3,752 matches
-
agricultură, omul nou, dezvoltarea suprastructurii socialiste, contribuția opiniei publice la construirea conștiinței socialiste. Primii ideologi care au Încercat să impună o orientare „curată” ideologic noii sociologii au eșuat În poziții marginale. Încercarea lui Miron Constantinescu de a patrona o sociologie marxistă a eșuat complet Într-un amestec de marxism dogmatic și proiect personal de utilizare a sociologiei În lupta sa politică În interiorul partidului. O asemenea tentativă a fost Însă rapid Înlocuită. Proiectul de angajare a sociologiei În programul dogmatic de construcție
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
tradiția sociologică românească, construită pe programul reformei sociale, și, În mod special, În sociologia occidentală. Concluzie Dacă În prima perioadă a relansării sociologiei românești după al doilea război mondial a existat o tentativă de promovare a unei paradigme de sociologie marxistă (orientată spre susținerea programului construcției comuniste, printr-o abordare macrosocială), ea a fost rapid marginalizată și abandonată. Sociologia s-a orientat spre cercetarea empirică a realității sociale și spre reforma din aproape În aproape, la nivel microsocial și sectorial. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Editura Polirom. Abstract The paper analyzes the Romanian sociology in the communist period (1944-1989), from a sociological and epistemological point of view. The Romanian sociology developed during the communist period, from the very beginning, as a distancing reaction towards the Marxist sociology and as an attempt to assimilate the paradigms of the non-Marxist sociology, the antebellum Romanian sociology and the Western sociology. The development of the Romanian sociology occurred under a triple challenge: being ideologically and politically accepted by the communist
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
precum raporturile dintre sexe sau cele dintre clasele sociale. Dacă până În deceniul opt al secolului XX au existat Încercări teoretice de tratare a diviziunilor dintre generații și a celor dintre clase prin excludere mutuală - concepții inspirate, În special, din viziunea marxistă asupra claselor sociale -, după această dată optica se schimbă, accentul punându-se pe raporturile dintre generații, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe legăturile care se stabilesc la muncă, În familie, În viața politică, În spațiul de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
același timp, obiect de studiu și instrument de investigare. Printre motivele creșterii importanței teoretice a conceptului de generație, ne Întrebăm dacă folosirea noțiunii de generație (și, În general, a categoriilor de vârstă, sex sau etnie) nu tinde să substituie reprezentării marxiste tradiționale a lumii divizate după vârstă o nouă viziune asupra lumii sociale În care vechile conflicte de clasă sunt Înlocuite de conflicte noi, de generație, și, mai ales, cu noile relații dintre generații. În opinia noastră, inscripția istorică este efectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dintre aceste domenii ale cunoașterii, analizând spațiul de relații dintre ele, În sprijinul noțiunilor de stratificare și ierarhizare, se constituie ca un real progres. Diferențele existente, originile, de altfel, foarte diverse conduc la punerea În valoare a grilelor de analiză marxiste, tocquevilliene, weberiene sau paretiene În analiza claselor, subiect care conține intrinsec tema centrală a inegalităților. Problema schimbării, conceptualizată, printre alții, de Comte, Marx, Durkheim, rămâne dependentă de cea a mobilizării acțiunii colective. Am putea Înțelege mai bine emergența mișcărilor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
vezi Fize, 2001, 302-307). Facem precizarea că noțiunea de generație istorică nu trebuie confundată cu cea de cohortă de naștere, al cărei sens În demografie este strict delimitat, și nici cu Înțelesul dat de Mannheim (1928), care - dintr-o perspectivă marxistă - condiționează existența unei generații istorice de prezența unor evenimente fondatoare inopinate sau de perioade „speciale” ale istoriei În care generația istorică Însăși se autoidentifică, luând cunoștință de ea Însăși. Conform schemei elaborate de C. Attias-Donfut, „ceea ce caracterizează generațiile este amprenta
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Poporului", mai degrabă decât clasei muncitoare s-au dovedit capabili să construiască coaliții între mai multe clase și să mobilizeze clasele de jos. (Drake, 2009: capitolul 6). De fapt, mișcările și partidele populiste au reprezentat o provocare importantă adresată stângii Marxiste din America Latină, deoarece acestea nu erau niciodată constrânse de o ortodoxie ideologică, fiind astfel în măsură să dezvolte un profil care să se adreseze unui electorat mai larg, mai degrabă decât unei avagarde intelectuale (Angell, 1998). În Europa de Vest, populismul a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și ocolirea conflictelor partizane nu sunt specifice populismului. Cea de a treia și ultima abordare este una discursivă, al cărui exponent principal este Ernesto Laclau (1977, 2005a, 2005b). Pornind de la o critică a determinismului economic prezent în mai toate interpretările marxiste, Laclau dezvoltă o teorie a populismului, acesta fiind înțeles drept o logică politică specifică și nu ca o alianță între clase. Pe scurt, Laclau afirmă că această logică politică este caracterizată de confruntarea cu sistemul hegemonic, prin intermediul unei construcții discursive
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
establishmentul dinspre stânga spectrului politic. Totuși, la fel ca toate mișcările populiste, chavismul era eclectic și destul de prost definit din punct de vedere ideologic, întrucât amesteca puternicele curente ale naționalismului venezuelean, sau a celui "bolivarian", caracteristic anumitor regiuni, cu influențe marxiste care au devenit mai pronunțate în decursul guvernării lui Chávez. Mișcarea a pornit de la un mic grup clandestin cunoscut sub numele de Mișcarea Revoluționară Bolivariană (MBR 200), înființat în 1983, de către Chávez împreună cu alți ofițeri de rang inferior din cadrul forțelor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dinăuntru și de dinafară, care căutau să-i saboteze Revoluția Bolivariană. De la bun început, Chávez și-a conceput atacul la adresa establishmentului în termeni revoluționari, în conformitate cu noțiunea sa de luptă politică cosmică și mântuitoare. Totuși inițial, el a evitat o definiție marxistă sau bazată pe noțiunea de clasă a dualismului său politic, parțial pentru că mișcarea muncitorească venezuelenă controlată de AD nu avea o conștiință revoluționară sau proletară. Principalul antagonism al dualismului chavist ne era acela dintre muncă și capital, ci mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
grupărilor din opoziție, erodând astfel contestarea democratică. Cu toate că Venezuela rămâne competitivă și pluralistă din punct de vedere politic - chavismul nedând naștere unui regim cu partid unic și nesuprimând în întregime opoziția politică în maniera în care un alt populist devenit marxist a făcut-o în Cuba acum cincizeci de ani - probabil că astăzi este mai aproape de modelul lui Levitsky și al lui Way (2002) de "autoritarism competitiv" decât de democrația liberală. În mod cert, puterea este intens concentrată, atât în cadrul chavismului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în Western European Politics 26(2): 23-40. Kymlicka, W., (1996), Multicultural Citizenship, Don Mills, ON: Oxford University Press. ------ (1998), Finding Our Way: Rethinking Ethnocultural Relations in Canada, Don Mills, ON: Oxford University Press. Laclau, Ernesto, (1977), Politics and Ideology in Marxist Theory, Londra: New Left Books. ------ (2005a), On Populist Reason, Londra: Verso. ------ (2005b), "Populism: What's in a Name?", în F. Panizza (ed.., Populism and the Mirror of Democracy, Londra: Verso, 32-49. Laclau, E. și C. Mouffe, (1985), Hegemony and Socialist
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
promovată la început de unii ideologi, a fost rapid înlocuită de cea preluată din tradiția antebelică. În al doilea rând, obsesia teoretică ce a dominat sociologia din țările comuniste - limpezirea rolului sociologiei în ansamblul teoretico-ideologic marxist-leninist, relația sa cu filosofia marxistă, cu socialismul științific, conceptele fundamentale ale acestora - a fost înlocuită cu orientarea empirică a cercetării. Centrarea pe explorare a realității românești a făcut capabilă noua sociologie să evite obsesia angajării în mestecarea teoretico-ideologică a tematicii unui program comunist abstract. Profitând
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
modurilor de producție în teritoriile care formează România nu urmează schema clasică elaborată de istoricii francezi ai Restaurației și dezvoltată de Marx. Evoluția istorică în teritoriile românești a fost specifică și nu poate fi înțeleasă prin aplicarea rigidă a schemei marxiste a succesiunii modurilor de producție. În sprijinul teoriei sale aduce și unele argumente din cadrul teoriei marxiste, dar care nu i-au convins pe marxiștii ortodocși. În cadrul acestor polemici teoretice, Henri H. Stahl își elaborează contribuția științifică cea mai valoroasă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ai Restaurației și dezvoltată de Marx. Evoluția istorică în teritoriile românești a fost specifică și nu poate fi înțeleasă prin aplicarea rigidă a schemei marxiste a succesiunii modurilor de producție. În sprijinul teoriei sale aduce și unele argumente din cadrul teoriei marxiste, dar care nu i-au convins pe marxiștii ortodocși. În cadrul acestor polemici teoretice, Henri H. Stahl își elaborează contribuția științifică cea mai valoroasă sau cea care a fost percepută ca atare de contemporanii și urmașii săi - teoria modului de producție
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în teritoriile românești a fost specifică și nu poate fi înțeleasă prin aplicarea rigidă a schemei marxiste a succesiunii modurilor de producție. În sprijinul teoriei sale aduce și unele argumente din cadrul teoriei marxiste, dar care nu i-au convins pe marxiștii ortodocși. În cadrul acestor polemici teoretice, Henri H. Stahl își elaborează contribuția științifică cea mai valoroasă sau cea care a fost percepută ca atare de contemporanii și urmașii săi - teoria modului de producție tributal și a vechilor comunități rurale devălmașe. Tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
științific acțiunea socială. Evident că în perioada comunistă o asemenea concepție era prost privită, socialismul științific fiind singura fundamentare pretins științifică a politicilor sociale. Din comoditate teoretică, profesorul Stahl a fost de multe ori încadrat în categoria sociologilor de orientare marxistă. Este adevărat că în formarea sa teoretică a fost mult influențat de Constantin Dobrogeanu-Gherea, dar și acesta avea un mod destul de original de a percepe și de a aplica marxismul. Chiar dacă există influențe marxiste în concepția profesorului Stahl, acestea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
încadrat în categoria sociologilor de orientare marxistă. Este adevărat că în formarea sa teoretică a fost mult influențat de Constantin Dobrogeanu-Gherea, dar și acesta avea un mod destul de original de a percepe și de a aplica marxismul. Chiar dacă există influențe marxiste în concepția profesorului Stahl, acestea nu au însă nimic de-a face cu varianta leninist-stalinistă a marxismului. Profesorul Stahl a preluat câteva idei din sociologia marxistă, care i-au servit în elaborarea teoriei succesiunii modurilor de producție, teoria sa fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mod destul de original de a percepe și de a aplica marxismul. Chiar dacă există influențe marxiste în concepția profesorului Stahl, acestea nu au însă nimic de-a face cu varianta leninist-stalinistă a marxismului. Profesorul Stahl a preluat câteva idei din sociologia marxistă, care i-au servit în elaborarea teoriei succesiunii modurilor de producție, teoria sa fiind, în cele din urmă, în disidență cu teoria marxistă clasică. În mod corect și nuanțat ar trebui spus că teoriile profesorului Stahl nu pot fi încorsetate
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
nimic de-a face cu varianta leninist-stalinistă a marxismului. Profesorul Stahl a preluat câteva idei din sociologia marxistă, care i-au servit în elaborarea teoriei succesiunii modurilor de producție, teoria sa fiind, în cele din urmă, în disidență cu teoria marxistă clasică. În mod corect și nuanțat ar trebui spus că teoriile profesorului Stahl nu pot fi încorsetate într-o categorie tradițională, dat fiind caracterul lor pronunțat de originalitate. Opera profesorului Stahl trebuie pusă în valoare ca o contribuție teoretică originală
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
elaborat și organizat în jurul persoanei sale, „nimic din articularea semantică nu e accidental și adjectivele își au rolul lor precis” (Ion Stanomir, „Un om între oameni”). Proiectul epocii megalomanice se înfiripă la Congresul al XI-lea, când se rescrie teoria marxistă din perspectiva unei filosofii sui-generis, articulată la nevoile cultului lui Ceaușescu. Acum se lansează conceptul de „societate socialistă multilateral dezvoltată”, ca etapă în saltul spre comunism, de acum înainte devine Ceaușescu filosoful și creatorul de concepte și teorii ce direcționează
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ștergerea deosebirilor dintre munca fizică și cea intelectuală, eficiența economică. Nu e uitată nici „întărirea familiei, nucleul de bază al societății”, planificându-se creșterea natalității. Ca într-o cascadă, textele, prilejuite de diferite congrese și consfătuiri, reiau concepte și teorii marxiste consacrate, oferind interpretări, accente, precizări care să pună în lumină singularitatea epocii, creativitatea făuritorului. Constantă în această retorică este încrederea în partidul care știe și face și în conducătorul acestuia. Numai el, Partidul și numai el, Conducătorul, cunosc calea cea
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
De asemenea, condimentarea îi deosebește: la ai noștri domină usturoiul, la ai lor, ceapa și chimenul, aroma fiind stranie pentru papilele gustative ale unui român. Dar există și variante usturoiate. Radu Anton Roman afirmă că adevărata diferență, citibilă în sensul marxist al „saltului calitativ“, este prezența, în micii românești (autentici și unici datorită acestei trăsături), a mai multor feluri de carne, dintre care nu lipsește cea de porc. Astfel el trasează o graniță între „mititeii à la Păstorel“, din carne de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Scriitorilor pentru traducerea în italiană a romanului Craii de Curtea-Veche și a nuvelei Remember de Mateiu I. Caragiale (1980), Premiul Academiei Române (1981, 1983), Premiul Uniunii Cineaștilor pentru opera omnia (1996). Spirit cu o temeinică pregătire filosofică, estetică și culturală prelucrată marxist, P. reprezintă de-a lungul câtorva decenii un factor de echilibru în ierarhizarea valorilor, în tentativele de sistematizare și structurare a cercetării teatrologice și filmologice românești. Principalele sale preocupări s-au îndreptat spre definirea unui stil național în cinematografia românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]