10,460 matches
-
este însă traducerea unei predici a lui Ioan Hrisostomul, făcută în urmă cu un secol de Anianus de Celeda. Sigebertus Gemblacensis (Bărbații vestiți, 120, o operă scrisă în 1122) vorbește despre un Laurențiu „mieros”, care folosește „un limbaj dulce ca mierea”. Scriitorul menționat de Sigebertus a fost identificat cu Laurențiu, autorul omiliilor, dar astăzi această identificare pare îndoielnică. Bibliografie. Ediție: PL 66, 89-124. 4. Arator Din cercul de prieteni și de intelectuali cu care avut raporturi Ennodius a făcut probabil parte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dl Iliescu să fi fost nu numai începătorul, ci și terminatorul Reformei în România. Iar bizareria destinului, ca investițiile, fondurile cu care Occidentul a fost așa de zgârcit față de adoratorii lui, să înceapă a curge din butoaie de lapte și miere în ceardacul iliescian. Să nu pună stăpânire pe mine, atunci, o dulce-funerară nostalgie la trezirea imaginii cabotinului ce frământa scândurile scenei cu tălpi scârțâitoare, învârtind zadarnic bastonul, trimițând câte un deget spre canotieră, în monotona căinare de ravagiile fiscului? Într-
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
ba cu rotile prea mici, ba cu baza prea strâmtă, ba fără baza de susținere, la sarcină, ba de nici măcar un sac de făina, nu pui să pui și duci, pe ele, ce să mai zic, de o bute cu miere, ba de urcat scările, la preț de o fântână, de catedrală, când - ele, săracele, scările, ar fi avut nevoie, măcar de o pernă de aer, manuală, gonflabilă. Doi: tricicluri. Se ne imaginăm un mare patron, nabab, de la țară, care - după ce
SĂRBĂTORILE ÎN PREZENT... SAU COCOŞATUL CONTINUU de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381283_a_382612]
-
de neînvins, chiar dacă „prin intensitatea cvasimorbidă a sensibilității sale de gorgonă și eumenidă, Eta Boieriu se chinuie parcă să-și resacralizeze lumea” (I. Negoițescu). SCRIERI: Ce vânăt crâng, Cluj, 1971; Dezordine de umbre, Cluj, 1973; Risipă de iubire, București, 1976; Miere de întuneric, Cluj-Napoca, 1980; La capătul meu de înserare, îngr. I. N. Boeriu, pref. Ștefan Aug. Doinaș, Cluj-Napoca, 1985; Din pragul frigului statornic, îngr. I. N. Boeriu, pref. Gh. Grigurcu, București, 1999. Traduceri: Boccaccio, Decameronul, I-II, pref. Al. Balaci
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
a băieților. Femeia era obișnuită să figureze în „întreprinderi” comerciale. Pe când îi trăia soțul, cei doi vindeau și cumpărau în devălmășie (mai ales pământ), utilizând resurse comune (plățile se făceau în bani, cel mai des, dar și în „natură”, animale, miere etc.) și având drept parteneri neamuri, pe alți proprietari - de la care achiziționau sălașe de țigani, sate cu rumâni, case, ocini, mori, lacuri, prăvălii -, instituții ale Ecclesiei, țărani liberi și profitând de contexte favorabile (Șarolta Solcan citează cazul lui „Vlad și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un cuvânt - violență. Textele vechi ne oferă, în acest sens, o adevărată antologie („precursori” și „urmași” ai lui Gheorghe Duca, un campion al abuzurilor și al extorcării - „Cari n-aveau să dea, îi lega la puști și îi ungea cu miere ca să-i mănânce muștele; și nu numai boierilor făcea această strâmbătate, ci jupâneselor acestora...” -, cel care - am văzut - a trimis-o la închisoare pe văduva marelui medelnicer Gavril Bucium - acesta murea prin 1681-1682 -, fiindcă ea nu izbutea să-și plătească
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
plângere mare, vârtoase” toate „semnele” infernale cu care ne-au obișnuit evangheliile sinoptice: „întunerecu și muncă mare”, „dzăcea smoală pre ei”, „unde era un râu de foc. Și ieșiia pară de focu și era într-îns multu nărod, bărbați și mieri”, „un om spândzurat de picioare și-l mânca viermii”, „niște oameni mâncându-i nește feri cu arepi și trei capete și cu doao capete”, „vădzu mâncându-i vermii neadormiți”. Etc. Văduvele nu lipsesc din Iad. Dar nu constituie o prezență
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
puțină pâine ce trebuie mâncată. înainte de a ieși din casă se umezește acest amestec sau cu ulei din semințe de brad o batistă ce trebuia mirosită uneori. Bolnavilor de ciumă li se recomanda un ametec obținut prin fierberea îndelungată de miere, zahăr și condimente - nucșoară, piper, cuișoare, scorțișoară, coajă de portocale - cu puțină terebentină. Cantități mici din acest amestec se consumau în ceapă coaptă, în decoct de măcriș și în alte leacuri. De asemenea casa trebuia afumată fie cu bălegar uscat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Deși au trecut treizeci și cinci de ani de atunci, Îmi amintesc și acum cu exactitate că primul lucru pe care l-au aruncat a fost o sobă mare de teracotă care se afla la pupa. Azvârliră apoi În mare butoaiele cu miere, pachetele cu nucă și altele, până când mai rămăseseră doar câteva burdufuri (ce conțineau piei de bou netăbăcite și Îmbibate cu seu) care nu putură fi urnite din loc din pricina greutății. Marinarii au fost obligați așadar să Îndepărteze seul cu ajutorul topoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu multă Îndurerare vestea neașteptată a morții sale și i-am adus ultimul omagiu, Însoțindu-i rămășițele pământești pe cel din urmă drum. Pentru a stimula supurația fistulei deschise, am folosit un remediu ușor stimulator, și anume cantaride macerate În miere - amestec care, aplicat de două ori pe zi pe rană cu ajutorul unor bucăți de vată, a făcut ca rana să se vindece curând. Autorul Îl urmează pe rajahul Sachet Singh În munțitc "Autorul Îl urmează pe rajahul Sachet Singh În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Anacardium orientale și Nux vomica, laolaltă cu treizeci și cinci de mirodenii. E preparat după cum urmează: cinabrul se fierbe În unt, după care se adaugă Nux vomica, Anacardium și mirodeniile. Aceste ingrediente sunt apoi pisate sau frecate Împreună cu o cantitate suficientă de miere, așa Încât să formeze un amestec, proces care durează trei zile. Doza - luată de două ori pe zi - este de 5-10 drame. Acel Electuarium nucis vomicae al lui Timur Shah, pe care hakimii Îl consideră Încă un remediu de preț, e
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Într-un săculeț din pânză de in, Într-un vas umplut cu lapte proaspăt și fiert. Alunele sunt apoi curățate și tăiate, iar miezul scos și aruncat (fiind considerat otrăvitor); apoi sunt spălate, uscate, răzuite și mai apoi fierte În miere. Următoarele mirodenii, amestecate cu miere (o cantitate egală cu de două ori greutatea lor), sunt apoi adăugate ca să completeze amestecul, anume: piper (alb, negru, mare), scorțișoară, nucșoară, alune de betel, fistic, galang englezesc 318, myrobolan emblic, spikenard din India 319
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de in, Într-un vas umplut cu lapte proaspăt și fiert. Alunele sunt apoi curățate și tăiate, iar miezul scos și aruncat (fiind considerat otrăvitor); apoi sunt spălate, uscate, răzuite și mai apoi fierte În miere. Următoarele mirodenii, amestecate cu miere (o cantitate egală cu de două ori greutatea lor), sunt apoi adăugate ca să completeze amestecul, anume: piper (alb, negru, mare), scorțișoară, nucșoară, alune de betel, fistic, galang englezesc 318, myrobolan emblic, spikenard din India 319, cardamom, semințe de chimion și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Bombay) prin Constantinopol, către Londra 7, itinerar pe care Honigberger Îl va parcurge de mai multe ori. Istoria familiei sale Începe cu mult Înainte, iar astăzi e răspândită, după exemplul lui, pe toate continentele. Mons Mellis, adică Honigberg- „muntele de miere” (de albine) -, este o localitate situată la câțiva kilometri nord-est de Brașov. De acolo provin strămoșii săi, sașii care Își construiesc o biserică În stil romanic, puțin Înaintea marii campanii mongole din iarna anului 1241-1242. Honigberg devine apoi Hönschbrich, În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
surâsului”. S. invocă stările de cădere și pustiire, dar preferă convertirea dramatismului în expresie prozaică, în ludic, vădind o înclinație accentuată pentru calambur și combinații insolite, nu întotdeauna inspirate: „Foaie verde sângeriu,/ Doi pustii într-un pustiu. Rană mult apetisantă, / Miere crudă-n agravantă. Două friguri post-restant,/ Tu bacantă, eu vacant.” SCRIERI: Aurul din aripi, Timișoara, 1986; Ascultând ceasornicul în baie, Oravița, 1995; Cochetăria cu fulgerul, Reșița, 1995; Șantier în creier, Reșița, 1996; Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin (în colaborare cu Victoria
SARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
durității citadin-nevrotic-ludic-subversive, dar însăși trecerea poetei înspre altă vârstă prevestea regresiunea egocentrică și inaugurarea unui soi de anatomie a singurătății: „Retrage-te în tine, sărbătoare,/ singurătate, ține-mi ochii goi,/ văd ceea ce visez că văd, e bine,/ un râu de miere curge în noroi.// Simt lanțul moale, sunt verigi de cârpă/ și gesturi leneșe ne irosesc,/ chiar mugurii ce vor țâșni din teaca/ acestor buruieni care tot cresc”. Exhibarea unui limbaj anatomizant este însă doar o capcană: dominantă rămâne întemeierea culturală
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
din teaca/ acestor buruieni care tot cresc”. Exhibarea unui limbaj anatomizant este însă doar o capcană: dominantă rămâne întemeierea culturală a imaginii. Moartea ca dulce momeală, „năpârlirea sensului”, „cenușa moale” a pustiului și a trăirilor, oasele ca faguri ce adună mierea morții, plânsul „fluturând veșted în mine”, calmul contemplativ („În toate o măsură potrivită/ loc împuținat vederea/ te amăgește și vezi”), obsesia devenirii și a limitei indică maturitatea în tipare reflexive, închiderea senzorialului în favoarea etalării culturale. De aici și impasul poeticii
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
a creat o puternică tradiție, continuată și în literatura modernă prin preluarea unor motive epice, a unor modalități narative și expresive în operele unor scriitori precum Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, B.P. Hasdeu, Barbu Delavrancea, Mihail Sadoveanu. În ultima analiză toată mierea cronicii lui Ureche se reduce la cuvânt, la acel dar fonetic de a sugera faptele prin foșnitura și armonia graiului. [...] Adauge-se harul de a gândi prin simțuri, de a imita prin sunete foșnitoare, horăitoare, clinchetitoare lovirea, învălmășirea, vechimea chiar
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
Roma (1993-1995). Secretar al Uniunii Scriitorilor (1995-1997), va fi ales vicepreședinte (1997-2000) și președinte (din 2001). În 2003 este desemnat director al postului Radio România Cultural și secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Mierea (1978) și pentru 1784. Vreme în schimbare (1984), roman recompensat și cu Premiul Academiei Române. Despre purpură și Antonia. O poveste de dragoste (1978) sunt singurele cărți de povestiri scurte și nuvele ale lui U., celelalte fiind romane. Despre purpură adună
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
încă neunite, unde va fi manipulat în diverse scopuri și va eșua, practic autosacrificându-se. U. surprinde adevărul istoric, conectându-l cu ezotericul („Cutremură-te pentru misterele ce le porți fără să știi și fii puternic pentru a le putea desluși”). Mierea e o parodie a literaturii șablon, roman politic la limita dintre vis și realitate, construit pe schema ficțiune - nonficțiune, folosită și în următoarele cărți inspirate din contemporaneitate. Nichifor Goreac se întoarce în orașul său, unde totul e „nou” și mereu
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
de răscruce, urmărind o perioadă tulbure: anii ’50-’70. Roman al absenței și al întoarcerii fiului risipitor (de altfel, motivul predilect al lui U.), stând sub un polemic motto deconstructivist la adresa normelor - „Se spune că în paradis curg râuri de miere” -, povestea lui Goreac este cea a unui idealist care suferă de pe urma unui grup de „acuzatori” într-un pseudoproces și vrea să își ia revanșa trezindu-i la „viață” pe cei care, asemenea lui Hăngănuș, l-au făcut încă din 1959
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
dă, în mod paradoxal, nu valoare „documentară” (fie și în sensul romanțării faptelor), ci concretețe ficțională. MARIAN PAPAHAGI SCRIERI: Despre purpură, Cluj-Napoca, 1974; Rug și flacără, Cluj-Napoca, 1977; ed. (Stele călătoare), București, 1998; Antonia. O poveste de dragoste, București, 1978; Mierea, București, 1978; Așteptându-i pe învingători, București, 1981; ed. (Așteptându-i pe barbari), București, 1999; Vladia, București, 1982; ed. pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1997; Memoria, Cluj-Napoca, 1983; ed. Constanța, 2002; 1784. Vreme în schimbare, București, 1984; ed. pref. Alex.
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
blocuri la care te uiți ca după avioane, cu sigurantă nu pot fi mai fericiți ca noi. Ia închipuți-vă,de exemplu,că vă plimbați liniștiți într-o pădure de brazi după o ușoară ploaie de vară, când rășina curge ca mierea pe trunchiurile bătrâne răspândind mireasmă de tămâie; sau, mai simplu, imaginați-vă că mergeți desculți prin iarba verde și mătăsoasă ce se întinde cât vezi cu ochii, că stați întinși pe un braț de iarbă abia cosită și priviți cerul
Educaţia ecologică în ciclul primar. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Andrei Simona-Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1195]
-
băut la apă până s-a răcorit. Apoi a luat paharele cu sine și a pornit înainte. Și mergând mai departe, iaca părul grijit de dânsa era încărcat de pere, galbene ca ceara, de coapte ce erau, și dulci ca mierea. Părul, văzând pe fată, și-a plecat crengile-n jos; și ea a mâncat la pere și și-a luat la drum câte i-au trebuit. De-acolo mergând mai departe, iaca se întâlnește și cu cățelușa, care acum era
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
dulcea Românie Limba ce-o vorbim! Nașteți și muriți Altă limbă-armonioasă Și-n lumina ei cea vie Ca ea nu găsim. Dulce vietuiți! Saltă inima-n plăcere, De ce limba românească Când o ascultăm Să n-o cultivăm? Și pe buze-aduce miere Au voiți ca să roșească Când o cuvântăm Țărna ce călcăm? Românașul o iubește Limba,țara,vorbe sfinte Ca sufletul său, La strămoși erau; Vorbiți, scrieți românește Vorbiți, scrieți românește, Pentru Dumnezeu! Pentru Dumnezeu! Vocabular: armonioasă: (aici) melodică, melodioasă, muzicală, sonoră
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]