispărut și aceste porecle din sate. Toate aceste obiceiuri și altele mai vechi s-au dus odată cu instaurarea regimului comunist, care în special în prima perioadă (aceea rusească) a dorit să dispară orice urmă a “românismului
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
era confecționată din piatră poncé, de tip burete, care se preta la o fasonare mai ușoară după dorința proprietarului. Acest lucru avea inconvenientul că datorită structurii spongioase a pietrei fundația absorbea apa și întreținea igrasia, lucrucare era totuși neglijat de localnici. Alte locuițe erau construite din lemn, pentru acestea găsindu-se materie primă din belșug: în jurul satului, pădurea ,Dumbrava”era la 500 m sau pădurea de pe dealurile din împrejurimi ( fag, brad, etc.). Construcția casei avea un singur nivel, cu pivniță pentru
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
totalitate din fire de cânepă, iar cele de sărbători erau țesături lucrate la război din „urzeală" cu fire de bumbac și beteală cu fire de cânepă. Pantalonii (cioarecii) erau confecționați din țesătură de lână, făcută la războiul din gospodăria proprie. Localnici mai vârstnici purtau cioareci pe picior din țesătură albă sau sură. Iarna bunicii noștri purtau peste aceste haine,șube, niște tunici, țesute tot în casă, lungi până la glezne (ca un palton, cu aspect impunător, sculptural). Șuba albă (suman) de iarnă
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
guler (sau guler foarte îngust), cu un fir de motiv floral din fire negre. Aceste șube aveau prevăzute pe margini și la gât un șnur de întărire. În preajma celui de al II-lea război mondial șuba a dispărut din portul localnicilor, odată cu dispariția vârstnicilor din acea perioadă. Această șubă, albă, lungă și maiestoasă, era specifică portului nemeșesc, asemănătoare togilor romane după părerea specialiștilor. Bărbații purtau iarna de asemenea cojoace din piele de oaie, cu lâna în afară, lungi până la pământ, albe
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
dar și altele cu boruri mici, cu panglici negre înguste. Pălăria din pâslă neagră, cu boruri mari, avea pe laturi și în spate marginile ridicate în sus, iar modelul cu borurile mici avea marginile drepte și oblice în jos. Tunsoarea localnicilor era scurtă, spre deosebire de țăranii mărgineni (de pe dealurile din jur), care purtau părul lung în plete. Portul femeiesc Cămașa purtată de femei era lungă, , cămașă întru-na sau întreagă”, corespunde vechiului port românesc de pretutindeni. În trecut era numai de cânepă, pentru
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
special de sărbători. Culorile predominante ale costumelor erau alb și negru, fuste albe încrețite și șorțuri negre. În cursul anilor portul popular a evoluat mult prin folosirea broderiilor, ornamentelor și motive florale. Caracterul felului de haine sau încălțăminte folosite de localnici era legat de modul lor de viață, de tradiții, de vârstă, sex sau stare civilă. Așa cum se cunoaște, prezența elementelor etnografice-folclorice și de artă populară izvorâte din practica veții apar în Livadia ca influențe îndeosebi din activitatea pastorală, de creșterea
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
amestecate, cele mai multe maghiarisme și foarte multe nemțești, dar și cehești, slave, etc. Era un grai foarte pestriț, cu multe arhaisme. În prezent au mai rămas în vocabular numai foarte puține cuvinte arhaice care mai sunt folosite tot la vârstnici actuali. Localnicii din Livadia până la jumătatea secolului XX foloseau cuvinte cu caracter strict local, regionalisme, folosite bineînțeles și de cei din satele învecinate. Se cunoaște că majoritatea locuitorilor din Transilvania foloseau un vocabular foarte amestecat, care avea pe lângă cuvintele majoritare românești, folosite
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
armate. Din fericire nu s-au produs incidente tragice, ci doar câteva răniri ușoare. În primăvara și vara anului 1944 în sat au fost cazate/găzduite familii refugiate din fața frontului, mai ales din orașul Galați, care au fost primite de către localnici cu tradiționala ospitalitate românească. În toți anii războiului populația satului organiza în stația C.F.R., situată în mijlocul satului, câte o manifestație populară cu prilejul plecării tinerilor la armată, ceea ce coincidea cu plecarea acestora pe front. Această procesiune era însoțită de muzicanții
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
coordonatele principale a satului). În G.A.C. lucrând femeile, bătrânii, parțial bărbații în schimburile libere. Marea majoritate s-au angajat la C.F.R. unde efectuau munca în schimburi de 12 cu24. Date fiind noile situații dezvoltate în sat, tot mai mulți localnici și-au dat copiii la școli profesionale, dar și la institute de învățământ superior, predominată fiind alegerea Institutului de Mine din Petroșani. Aceste schimbări au fost de fapt o adaptare pentru supraviețuire, numai din activitățile agricole nu se putea trăi
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
a Culmii Pietricica. Valea coboară acoperind zona de tranziție dintre culme și culoarul Siretului, precum și terasele corespondente și lunca de pe dreapta acestuia. În partea vestică a satului, pădurile acoperă dealurile, iar în partea estică dealurile sunt cultivate cu vii ale localnicilor Localitatea se află la aproximativ 18 km de Adjud și aproximativ 38 km de Bacău, pe șoseaua națională DN2. Rețeaua hidrografică este formată de pârâul Valea Seacă. Satul, care se învecinează la nord cu satul Cucova și la sud cu
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
Baia Mare. În ""Monumentul de la Moisei"(1966)", cele 12 coloane dispuse circular, reprezentând figuri de maramureșeni sau măști din mitologia locală, evocă masacrul comis la 14 octombrie 1944 de trupele horthyste aflate în retragere, în care au fost uciși 42 de localnici - români și evrei - pe motiv că ar fi fost partizani. Marea sa capacitate de a observa și înregistra faptele și de a le proiecta într-o mare perspectivă o demonstrează compoziția ""Sfatul bătrânilor"(1971)". Artistul alege din viața satului un
Gheza Vida () [Corola-website/Science/300727_a_302056]
-
veniți la lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla cum va fi vremea, ei având la îndemână o metodă empirică, dar exactă, oferită de muntele vulcanic: cele două fisuri formate în munte care prevestesc vremea. Localnicii știu că " Dacă emanațiile din fisuri pișcă la nas, atunci e semn de furtună, iar dacă nu, ziua va fi însorită, tocmai potrivită pentru drumeții". Fenomenul are o explicație științifică. În munte se desfășoară încă o activitate post-vulcanică, sensibilă la
Lacul Sfânta Ana () [Corola-website/Science/300772_a_302101]
-
până în sat. Ca urmare a acestui fapt cei care ridică coroana dincolo de acest pârâu se numesc pârăoani, iar datorită faptului că acea parte a dealului este mai înaltă și rotunjită, deși nu e un alt deal, e tot Dealul Boiștea, localnicii o numesc Dealul Pîrăoanilor. Pârăul a săpat de-a lungul timpului în deal o adevărată prăpastie ceea ce creează într-adevăr impresia existenței a două dealuri distincte și vecine. Atât boiștenii cât și pârăoanii parcurg exact aceleași etape în ridicarea coroanei
Boiștea, Neamț () [Corola-website/Science/300775_a_302104]
-
apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Vădeni făcea parte din plasa cu același nume a județului Brăila și avea în componență doar satul de reședință, cu 770 de locuitori. Comuna avea o biserică ridicată în 1848 de localnici și o școală mixtă deschisă în 1859. Satele Baldovinești și Pietroiu făceau pe atunci parte din comuna Cazasu. În 1925, comuna avea aceeași componență și se afla în plasa Silistraru, având 948 de locuitori. Comuna Baldovinești, formată din satele Baldovinești
Comuna Vădeni, Brăila () [Corola-website/Science/300789_a_302118]
-
cunoscută apartenența confesională. Comuna își trage numele de la niște coloniști sași din Ungaria, reformați de confesiune calvină, refugiați din cauza persecuțiilor de acolo, care au fondat satul prin secolul al XVII-lea, după care în timp au fost asimilați cultural de localnici și au devenit moșneni, formând ceata moșnenilor săseni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era arondată plaiului Buzău din județul Buzău, și era formată din satele Calvini, Bâscenii de Jos, Bâscenii de Sus, Frăsinet, Iorgulești, Olari, Slobozia, Valea Seacă
Comuna Calvini, Buzău () [Corola-website/Science/300802_a_302131]
-
județul Buzău, și era formată din satele Glodu, Gonțești, Negoșina, Păcurile, Pârlita, Poenari, Pletari, Șuchea și Valea Verzei, totalizând 1570 de locuitori. Satul Cănești era în acel moment pe cale de dispariție, din cauza unei alunecări de teren care îi obligase pe localnici să se mute în cătunul Pârlita (care mai târziu avea să-și ia el însuși numele de Cănești). În comună funcționau 5 biserici și o școală cu 35 de elevi (din care 3 fete). În 1925, comuna era alcătuită din
Comuna Cănești, Buzău () [Corola-website/Science/300804_a_302133]