547,468 matches
-
una verbală (nu e de mirare că varianta de script după care s-a filmat era a douăzeci-și-șasea). Dialogurile sunt spumoase și incitante, e greu să anticipezi vreo replică de-a protagoniștilor. Mai mult, ele oglindesc incapacitatea personajelor de a lua ceva în serios: de la familie până la ei înșiși. Nu e atât umor bonom, cât ironie fină și sarcasm, cruzime uneori. Chiar când personajele vor să lase jocul deoparte, rămâne mai degrabă o parodie de melodramă decât o melodramă. Dar ce
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
fi prezente și ele la Castelul Solitude. Singuraticul scriitor se întoarce în trecut reproducînd o experiență cvasi-proustiană, în vreme ce oameni care au murit cu ceva timp în urmă pot participa din nou la evenimentele prezentului. "- Eh, a venit vremea să o iau spre casă, îmi zic, și chiar atunci răsar toți; și Ucunuțu cu grătarul pentru chef, și tovarășul Gross, și domnul profesor Partenie, Ťia te uită, dom' profesor, ce surpriză!ť, zic și bătrînul dascăl de literatură veche nu-mi spune
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
Dînselor, al Sfintelor femei zburătoare, care venea de undeva din deal, trecea peste creasta pădurii și se stingea mai apoi în adîncurile văioagei și ale nopții. Nu îmi aduc aminte dacă au mai fost și alte comentarii, dacă bărbații au luat sau nu în seamă această mărturisire făcută în treacăt, dar în ceea ce mă privește ea m-a urmărit peste ani cu vigoarea marilor evenimente ale copilăriei. Am tot încercat să dezleg taina acestei dizlocări, să-mi lămuresc mecanismul prin care
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
ale anilor charlestonului și-ai petrecerilor, atât la Feixes, cât și la Barcelona, orice bairam ca lumea se termina într-un pat cu chirie. Mai puțin ale mele. - Hai. Maurici, dă-o dracu', hai cu mine. - Te-aștept în salon, iau un ceai. - Nu fi fătălău, urcă. Pierzi... Tatăl tău îmi ținea predici: îmi demonstra cât de dăunător e pentru sănătate traiul în abstinență, c-o să vină și ziua să-mi adun mințile și viața și să mă dedic unei singure
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
fără să putem să ne ținem de mână, dar uniți de bucuria nemăsurată pe care-o trezesc visurile colective. Și-mpreună-am călcat multe pensiuni din portul Barcelonei (mereu cât mai departe de Feixes și de blestemul lui) și-am luat lecții despre gesturile de tandrețe interzise și-ncet-încet ne-am cunoscut trupul inexpert și clandestinitatea iubirii ne-a transformat, Maurici, student la Limbi Clasice, și Miquel, țesător, categoria-a doua, într-un singur lucru. - Cine ți l-a ucis pe Miquel
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
buze roșii din tren și i-a trimis un sărut cu gândul. Mai era jumătate de oră. A calculat că da, c-o s-ajungă la timp să moară. La Arcul de Triumf, Miquel Rossell a coborât din tramvai și-a luat-o pe strada Trafalgar, din prudență, să poată să vadă dacă se-ntâmplă ceva ciudat la locu-ntâlnirii. N-a observat nimic. Nici nu era specialist. Era doar un țesător, de categoria a doua, care se-nscrisese în FAI, muncise mult în
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
el și i-a prins ceva la-ncheietura stângii. Ceva. Niște cătușe. S-a-ncordat, a țâșnit înapoi, în rândul gol din spate, cu cătușe cu tot, înghițindu-și o-njurătură. Pe-ntuneric, orientându-se doar după lumina roșie, a luat-o spre toaletă (ocolind culoarul aglomerat de la intrare) și-a gândit, oh, nu, asta-nseamnă că l-au găbjit pe Saborit, rahat, nu, și-ajuns la toaletă a ezitat doar două secunde: cele șase foi cu instrucțiuni, rupte-n patru
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
că l-au găbjit pe Saborit, rahat, nu, și-ajuns la toaletă a ezitat doar două secunde: cele șase foi cu instrucțiuni, rupte-n patru, au ajuns în WC. Și el, pe geam, a sărit în strada Jonqueres și-a luat-o la fugă ca disperatul, atât de disperat că nu-și dădea seama că fuge chiar spre cazarma poliției. Dar n-a apucat să se gândească, căci prima împușcătură, care l-a doborât, i-a pătruns în clipa-aia în
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
asumă comportamentul de "om obligat să se realizeze, ca un stăpân cu alte cuvinte" (p. 20); în 1931, trebuie să trăiască pentru a "pune la punct acele nenorocite de caiete filosofice", fapt ce ar aduce adevărata realizare: "cel puțin să iau aci hotărârea că nu mă voi sinucide înainte de a le transcrie" (p. 28). Treptat, una din temele majore ale jurnalului devine conflictul cu lumea. Deși megalomania nu-l va ocoli (dovadă sunt "agendele" și memoriile lui E. Lovinescu), în 16
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
lupți ? Cu TERORISMUL? Și ce sunt teroriștii... Să nu uităm că în toate perioadele cînd într-o zonă a lumii a fost ocupație străină, o împilare și o opresiune, a fost un refuz al populației de a accepta conducerea asta... |ia au suportat-o greu, și s-au dedat la acte de terorism. Les chouans ai lui Balzac erau teroriști. Rezistența franceză au fost teroriști, așa îi numeau și nemții. Rezistența rusească antinazistă, a fost terorism. Tot ce este reacție spontană
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
era foarte plăcut. Unii spun , a, s-a însurat cu franțuzoaica aia, dansatoarea în Rusia, "la danseuse nue", pe care a adus-o în România, după Revoluție, generalul Dorșusov, care era amantul ei. Păi a avut gust ! Și cine a luat-o de la Dorșusov ? Mi se pare că Franasovici. Și după aia Gafencu. Această Nouchetta Gafencu a fost de o remarcabilă inteligență...Cînd Gafencu fondase și conducea ziarul Timpul, și ea se ocupa mult de Timpul, de pagina a doua în
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
cărți, și Pallady îl domina. Am primit cadou de la această rudă a mea.... Adică cînd a murit mi-a lăsat, bastonul lui Pallady, care acum e la Paris, lăsat de fiul meu la cineva și s-a dus să îl ia, să îl aducă în țară, un baston frumos, dar incomod, al lui Pallady, și cîteva desene. Atîta. A, și mai era un tablou care l-am vîndut din păcate, constrîns de împrejurări, acum cîțiva ani. Dar Pallady era un om
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
fiindcă, în ciuda faptului că era ciufut, și avea replici necruțătoare, era un om foarte sociabil și foarte plăcut. Și un om în realitate foarte amabil și politicos și bine crescut. Avea replici de astea, tăioase, care erau vorbe de spirit luate de lume drept răutăți. Nu erau răutăți, erau vorbe de spirit. Era personagiu formidabil ! Mai întîi este unicitatea aspectului lui, că avea totdeauna o haină ori de culoare cărămizie și cam prea lungă, dintr-o stofă cam prea groasă, cu
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
decît o oarecare influență mondenă, abordează un astfel de subiect, care el îl credea foarte greu. Și, am aflat asta prin socrul meu de atunci, și m-a convocat să stăm de vorbă, la Automobil Club. M-am dus și luasem cu mine...Eu conferința o scrisesem pe o hîrtie, deși am vorbit-o liber, dar ca să am textul. Și m-am dus la această întîlnire : maestre, asta e scris pe hîrtie, vedeți dacă vă convine. Dar am și stat de
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
și de capete/ și năzdrăvane ciocane,/ cu ele pămîntul în două să-l spargă". în "monografia" ce i-a dedicat-o lui Aron Cotruș, în 1981, singura de care a avut parte acesta în perioada comunistă, Ion Dodu Bălan își ia permisiunea de-a blama comportarea demnă a desțăratului bard. Comentatorul dorește a legitima ideea sfidătoare că Aron Cotruș n-ar fi putut înțelege "epoca nouă ce se deschidea în istoria țării sale". "în atmosfera reacționară din capitala Spaniei franchiste - scria
Metalirismul lui Aron Cotruș (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12513_a_13838]
-
fi putut înțelege "epoca nouă ce se deschidea în istoria țării sale". "în atmosfera reacționară din capitala Spaniei franchiste - scria tendențiosul criticastru - se amestecă printre cei ce, fugind de mînia dreaptă a poporului ajuns la putere, au crezut că pot lua patria pe talpa pantofilor pentru a menține, aiurea, un regim politic odios, condamnat definitiv de mersul progresist al istoriei". Dar Spania lui Franco, precizează Ion Cristofor, era comparativ cu România un paradis al democrației! Spre a adăuga cu pertinență " Se
Metalirismul lui Aron Cotruș (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12513_a_13838]
-
purificată și aceea de regionalisme. Lipsa particularităților dialectale îl miră profund și pe Iorga, care îl știe "ardelean născut în părți unde nu se vorbește o limbă curată". Chiar dacă cu bine-cunoscuta și atotprezenta ironie își numește poema "jucărea", talentatul scriitor ia cumva în serios acest "feliu de poezie noao", deosebindu-l de versurile ce "s-au obicinuit la cîntece de doru lelii și de frunză verde". Ajuns magistrat la Lwow, Budai Deleanu își amăgește "ceasurile de mîhniciune" cu cîte o "zburată
August - Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12514_a_13839]
-
doream, să fiu singur cu mine. Și cînd simțeam nevoia să scriu, mă retrăgeam în cămăruța mea, foarte mică și ticsită de cărți, și acolo eram pe propria mea planetă. Și apoi, cred că unui romancier nu-i strică să ia parte, o dată pe săptămînă, la o ședință de comitet pentru planificarea și proiectarea unor noi construcții. Nu-i strică unui romancier să participe la discuții despre finanțarea unor școli. Adevărat, la început am făcut-o din idealism, dar și din
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
sufletești. Eu fac parte din generația dependentă de Proust și Virginia Woolf. Și în cartea Dvs. pe care am tradus-o am descoperit multe urme ale subtilității și fineței de analiză a Virginiei Woolf. Nu numai pentru că personajul principal, Yoel, ia cu el în toate călătoriile de serviciu romanul Doamna Dalloway. A.O.: Ai dreptate și trebuie să-ți spun că ești unul dintre puținii care au detectat o înrudire între romanele mele și cele ale Virginiei Woolf. însă eu, cînd
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
celebre, atît ele cît și unchiul din America, starea vremii, marea, America însăși, pe scurt - totul, inclusiv cerul care tolănit pe o sofa în mijlocul oceanului ne face semn cu mîna. Numai că, pentru a fi celebre, aceste ființe fantaste au luat totul în calcul: și apa în plămîni, și sarea în ochi și gurile "strigătoare la cer". Nemaifiind posibilă o lectură inocentă, necum senină, a textelor Aglajei Veteranyi, după ce ea și-a luat viața, înecîndu-se în apele reci ale lacului Zürich
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
pentru a fi celebre, aceste ființe fantaste au luat totul în calcul: și apa în plămîni, și sarea în ochi și gurile "strigătoare la cer". Nemaifiind posibilă o lectură inocentă, necum senină, a textelor Aglajei Veteranyi, după ce ea și-a luat viața, înecîndu-se în apele reci ale lacului Zürich, la început de februarie 2002, - aș compara acest ultim volum de "miniaturi majore" cu acel interval ultim, cînd se spune că muribundului i se desfășoară în fața ochilor minții, în cîteva clipe, filmul
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
sintagmă care "dă bine", preluată fără ghilimele: Un fior de resentiment răzbate din străfundurile ființei personajului despre acest neajuns de a te fi născut". Ici-colo "marele critic" Valeriu Cristea și trimiteri confuze la Vasile Lovinescu pe care autorul și-l ia, se pare, drept model. Premisa cărții este, totuși, ambițioasă: Ion Creangă este un "mare scriitor" care încearcă să vândă o marfă plină de "aurul și argintul" marilor valori sub învelișul frumos colorat al întâmplărilor din copilărie. Creangă ar avea două
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
în postura cititorului ideal al lui Creangă. De pe această "poziție superioară" (a catedrei gimnaziale?) criticul literar ad-hoc ne aduce, tuturor, iluminarea: Creangă nu e un poporean care scrie precum vorbește, e o "conștiință cultă", așa că unele lucruri n-ar trebui luate "drept bune", iar altele nu sunt ceea ce par a fi. Un lector neavizat ar putea să aibă, fără mâna sigură și ochiul experimentat al profesorului, surprize. Nici n-am început bine să mă lămuresc cum stăm cu "semnificațiile profunde", cu
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
de-abia după aceea să plîngem de mila confraților noștri. Trustul de presă Ringier a mai avut probleme cu ziariștii români, cu prilejul faimosului divorț intentat de echipa de la Pro Sport. îmi amintesc o propoziție a lui Cătălin Tolontan: , Vom lua și cîinii din fața redacției." Atunci a avut loc o rocadă redacțională. ProSportiștii s-au dus la Gazeta sporturilor, iar cei de la Gazetă s-au dus în locul lor la ProSport. Toată lumea a fost mulțumită. După părerea mea, atunci, ziariștii au fost
Zile negre pentru presă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12505_a_13830]
-
de execuție. „Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine” (In. 12, 32), prezice El. Aproape anticipând un astfel de deznodământ, pasajul îndeamnă la reflecție asupra scopului acestei suferințe nevinovate: „Dar El a luat asupră-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat. Și noi Îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu. Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]