14,805 matches
-
om. Un om poate mai bun sau mai rau decât cel precedent dar mai evoluat mai plin de cunoștiințele acumulate de predescesorul său, pentru că sufletul înmagazinează toate energiile vieții și de aceea steluțele acelea sunt asa de strălucitoare, așa de luminoase pentru că ele sunt de fapt calea luminoasă a vieții. Taty mă fermecase cu povestea asta, mi-a plăcut așa de mult că nu am mai scos niciun cuvințel până nu am simțit că a terminat-o. Totuși nu am rezistat
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344077_a_345406]
-
mai rau decât cel precedent dar mai evoluat mai plin de cunoștiințele acumulate de predescesorul său, pentru că sufletul înmagazinează toate energiile vieții și de aceea steluțele acelea sunt asa de strălucitoare, așa de luminoase pentru că ele sunt de fapt calea luminoasă a vieții. Taty mă fermecase cu povestea asta, mi-a plăcut așa de mult că nu am mai scos niciun cuvințel până nu am simțit că a terminat-o. Totuși nu am rezistat și tot l-am întrebat. Vrei să
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344077_a_345406]
-
El să o imite pe Mamy. Taci, mănânci și ascultă, altfel nu-ți mai spun nimic, clar? Nebuloasă, cum să-ți explic eu ție, se dezumfla el încet, încet, nebuloasa..., e ceva sus pe cer, ca o pată mai puțin luminoasă, ca o ceață care se observă printre stele. Un fel de amestec de gaze fierbinți, de praf, rămase după ce s-au format stelele și planetele. Dar stelele și planetele, cum s-au format? Ai că asta e bună, se ( bosumflă
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344077_a_345406]
-
SUISSA Autor: Carmen Suissa Publicat în: Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017 Toate Articolele Autorului CAPITOLUL 3 Adevărul - „Asta a fost atunci, asta este acum” Nu știa câte ore se plimbase prin zăpadă. Probabil că multe, pentru că, în afara ghirlandelor luminoase, nu mai erau alte lumini. Se pare că toată lumea dormea. Îi era frică să ajungă acasă. Știa că în noaptea aceea viața ei se va schimba, ori ea nu dorea să schimbe nimic. Totul fusese perfect! Se simțise adesea ca
AUTOR CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344175_a_345504]
-
prin lume. Sunt trilul păsării voioase Ce a văzut seninul de cu zori, Și-n zborul ei a scuturat angoase... Pe aripi port lumini de visători! Sunt solul ce aduce pace, Razboiele în lanțuri le convoc, Sunt ziditor în sfere luminoase... Și mă înalt firav!...Pe scară urc cât pot. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Sunt / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1269, Anul IV, 22 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate
SUNT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343071_a_344400]
-
zile de-a rândul Și ne îneacă fiecare strop. Iar după-aceea frica ne doboară, De întuneric și singurătate, Când noaptea cu tenebrele coboară Și-n ceasuri nici secunda nu mai bate, Doar sufletul se-nalță și mai zboară În ceruri luminoase,-ndepărtate. Referință Bibliografică: PATRU SONETE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1799, Anul V, 04 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PATRU SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343088_a_344417]
-
tumultos... Cad cuvinte și semne vechi, Gata să ne ude mințile profane, Gata să ne aline mereu al nostru dor. Locul tău de veci scris este Să stai nemuritor de-a dreapta marelui Apollo, Să emani vraja călduroasă a razelor tale luminoase Și să ne acoperi inimiile cu ale tale sentimente ludice. Luceafăr zeiesc, pătimit-ai veșnic: Un martir ce plătește osânda nedreaptă, Dar care va rămâne neadormit posterității Și doina lacului se va auzi până la sfârșitul vremii. Steaua lui Eminescu În
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
criptează-n propoziție care mai de care mai măiestos, De la minunățiile clasice tunătoare, ritmate, rimate, măsurate... Până la spumoasele albe valuri ale stihului contemporan. Toate-s medicamente date spre alinare și tămăduire... Poezia, proza... cărți sfinte-s pentru oricine. Doamne... ce cuplu luminos sunt! Ah, dulce terapie prin poezie și proză! Veșnic vei dăinui pe ale noastre plaiuri profane. Sacru-i sunetul penei cu cerneală... Minuni curate se pot face cu el - Yin și yang al universului nemuritor: Castel al câmpiei aurii și
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
încă din pântece - Încătușare meschină a propriului ciolan: Otravă puturoasă ce mă-năbușă Și mă veștejește fără oprire. Legea și Datina mereu sunt treze, Gata să-mi mănânce rărunchii... În loc să-mpuște brazi găunoși, Nimeresc fără teamă tot un biet meteor luminos, Care stă-mpietrificat în scaunul predestinării, Consternat de plumbul ce găurește neîncetat. Stelele-s uimite, ochi nebuni și-nfometați După ale durerii zări, care nu se mai sting Și scrutează tăioși orice ocnaș nevinovat - Orice Hefaistos aruncat cu violență-n peștera
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
văd decât noaptea, Stând în a ei slavă Și, curățând putreziciunea pământului De rămășițele trudei noastre, Ce-n veci nu se termină. Sufletul-mi bate-n piept puternic, Dorind să iasă afară, În fața nopții fioroase, apoi La cer se-nalță luminos. Durere Din negura veșnicului timp, Se șoptește-n întreaga lume, De-o lungă viețuire omenească, Ce-a sădit fericire-n multe suflete, Simțindu-se ca-n edenul mult dorit, Care l-au pierdut din prostească neascultare. În trecerea multor veacuri
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
mult prevăzut al sorții, Se -ntețește strașnic, Mistuindu-mă pe zi ce trece, Iar lanțurile infirmului hain, Se strâng mai tare Și mă macină necontenit. Inima, rugându-se cu stăruință la pronia divină, Evadează din zalele maladiei Și se înalță luminoasă, La cerul curat al meteorilor strălucitori, Uitând de tortura suferințelor întunecate. Libertate În pajijștea casei stăteam adesea, Și priveam micile perle cosmice Cum se zbânțuiau-n întunericul nopții, Fără nici-o greutate , Ca pasărea liberă a cerului Ce cutreieră peste mări
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
lumea întreagă Și tot neamul bărbătesc să-l arunce-n tartar... Dar mă-ntreb în suflet, asta să-nsemne femeia? Anonimii oceanelor șoptesc că-i zeiță reîncarnată - Însuși luna ce coboară din a bolții veșnicie Și-și îndreaptă rezele-i luminoase spre slava văzduhul... Însă întrebarea-și face loc și zice: oare asta să fie femeia? Femeia... ah, ce fixă idee mai este! De parcă-ar fi un fior seismic Și tot duhul străbun s-ar clătina, Ca într-un vechi basm
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
răspândește-n întinsul univers Și mă face să plutesc melancolic, După dragostea ce n-am avut-o Și după care tânjesc de când mă știu. Noaptea amorului În noaptea cea tăcută, Stau ascuns într-o grădină măruntă Și privesc la geamul luminos, Unde-ți zăream umbra înfățișată frumos. Sufletul mi-e frânt de dorul tău, Ca un mare hău, Unde am intrat dinadins Și mă mistuie mereu un foc aprins. Ochii mei numai la tine se uitau Și-n întunericul veșnic înotau
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
o dâră care tare semănă cu o coajă de lapte cu cafea. Cum în încăpere era semiîntuneric, din graba de a mânca ceva cât mai repede, ca să-mi astâmpăr foamea de copil, nu m-am retras într-o zonă mai luminoasă, să verific ce conținut are cana, convins fiind că este meniul de dimineață, așa că am dus cana la gură și mi-am umplut-o cu ce conținea. Poate, că lăcomia mea de a înghiți dintr-o dată cât mai mult lichid
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343113_a_344442]
-
s-a inserat, e prea târziu. În ultimul timp, spre deosebire de Criști, Delia fremăta de fericire. La serviciu, unde colega de birou îi cunoștea starea, îi spuse: Delia arăți minunat. Ochii tăi au o strălucire aparte, tenul tău e atat de luminos! Te invidie draga mea colega, sunt mai tânără decât tine cu ceva ani, dar tu arăți minunat! Ieșind pe ușă spitalului, Criști se îndrepta spre mașină, si opri în fața unui hotel. — Cu domnul Stănilă de la camera 44, vă rog, îi
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343139_a_344468]
-
ceața, în care intrasem, odată cu trecerea prin gara Vaslui. Doar răcoarea mai persista și aceea nu era răcoarea dimineții, ci cea a emoțiilor pe care o simțeam amândoi ca niște adolescenți. Lângă mine pășea o doamna elegantă, cu un chip luminos, un ten fin, zâmbitoare, cu mersul drept, sprințar, un pic jenată, chiar dacă încerca să-și ascundă starea emoțională. M-am lăsat condus spre stația de tramvai și am refuzat, de a fi ajutat la bagaje. După cât era de subțire la
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
zic românii-agili TOMIS Cu șase veacuri-nainte de Hristos, Vâslașii ahei din Milet acostară Să -nalte o Cetate legendară La mijlocul Dobrogii -n mal frumos Și vestea-o duse-n larg un albatros: O ancoră - descălecat de țară În cea mai luminoasă, lungă vară ´Nainte de-anotimpul furtunos. Și noul polis, TOMIS fu numit După isprava lui Iason și-a Medeii* Apoi Bizanțul l-a-mproprietărit Prin Constantin ce dărâmat-a zeii. Küstenge i-au spus Turcii-mpătimit Să șteargă ce-au întemeiat Aheii. * O
SONETELE MĂRII NEGRE (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343187_a_344516]
-
vineri ținuse ultimele ore ale cursului, iar de duminică de la ora 11 până luni la ora 5, 14 nov. 1831, s-a zbătut și a trecut liniștit în marele somn). Este o carte profundă, prin durerea și suferința cuprinse, și luminoasă prin speranța degajată, plină de milă și iubire. (Chiar titlul unui poem este definitoriu în ambele sensuri: Se plimbă-n mine un pumnal albastru.) Aș putea spune că dacă pe pământ, în lumea de zi cu zi, suferința acaparează totul
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
să-l adug ca încheiere. - Am văzut și trăit omul alunecat în suferință, ca și poeta, căutând o rază de speranță pe calea reîntoarcerii spre divinitate. Și nu pot să nu mă întreb: ce anume stă la baza acestei reîntoarceri luminoase spre divinitate? Și drept urmare, în ce consistă temeiul acestei poezii care-și face din suferința și salvarea omului obiect? Există un raport al Creatorului cu făptura creeată, al neputinței acesteia din urmă față de El, al slăbiciunii Lutului față de Spirit, dar
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
CLACA În casa bunicilor va fi clacă mare, bunica se pregătește ca de sărbătoare. Mă trezește si mă smulge din a mele vise Cu figura-i luminoasă, parcă nu dormise. Cozile bunicii poartă salbele cu cocoșei ce scot clinchete discrete sub basmaua ei. Și miroase tare bine a izmă si busuioc sau poate a iasomie că-i poartă noroc. Eu ma uit în ochii ei cu unde
ARBORELE VIEŢII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343191_a_344520]
-
fabulos și cutremurător care crede în steaua iubirii. Cultural, confesional, etnic și patriotic, el aparține atât românilor, cât și albanezilor. Adică: este cel de o ființă cu suferința și căldura noastră. Prin lucrarea sa culturală, Baki Ymeri arată un punct luminos, comun și tandru. El aparține nu numai limbilor română și albaneză, ci și limbilor germană, franceză, bulgară, macedoneană, slovenă, sârbocroată, aromână, italiană, până la zece, ca un Cantemir întors prin Istoria hieroglifă spre poem, ca un cântec care caută o Europă
FOC SACRU DE BAKI YMERI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343182_a_344511]
-
pe prima impresie ci îl descriu așa cum l-am cunoscut și analizat mai tarziu. Nu doresc s-a se înțeleagă că serviciul militar nu își lasa-se urme negative asupra acestui tânăr, dar ceea ce mă impresiona la el era partea luminoasă a ființei lui. Viața sa printre noi era asemenea razelelor de soare într-o dimineață de iarnă încălzind puțin și înviorând atmosferă. Cât de minunate sunt viețile unor oameni cu care te-ai întâlnit în viață și te-au influențat
PORTRETUL UNUI SOLDAT de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343525_a_344854]
-
nu-i de partea noastră-acuma!/ Oricât de mult ar vrea să ne despartă,/ De-acum, îți voi rămâne credincioasă// O viață-ntreagă! Și cu toată gluma/ Că poate tu o iei așa), te-ndreaptă/ Spre mine, ca spre Steaua luminoasă!” "Iertată-mi fie această prezentare aproape integrală a sonetelor asupra cărora m-am oprit și care mi s-au părut edificatoare pentru firul poveștii de dragoste în versuri redată cu sensibilitate și măiestrie de pana autoarei, însă nu puteam să
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
Opera lui ascunde un travestit romantic, aplecată cu o exagerare orientală asupra răului, și se ascunde într-un sofism al fericirii. Dincolo de jocul teatral al maledicțiunii, transpare optimismul blând al filosofului care, gândește mereu pentru a căuta fericirii un cosmos luminos, și surâde când masca cea tristă îi cade... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Masca lui Schopenhauer-paradisul pierdut al neființei / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 622, Anul II, 13 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al
MASCA LUI SCHOPENHAUER-PARADISUL PIERDUT AL NEFIINŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343639_a_344968]
-
cărei misiune a fost și va rămîne grea: chemarea la rugăciune în fața Sfintei Cruci . Toaca, melodie aforistică, care începe să bată în sfintele mănăstiri sau biserici, înainte de a începe o Liturghie sau o Sfântă Vecernie, iar noi așezați cu răbdare luminoasă în fața Răsăritului, înaintea Maicii Domnului și a Sfăntului Altar, aducem cu bucurie prin jertfa noastă, chemarea la rugăciune. Toaca, nu-ți alterează sufletul, ci dimpotrivă, ți-l purifică ! “ Septembrie 1980. Am ajuns în stațiunea Călimănești într-o dimineață, pentru un
METAFORE APRINSE DIN AMINTIRILE POETULUI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343640_a_344969]