4,492 matches
-
frâu liber și să-și golească pieptul de anumite strigăte, de anumite porniri Înflăcărate. La ce echilibru pozitiv se putea ajunge? Era această luptă pătimașă cu totul inutilă? Era și bateria de energie a scopurilor nobile. Lătrând, sâsâind, sporovăind ca maimuțele și scuipând. Dar erau momente când Iubirea părea a fi marele arhitect al vieții. Sau nu erau? Chiar și prostia se putea uneori făuri drept un cadru măreț pentru marile acțiuni. Sau nu se putea? Dar pentru aceste slăbiciuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vârsta Înaintată. Și nici nu m-ar deranja dacă n-ar fi nimic după moarte. Dacă urmează doar să fie așa cum a fost Înainte de naștere, de ce să-ți pese? Acolo nu ai mai primi nici o informație În plus. Neastâmpărul de maimuță ar Înceta. Cred că mi-ar lipsi În principal doar intuițiile mele vagi despre Dumnezeu În multele forme zilnice. Da, asta mi-ar lipsi. Și atunci, doctore Lal, dacă luna ar fi avantajoasă pentru noi metafizic, eu aș fi complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
marfă care să-l Împiedice. Se apropiau de Lincoln Center și, la Columbus Circle, de clădirea Huntington Hartford, pe care Bruch o numea Taj Mahole.1 Nu-i caraghios! spunea Bruch. La propriile glume se tăvălea de râs. Ca o maimuță, se prindea cu mâinile de burtă și Închidea ochii, cu limba atârnându-i, orb, din gură. Ce clădire! Toată numai găuri. Dar ce prânz pe cinste făceau de numai trei dolari. Era Înnebunit după meniul lor - pui havaian și orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aveau chiloții Elodiei în ziua dispariției. În fine, NU despre avocată vreau să vorbesc, ci despre o tanti pe care o aduce Diaconescu, cred că-i zice Ildiko, femeie care în timpul liber este medium și ghicește tot-tot-tot. O pune ca maimuța la poză, să-i facă reiting mistic. Și ea se încordează și ghicește unde este cutare găină, cine cui i-o legat cununia, dă de deochi și de impotență și multe altele. Prezice, dom’le, viitorul, de-ți vine să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
întinderi întregi de pământ. Jonas luă pușca, o salută, cântărindu-i pe braț greutatea devenită familiară. Și totuși, parcă nu-l prea trăgea inima. — Anul ăsta, Jonas, vei împușca tot ce vezi - înțeles? — Da, stăpâne. — Tot ce-o fi - bărbătuș, maimuță, porc. Și tot ce se face auzit. Nu stai să te uiți. Cum auzi un zgomot, tragi. Printre cei care ascultau se produse foială și se iscară murmure de protest. — Și dacă se arată a fi un porc de om
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
care Ștefănel nici nu știa că există și se găteau pentru călători mâncăruri ce depășeau imaginația omenească. Orice putea fi mâncat În marele oraș chinezesc, de la broaște țestoase la șerpi și de la gâze cu aspectul unor greieri la capete de maimuță. Dar cel mai bine se vindeau mătăsurile și armele. Mătăsurile transformau bazarul Într-o lume viu colorată, plină de grație și de semnificații. Tânărul se gândi că, poate, doar Midori ar fi Înțeles ce Înseamnă fiecare culoare, ce haină s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bănuiască ce anume declanșa, însoțindu-ne și de altă hrană literară, miracolul limbii, căci puțin mai târziu, unchiul Annei, Paul, un excentric care locuia împreună cu afabila lui soră; într-o vilă cu multe camere și care ținea în grădină o maimuță în lanț, mi-a împrumutat Berlin Alexanderplatz al lui Alfred Döblin, așadar romanul unui autor la care, mai târziu, am intrat ucenic carte după carte și în cinstea căruia am înființat un premiu. La astea s-a adăugat, în ediția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce gogoriță ești! râse Mini. Nory făcu o strâmbătură echivocă. - Se teme oare de tine pentru că frecventezi lumea studențească? E poate galant pe acolo? glumi Mini. li poți compromite. - Adică crezi poate că nu e! Fiindcă e urât ca o maimuță?! Nu asta l-ar turbura. Dimpotrivă, s-ar îngîmfa, și Lina când ar auzi nu și-ar crede urechilor și ar fi încîntată de succesele Rimului, atâta e de proastă . . . N-o cred însă capabilă de rușinea de a fi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
suferință alta decât amorul! Un capriciu o dusese 3a Viena în loc de București. Doctorul Rim regreta, schița chiar un suspin. In ziua aceea nu avea nici o teamă de ridicol. Sufletul lui își uita învelitoarea trupească, și rezultatul era un fel de maimuță lirică. Mini aruncă asupra lui Rim o privire de ansamblu, începînd de la fruntea enorm lărgită de părul care, fără chelie, începea să o decoreze departe pe tigvă, blond închis cu fire lungi și grase, așa de periate că păreau lipite
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Prințesei. Ah!ce bune sunt! Mulțumesc! În loc să le mănânci, le-ai aruncat, toanto! — Tontule! — Fir-ai tu să fii de fată, pe mine mă faci tont? — Fir-ai tu să fii de băiat, mă faci pe mine toantă? — Imiți ca maimuțele, maimuță! — Maimuțoiule, îi trântește fereastra Prințesa încheind dialogul. Studentul rămâne pe loc așteptând să mai apară Prințesa cu care ar fi dorit să mai dialogheze în termenii aceștia pe pas de război. Odată a venit la el un bun prieten
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ah!ce bune sunt! Mulțumesc! În loc să le mănânci, le-ai aruncat, toanto! — Tontule! — Fir-ai tu să fii de fată, pe mine mă faci tont? — Fir-ai tu să fii de băiat, mă faci pe mine toantă? — Imiți ca maimuțele, maimuță! — Maimuțoiule, îi trântește fereastra Prințesa încheind dialogul. Studentul rămâne pe loc așteptând să mai apară Prințesa cu care ar fi dorit să mai dialogheze în termenii aceștia pe pas de război. Odată a venit la el un bun prieten și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
prune, mandarine, ce are la îndemână, pe care le culeg din zăpadă și le mănânc făcându-i în ciudă. Înseamnă că dragostea vă cam prinde în mreje? — Ce dragoste? Că ne adresăm unul altuia toate preiorativele din lume: nebună, toantă, maimuță, afurisită, căpoasă și câte și mai câte... — Și ce zice? — Mi le-ntoarce la fix: nebun, tont, maimuțoi, afurisit, căpos. — Ha! Ha! Ha! Ai dat de dracu! Nu se lasă păgubașă. Și totuși îmi place acest fel al nostru de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
bătea, cioc, cioc, cioc... am dus degetul la buze, m-am apropiat de ea (mamă, ce bună era, așa speriată și mincinoasă!) și i-am povestit în șoaptă bancul cu tipul care s-a angajat la circ pe post de maimuță. Un tip fără serviciu vede un anunț la Grădina Zoologică: "Angajăm zilieri pe bani buni". Intră și unul îi spune: Dom'le, ne-a murit maimuța și, cum veneau mulți copii să o vadă, o să dăm faliment, așa că pune matale
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în șoaptă bancul cu tipul care s-a angajat la circ pe post de maimuță. Un tip fără serviciu vede un anunț la Grădina Zoologică: "Angajăm zilieri pe bani buni". Intră și unul îi spune: Dom'le, ne-a murit maimuța și, cum veneau mulți copii să o vadă, o să dăm faliment, așa că pune matale pielea asta de maimuță pe tine, intră în cușcă și fă ceva giumbușlucuri pe acolo, că nu-i mare lucru." Zis și făcut. își pune tipul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
serviciu vede un anunț la Grădina Zoologică: "Angajăm zilieri pe bani buni". Intră și unul îi spune: Dom'le, ne-a murit maimuța și, cum veneau mulți copii să o vadă, o să dăm faliment, așa că pune matale pielea asta de maimuță pe tine, intră în cușcă și fă ceva giumbușlucuri pe acolo, că nu-i mare lucru." Zis și făcut. își pune tipul blana, intră în cușcă, vin copiii, se joacă, face tumbe, se ambalează și, din greșeală, sare în cușca
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
tu? se răsti Vlad. Ce-nseamnă asta? Spune mai bine despre ce-i vorba și n-o mai fă pe secretosul cu noi! Ia dați-i pace Bărzăunului! îi luă apărarea Ilinca. Vă tot luați de el, de parcă ar fi maimuța voastră! El ne-a spus ce-a citit, și gata. Fiecare crede ce vrea. Iar cît privește tainele acestei pietre, acum nu mă mai interesează... Mi-i de-ajuns ce-am auzit... Apropo, Bărzăune, își îndulci ea glasul cît putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
auziți că se apropie de noi? Strigătul de ajutor nu se mai auzi, în schimb ceva cu mult mai curios le reținu tuturor atenția îmbolnăvindu-i de groază. Pe lîngă răgetele leului se mai făceau auzite strigăte de elefanți, de maimuțe, de leoparzi și chiar de tigri. Nu mai era pentru nimeni nici o îndoială. Ceea ce spusese doctorul la început, și anume că se aflau în fața unui fenomen mai mult decît curios, era perfect adevărat. Nici nu puteau crede că au iluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
își recăpătă stăpânirea de sine și reveni asupra spuselor fetei: ― Oameni ai zis? ― repetă ei. Fata încuviință. ― Dar nu mă-întreba cum au venit aici. Eu habar n-am nici cum au apărut oamenii ca noi pe Pământ. Teoria cu maimuța pare plauzibilă numai dacă n-o privești prea de aproape. Dar, te rog, hai să nu ne pierdem în tot felul de ipoteze. Mie, personal, îmi pare bine că sunt oameni și nu cine știe ce monștri necunoscuți. Ce pot însă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
că turba dacă era forțat să ajungă la mâncare pe un drum întortocheat. Toate experiențele erau prezentate. Mai întâi viermele, apoi știuca repezindu-se în ecran, porcul gemând înnebunit; și mai apoi, o pisică, un câine, un coyot și o maimuță supuse la diferite experimente. Nimic ce i-ar fi lui de folos. Nici o sugestie, nici o posibilitate de comparație sau raport cu ce voia el să facă. ― Și acum ― zise vocea ― înainte de a trece la creierul omenesc, merită să subliniem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se revărsau în masă din tunelurile, din găurile și din scorburile enorme ale scoarței. Gosseyn privea încordat. Ajunse pe sol, siluetele se năpustiră la atac urlând. Era o priveliște insolită: se lăsau să cadă de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o mare de oameni purtând șorțuri ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ne explicați cât de aproape sunt de adevăr toate teoriile științifice despre crearea universului nostru solar, al lumii universale, cât de mult sunt manipulări și influențări ale răului care ne Îndepărtează de adevăr? Cu siguranță, omul nu se trage din maimuță. Oamenii provin din Matrice. Spiritele lor au ales să dea ocol Pământului, Înainte de a se crea sufletul și corpul. Apoi, prin contribuția mai multor civilizații, În timp ce spiritele așteptau În astral, s-a studiat și s-a Încercat să se găsească
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
modă. Șam nu era chiar atat de scund pe cat insinuase Fanny Tarrant, ci doar un pic sub media de înălțime la bărbați. Era bronzat și avea riduri de expresie în jurul ochilor. Trăsăturile lui aduceau un pic cu cele ale unei maimuțe. Avea un nas cârn și buza superioară proeminenta. — Șam! exclama Adrian, căznindu-se să imite surprinderea afișată de Eleanor. Ce te-aduce aici atât de devreme într-o dimineață de duminică? Și înainta spre vizitator cu mâna întinsă. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe și grațioase însemne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ferestre și nu comunică cu lumea din afară decât prin ajutorul unui tub, prin care uneori iese fum și prin care se pot vedea, în timpul nopții, cele șapte emisfere ale lui Ptolemeu, iar în timpul zilei, doi oameni cum coboară din maimuță și un șir finit de bame uscate, alături de AutoKosmosul infinit și inutil...“ Nu știm de ce biblioteca este înfășurată în cearceafuri ude, nici cum arată o masă fără picioare, însă nu e nevoie acum să știm așa ceva. Aflăm doar că într-
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
într-o vizită pe Pămănt. M-ați crede? Aurora și profesorul aplaudă. Evelin continuă: Am început să am umor, nu? Aurora: Da. Mi-am adus aminte de o fetiță mică care fiind întrebată de unde se trage omul a răspuns: din maimuță. Cine ți-a spus asta? Păi mama, care mereu îmi spune maimuța mea mică și frumoasă. Vezi la noi și copiii au umor, dar un extraterestru care știe că omul nu se trage din maimuță? Deci, începi cu facerea lumii
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]