5,376 matches
-
și să nu îi judece pe oamenii mânăstirii, dar nu se arată că aceștia nu au dreptul de a se adresa judecății domnești, domnul păstrându-și dreptul de a judeca în ultimă instanță. O nedumerire ar stârni și scutirea dată mânăstirii Neamț la 11 martie 1446, când satele acesteia sunt scutite de toate dările și slujbele datorate domniei, egumenul căpătând și dreptul de judecată asupra acestora. În același an, la 20 iulie, domnul dă un nou privilegiu, prin care îi sunt
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
slujbele datorate domniei, egumenul căpătând și dreptul de judecată asupra acestora. În același an, la 20 iulie, domnul dă un nou privilegiu, prin care îi sunt întărite niște sate. Dacă erau imunitare, de ce era nevoie să îi fie întărită proprietatea mânăstirii asupra lor ? Documentul din 22 august 1447 ne arată că este vorba de scutiri parțiale și nu de imunitate deplină, din moment ce se menționează că locuitori celor 17 sate ale mânăstirii Neamț erau obligați să meargă la oaste, când va merge
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
erau imunitare, de ce era nevoie să îi fie întărită proprietatea mânăstirii asupra lor ? Documentul din 22 august 1447 ne arată că este vorba de scutiri parțiale și nu de imunitate deplină, din moment ce se menționează că locuitori celor 17 sate ale mânăstirii Neamț erau obligați să meargă la oaste, când va merge și domnul. Sunt scutite de dări și de slujbe și satele Putnei, dar nu trebuie uitat faptul că domeniul mânăstirii este creat de domn, care cumpără sate și își înzestrează
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
deplină, din moment ce se menționează că locuitori celor 17 sate ale mânăstirii Neamț erau obligați să meargă la oaste, când va merge și domnul. Sunt scutite de dări și de slujbe și satele Putnei, dar nu trebuie uitat faptul că domeniul mânăstirii este creat de domn, care cumpără sate și își înzestrează propria ctitorie. Nu este vorba, ca în Apus, ca stăpânul domeniului să impună suzeranului acordarea imunității domeniului pe care îl stăpânea el. Dar, esențial, pentru organizarea feudală a societății românești
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că domeniul boieresc moldovenesc nu s-a bucurat de imunitate. O altă dovadă o constituie obligația tuturor locuitorilor să meargă la oaste. O scutire deplină nu o capătă decât două sate, Balasinăuți și cel ce se va ridica pe hotarul mânăstirii lui Iațco, iar aceată situație cu totul specială se explică prin aceea că cele două sate erau proprietatea unor mânăstiri de călugărițe. Organizarea militară a Moldovei Oastea cea Mare. Una dintre instituțiile specifice organizării militare a țărilor noastre în Evul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la oaste. O scutire deplină nu o capătă decât două sate, Balasinăuți și cel ce se va ridica pe hotarul mânăstirii lui Iațco, iar aceată situație cu totul specială se explică prin aceea că cele două sate erau proprietatea unor mânăstiri de călugărițe. Organizarea militară a Moldovei Oastea cea Mare. Una dintre instituțiile specifice organizării militare a țărilor noastre în Evul Mediu o constituie existența oastei mari, adică posibilitatea ca, în momentele de mare primejdie, domnul să cheme la oaste pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dovadă că toți bărbații valizi erau obligați să meargă la oaste o constituie scutirile, pe care domnul le dă unor sate. În Țara Românească, o asemenea scutire apare în primul document al cancelariei domnești, din 1374, când satul Jidoștița al mânăstirii Vodița este scutit de toate dările și slujbele datorate domniei, inclusiv de a merge la oaste. Pentru Țara Românească există mai multe documente din care rezultă că țăranii aserviți erau datori să meargă la oaste. Pentru Moldova există doar trei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Pentru Moldova există doar trei documente, în care domnul dă scutiri privind îndatorirea țăranilor de a merge la oaste. La 1 august 1444, Petru al II-lea scutește pe sătenii din satul Balasinăuți de a merge la oaste. Satul aparținea mânăstirii Horodnic, o mânăstire de maici, fapt care explică scutirea acordată de domn. Mânăstirea avea nevoie de mână bărbătească pentru lucrările ei. Cea de-a doua scutire e din 22 august 1447, când același domn acordă scutiri de dări și slujbe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
doar trei documente, în care domnul dă scutiri privind îndatorirea țăranilor de a merge la oaste. La 1 august 1444, Petru al II-lea scutește pe sătenii din satul Balasinăuți de a merge la oaste. Satul aparținea mânăstirii Horodnic, o mânăstire de maici, fapt care explică scutirea acordată de domn. Mânăstirea avea nevoie de mână bărbătească pentru lucrările ei. Cea de-a doua scutire e din 22 august 1447, când același domn acordă scutiri de dări și slujbe satelor mânăstirii Neamț
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
țăranilor de a merge la oaste. La 1 august 1444, Petru al II-lea scutește pe sătenii din satul Balasinăuți de a merge la oaste. Satul aparținea mânăstirii Horodnic, o mânăstire de maici, fapt care explică scutirea acordată de domn. Mânăstirea avea nevoie de mână bărbătească pentru lucrările ei. Cea de-a doua scutire e din 22 august 1447, când același domn acordă scutiri de dări și slujbe satelor mânăstirii Neamț dar aceștia erau datori să meargă la oaste “când domnia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o mânăstire de maici, fapt care explică scutirea acordată de domn. Mânăstirea avea nevoie de mână bărbătească pentru lucrările ei. Cea de-a doua scutire e din 22 august 1447, când același domn acordă scutiri de dări și slujbe satelor mânăstirii Neamț dar aceștia erau datori să meargă la oaste “când domnia mea va merge în persoană”. Cel de-al treilea document este din 31 august 1458, în care Ștefan cel Mare acordă slobozie satului Borhinești, satul mânăstirii Moldovița, locuitorii acestuia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și slujbe satelor mânăstirii Neamț dar aceștia erau datori să meargă la oaste “când domnia mea va merge în persoană”. Cel de-al treilea document este din 31 august 1458, în care Ștefan cel Mare acordă slobozie satului Borhinești, satul mânăstirii Moldovița, locuitorii acestuia fiind datori să meargă la oaste “când se va întâmpla însumi domniei mele să meargă la oaste”. Dar nici când se dă dreptul unei mânăstiri să întemeieze un sat, cum este cazul mânăstirii lui Iațco, în 1453
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
august 1458, în care Ștefan cel Mare acordă slobozie satului Borhinești, satul mânăstirii Moldovița, locuitorii acestuia fiind datori să meargă la oaste “când se va întâmpla însumi domniei mele să meargă la oaste”. Dar nici când se dă dreptul unei mânăstiri să întemeieze un sat, cum este cazul mânăstirii lui Iațco, în 1453, locuitorii acestuia urmau să fie scutiți de toate dările și slujbele, dar nu și de oaste. Cronicarii străini au remarcat și ei participarea la lupte a oamenilor de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
slobozie satului Borhinești, satul mânăstirii Moldovița, locuitorii acestuia fiind datori să meargă la oaste “când se va întâmpla însumi domniei mele să meargă la oaste”. Dar nici când se dă dreptul unei mânăstiri să întemeieze un sat, cum este cazul mânăstirii lui Iațco, în 1453, locuitorii acestuia urmau să fie scutiți de toate dările și slujbele, dar nu și de oaste. Cronicarii străini au remarcat și ei participarea la lupte a oamenilor de rând. Thuroczi și Antonius Bonfinius menționează faptul că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
moșia lui Duma Negru ajunsese în 1462 în proprietatea lui Nicoară Sârbescul, după aceea în proprietatea boierului Scânteie, iar nepoții lui Duma Negru vindeau două părți din a patra parte dintr-un sat, ca în 1628 să ajungă în stăpânirea mânăstirii Bârnova. Este greu de stabilit valoarea tuturor satelor lui Duma Negru pe care le cumpără Nicoară Sârbescul. Documentul este ambiguu. După enumerarea satelor lui Popșa și Moișă Filosoful, se arată că s-au plătit 60 de zloți, dar în epocă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înseamnă că această jumătate, unde nu era curte, valora mai puțin ca cealaltă jumătate. În 1458, Mărușca, fata lui Andrieș Slujăscul, după ce se împarte moșia între frați, dăruie partea ei, jumătate din satul Slujești, unde a fost curtea tatălui său mânăstirii Bistrița. Dacă ar fi avut vreo importanță curtea lui Slujescu și Mărușca ar fi vrut să facă o danie unei mânăstiri, dăruia alt sat, pentru că mânăstirea nu avea nevoie de o curte întărită; curtea i-ar fi revenit unui frate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
după ce se împarte moșia între frați, dăruie partea ei, jumătate din satul Slujești, unde a fost curtea tatălui său mânăstirii Bistrița. Dacă ar fi avut vreo importanță curtea lui Slujescu și Mărușca ar fi vrut să facă o danie unei mânăstiri, dăruia alt sat, pentru că mânăstirea nu avea nevoie de o curte întărită; curtea i-ar fi revenit unui frate, de la care ar fi luat un sat, pe care să îl dea mânăstirii. Aceași situație se întâlnește în 1415, când niște
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
frați, dăruie partea ei, jumătate din satul Slujești, unde a fost curtea tatălui său mânăstirii Bistrița. Dacă ar fi avut vreo importanță curtea lui Slujescu și Mărușca ar fi vrut să facă o danie unei mânăstiri, dăruia alt sat, pentru că mânăstirea nu avea nevoie de o curte întărită; curtea i-ar fi revenit unui frate, de la care ar fi luat un sat, pe care să îl dea mânăstirii. Aceași situație se întâlnește în 1415, când niște boieri fac danii Bistriței, boierul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ar fi vrut să facă o danie unei mânăstiri, dăruia alt sat, pentru că mânăstirea nu avea nevoie de o curte întărită; curtea i-ar fi revenit unui frate, de la care ar fi luat un sat, pe care să îl dea mânăstirii. Aceași situație se întâlnește în 1415, când niște boieri fac danii Bistriței, boierul Negru dăruindu-i satul Gâdinți, unde era curtea lui. Formula „unde a fost curtea” nu ne îngăduie să presupunem că este vorba de curte întărită, care exista
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
emiterii documentului în care este menționată. Formula ne indică doar faptul că în acel loc a fost, cândva, curtea unui boier. Lămuritoare în acest sens sunt documentele referitoare la „curtea lui Dieniș”. La 25 aprilie 1475, Ștefan cel Mare întărea mânăstirii Humorului satele sale printre care și „curtea lui Dieniș”. De data aceasta nu ni se mai spune „unde a fost curtea lui Dieniș”, ci, simplu, curtea lui Dieniș. Ar însemna că, în 1475, aici exista, chiar în apropierea mânăstirii Humor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
întărea mânăstirii Humorului satele sale printre care și „curtea lui Dieniș”. De data aceasta nu ni se mai spune „unde a fost curtea lui Dieniș”, ci, simplu, curtea lui Dieniș. Ar însemna că, în 1475, aici exista, chiar în apropierea mânăstirii Humor, o curte întărită, curtea lui Dieniș. Dacă această curte ar fi avut vreun rost militar, nu avea nici un sens ca ea să fie dăruită unei mânăstiri. Alte documente, date mai înainte, ne dau posibilitatea să cunoaștem ceva mai bine
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
curtea lui Dieniș. Ar însemna că, în 1475, aici exista, chiar în apropierea mânăstirii Humor, o curte întărită, curtea lui Dieniș. Dacă această curte ar fi avut vreun rost militar, nu avea nici un sens ca ea să fie dăruită unei mânăstiri. Alte documente, date mai înainte, ne dau posibilitatea să cunoaștem ceva mai bine ce se ascunde sub formula curtea cuiva. Mânăstirea Humorului aparținea domeniului lui Oană Vornic. În 1415, Alexandru cel Bun dăruia mânăstirii „panului Ion vornic” un sat la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dacă această curte ar fi avut vreun rost militar, nu avea nici un sens ca ea să fie dăruită unei mânăstiri. Alte documente, date mai înainte, ne dau posibilitatea să cunoaștem ceva mai bine ce se ascunde sub formula curtea cuiva. Mânăstirea Humorului aparținea domeniului lui Oană Vornic. În 1415, Alexandru cel Bun dăruia mânăstirii „panului Ion vornic” un sat la gura Solonețului și seliștea lui Dieniș. Așadar, la 1415, este vorba de o seliște, adică de un loc unde a fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ca ea să fie dăruită unei mânăstiri. Alte documente, date mai înainte, ne dau posibilitatea să cunoaștem ceva mai bine ce se ascunde sub formula curtea cuiva. Mânăstirea Humorului aparținea domeniului lui Oană Vornic. În 1415, Alexandru cel Bun dăruia mânăstirii „panului Ion vornic” un sat la gura Solonețului și seliștea lui Dieniș. Așadar, la 1415, este vorba de o seliște, adică de un loc unde a fost sau se putea întemeia un sat. La 20 ianuarie 1456, Petru Aron întărea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ca apoi să îl schimbe cu alt sat, unde a fost o curte. Existența unei curți nu presupune și o fortificație, un fel de castel, de la care proprietarul putea sfida puterea domnească. Acest lucru îl demonstrează dania unor curți făcute mânăstirilor. Într-un privilegiu din 17 aprilie 1475, aflăm că unul din satele dăruite mânăstirii Horodnic, încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun, era numit „unde a fost curtea lui Petru Vrană”. Într-un document din 14 decembrie 1458, niște boieri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]