7,435 matches
-
pe jumătate grădină, pe jumătate marmură netedă. Era o marmură lustruită de o mână de om și o grădină făcută de om, ceea ce oferea un amplasament decorativ pentru mica naivă. Bărbatul gândea cu mare regret: "În toți acești ani, aceste milenii, nava aceasta s-a aflat aici și noi n-am văzut-o." Și acum, venise un mesaj de la Gilbert Gosseyn, aflat pe îndepărtatul Pământ. Era un mesaj autorizat de Liga Galactică care anunța că probabil vor fi găsite multe asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
intimă experiență de ascet și de mistic. La această „parte de foc” din viața Sfinților noștri este invitat preotul ca să o aprindă pe a sa: mistica aceea este unica lumină capabilă să lumineze întunecimile zilelor noastre. Este provocarea creștină a Mileniului nostru: să țintim cu toții la sfințenia cea mai înaltă, cea mistică și contemplativă. Pentru a trezi în creștini o adevărată dorință după sfințenie, percepută la început ca o dorință puternică de convertire și de reînnoire personală, preotul trebuie să aspire
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
împingă turma de la spate, ci trebuie s-o atragă din față: prin frumusețea sfințeniei. 3. Un preot angajat într-o alianță de sfințenie 1. Sfințenia, un semn al timpurilor. Sfințenia este primul cuvânt care interpelează Biserica celui de-al treilea Mileniu. Este o exigență provocată de un pact cu Domnul ei, cu Dumnezeul ei de trei ori sfânt, care poruncește să fim sfinți pentru că El este sfânt (cfr. 1Pt 1,15-16). Este o vocație primordială vocația la sfințenie, care precede creația
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Doamne ferește, mai rău!, te pomenești că în România nu or fi existând partide de stânga. O ficțiune anapoda Într-una din zile, să fi fost trecut de ora patru din după amiază, vreme incertă de început de ianuarie, debut de mileniu, burniță fină cade peste hăurile de prin lacurile de acumulare, mai nimicul cotidian mă cuprinsese când ochii mi-au căzut pe o balerină care se gudura șăgalnic pe lângă o roză suavă, privea melancolic balerina, în spatele ei cântau din ghitare doi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
poporul israelit în sens generic, unitatea teritorial-geografică de la Dan la Beerșeba (1Sam 3,20), actualul stat Israel și altele. Cititorul nespecialist, probabil, va înțelege Israelul după imaginea oferită de Biblie: un popor național, împărțit în douăsprezece triburi, care, spre sfârșitul mileniului al II-lea î.C., a ocupat teritoriul Canaanului, a avut o perioadă de aur în timpul „marelui regat” al lui David și Solomon și care și-a menținut până astăzi propria identitate religioasă și numele de Israel. Însă, privind îndeaproape
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pot fi negate unele contribuții externe, după cum sugerează tradițiile biblice. În concluzie, deși are vizibile laturi obscure și conjecturale, ipoteza cea mai credibilă astăzi susține că, în timpul secolelor al XII-lea - al XI-lea î.C., protopărinții regatelor care în mileniul I se vor numi Israel și Iuda pot fi considerați locuitorii originari ai Palestinei alături de alte grupuri sociale ce nu aparțineau economiei urbane din perioada Bronzului Târziu (hapiru sau grupurile de păstori itineranți). Începutul mileniului I î.C. marchează o
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
C., protopărinții regatelor care în mileniul I se vor numi Israel și Iuda pot fi considerați locuitorii originari ai Palestinei alături de alte grupuri sociale ce nu aparțineau economiei urbane din perioada Bronzului Târziu (hapiru sau grupurile de păstori itineranți). Începutul mileniului I î.C. marchează o schimbare în condiția izvoarelor pe care le avem la dispoziție, deoarece povestirea biblică are un contur mai precis. Conform narațiunii biblice, Saul ar fi fost ales regele lui Israel pentru a se opune amenințării filistene
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
chestiune dezbătută. Numeroasele tentative de a le explica n-au dus până acum la multe certitudini pentru că, în ciuda unor încercări nefondate de a-l localiza în Ebla sau în Mesopotamia, zeul Yhwh nu este atestat în niciun cult semitic anterior mileniului I î.C. Conform povestirii biblice, strămoșii lui Israel ar fi cunoscut adevăratul nume al dumnezeului lor doar începând cu Moise (Ex 3,13-15; 6,2-8); problemele asupra istoricității narațiunilor Exodului ne recomandă să nu atribuim relevanță istorică fragmentelor biblice
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în ebraică ba‘al) înseamnă „domn”, „stăpân” și, la origine, era un apelativ al zeului furtunii care, cu trecerea timpului, a devenit un nume propriu autonom. Acest zeu uranian, atestat în multe culturi semitice din Orientul Apropiat antic de la sfârșitul mileniului al III-lea î.C., era foarte venerat în culturile siro-palestiniene în epoca Bronzului Târziu (secolele al XVI-lea - al XII-lea î.C.) și în timpul mileniului I î.C. În timpul regatelor lui Israel și Iuda, cultul lui Baal a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
zeu uranian, atestat în multe culturi semitice din Orientul Apropiat antic de la sfârșitul mileniului al III-lea î.C., era foarte venerat în culturile siro-palestiniene în epoca Bronzului Târziu (secolele al XVI-lea - al XII-lea î.C.) și în timpul mileniului I î.C. În timpul regatelor lui Israel și Iuda, cultul lui Baal a fost deosebit de înfloritor în unele cetăți-stat feniciene. În Biblia ebraică acest nume divin este prezent ca element teoforic în unele toponime, precum Baal-Gad (Ios 11,17) sau
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Așera în templul din Ierusalim (2Rg 21,7) confirmă existența unui astfel de cult iconic. Din punct de vedere arheologic, pe parcursul întregii perioade a epocii Bronzului Târziu, pe teritoriul Palestinei sunt atestate foarte multe figuri iconice ale zeităților, în vreme ce în mileniul I î.C. lucrurile se complică pentru că nu e sigur dacă unele dintre acestea pot fi interpretate ca imagini divine de cult. Între figurile iconice amintim figurinele de lut numite „în pilastru”, de unii interpretate ca imagini divine (cf. Fig
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pe tron (Mazar, 2007) ce poate fi interpretată și ca un domnitor. În niciuna dintre aceste figuri nu poate fi recunoscută cu certitudine imaginea lui Yhwh. În concluzie, arheologia dovedește existența unui consistent patrimoniu religios iconografic în prima jumătate a mileniului I î.C. în Israel și Iuda; el este însă mult mai sărac decât cel atestat în mileniul al II-lea î.C.; multe dintre aceste reprezentări sunt importate sau înfățișează divinități străine (Isis, Sahmet), în timp ce nu a fost găsită
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
poate fi recunoscută cu certitudine imaginea lui Yhwh. În concluzie, arheologia dovedește existența unui consistent patrimoniu religios iconografic în prima jumătate a mileniului I î.C. în Israel și Iuda; el este însă mult mai sărac decât cel atestat în mileniul al II-lea î.C.; multe dintre aceste reprezentări sunt importate sau înfățișează divinități străine (Isis, Sahmet), în timp ce nu a fost găsită încă nicio imagine a lui Yhwh. Lipsa unei probe sigure cu privire la cultul iconic al lui Yhwh nu trebuie
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
adică în perioada monarhiei, deoarece acestea sunt mărturii ale unei realități ce trebuie datată într-o perioadă istorică în care instituția monarhică nu mai exista de câteva secole. Dacă însă ne îndreptăm atenția asupra mărturiilor directe din regatele vecine, din mileniul al II-lea și I î.C., ne dăm seama că rolul de intermediar dintre credincioși și divinitate, ca și funcția de oficiant principal, nu erau îndeplinite de preot, ci de rege. Presupunerea că și în vechile regate ale lui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
orientate spre căutarea protecției împotriva avortului și a pericolului de a contacta boli, sunt talismanele egiptene care o reprezintă pe zeița Isis așezată, sprijinind pe copilul sugar Horus, găsite în diferite locuri din Palestina datând din a doua jumătate a mileniului al II-lea î.C. până în prima jumătate a mileniului I î.C. (Herrmann, 1994, pp.111-131; cf. Fig. 11). Probabil, aceste talismane aveau rolul de a dobândi darul vieții și a garanta ocrotirea în fața pericolelor. Această funcțiune este confirmată
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a contacta boli, sunt talismanele egiptene care o reprezintă pe zeița Isis așezată, sprijinind pe copilul sugar Horus, găsite în diferite locuri din Palestina datând din a doua jumătate a mileniului al II-lea î.C. până în prima jumătate a mileniului I î.C. (Herrmann, 1994, pp.111-131; cf. Fig. 11). Probabil, aceste talismane aveau rolul de a dobândi darul vieții și a garanta ocrotirea în fața pericolelor. Această funcțiune este confirmată de o inscripție de pe spatele unei figurine găsită în Lachiș
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Yardeni), iar de alții la începutul epocii persane (Angelika Berlejung) sau chiar în epoca elenistă (cf. HAE, vol. I, pp. 447-452). În ciuda acestei probleme, textul binecuvântării se potrivește bine în contextul altor formule de binecuvântare din Orientul Apropiat antic din mileniul I î.C. și poate fi, așadar, considerată o mărturie a mentalității religioase a evreilor antici din epoca preexilică. Textul Num 6,24-26, atestat în parte de cele două lame de argint citate, tradus literal, este următorul: „Să te binecuvânteze
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lipsa descendenței, a nu avea o înmormântare demnă la sfârșitul vieții, abandonarea prietenilor, sărăcia etc. (Iob 27,13-23). Acest fel religios de a înțelege blestemul este confirmat la nivel epigrafic în anatemele de pe inscripțiile funerare ebraice, feniciene și aramaice din mileniul I î.C. Între acestea amintim formula de blestem împotriva unui eventual jefuitor al mormântului care se găsește în inscripția n. I a lui Silwan, din Ierusalim, databilă în jurul anului 700 î.C., foarte asemănătoare cu formulele descoperite pe unele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
oferă viață lungă celor care se comportă cu devotament (1Rg 3,11 și 3,14). Această idee atestată în multe fragmente biblice, constituie patrimoniul religios comun și altor culturi religioase apropiate, după cum o arată unele rugăciuni feniciene și aramaice din mileniul I î.C., precum inscripția feniciană a regelui Șipitbaal (secolul al X-lea î.C.): „Baalat din Biblos să prelungească zilele lui Șipitbaal și anii săi peste Biblos” (KAI 7, liniile 5-6) sau binecuvântarea de pe o inscripție regală filisteană din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
poporul sfânt al lui Israel, va dobândi o deosebită relevanță în teologia sacerdotală din perioada postexilică (cf. Ez 40-48; Num 2; Mih 4,1-2), dar își trage rădăcinile din vechea teologie regală a templului, documentată în multe inscripții semitice din mileniu I î.C., în care regii se mândresc de zelul lor religios, amintindu-și cum ei au „făcut să locuiască” divinitatea în mijlocul poporului lor prin construirea mai multor sanctuare (cf. KAI 14, liniile 16-17; KAI 214 linia 19; KAI 26A
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
altora de-a lungul întregului Ev Mediu. Acest tip de compoziție a fost folosit îndeosebi în cadrul Liturgiei Orelor. Astăzi, aceste imnuri sunt prezente în Liber Hymnarius și constituie una dintre mărturiile cele mai prețioase ale muzicii sacre occidentale din primul mileniu. 1.3 Liturgia primilor creștini, humusul experimental al muzicii Sub împăratul Constantin (+ 337) situația bisericii s-a schimbat în mod radical. În urma libertății religioase, comunitățile s-au mărit și s-a simțit necesitatea de a avea ambiente mai spațioase pentru
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cu pătura nobiliară. Muzica, în acest context, a cunoscut o evoluție importantă. În cadrul funcțiunilor religioase, a cucerit un loc tot mai amplu și a devenit tot mai autonomă, ritul constituind locul privilegiat al experimentelor noului limbaj muzical. Primele secole ale mileniului al doilea au fost caracterizate de o vivacitate culturală deosebită și de mari transformări. Avea loc trecerea de la vechile la noile sisteme; muzica încerca să-și lărgească orizonturile expresive fiind orientată spre cucerirea a noi modalități, a unor forme și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
infinit pe care însăși Biserica încearcă să o încurajeze și să o susțină. Conștient de acest lucru, Conciliul al Doilea din Vatican va afirma că tot ceea ce a fost codificat, din punct de vedere muzical, de-a lungul celor două milenii în Biserica universală, constituie o comoară de o valoare inestimabilă, tradiția muzicală având întâietate asupra altor expresii ale artei, mai ales pentru faptul că, unit cu cuvintele, cântul sacru constituie o parte integrantă a liturgiei solemne. Biserica recunoaște în continuare
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
un perete curbat. Ajunseră în adâncuri; acolo se găsea un propulsor cu pilă atomică, iar Gosseyn avu parte de al doilea șoc. O navă cosmică! Templul din deltă era o navă interstelară sferică, îngropată în aluviunile veacurilor trecute, poate de milenii. Urcară pe lângă peretele opus. Ajunseră la planșeul central și intrară într-o sală care fremăta de murmure subterane. Gosseyn bănuia prezența unui mare număr de mașini, dar nu avea creierul secund pentru a verifica această supoziție. Peretele din față se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
altor norme sănătoase. Luări de cuvînt. Moțiuni. Vot. ORA 15. Prînz, socializare informală. ORA 17. Raportul subcomitetului. Vot. ORA 21. Conferință de presă. ORA 22. Dineu. Discursuri. Maestru de ceremonii, Trevor Weems. Discursul de deschidere: „Atunci, acum și mîine.“ Șase milenii de realizări vor fi descrise de președintele adunării, moderator al proiectului de expansiune, director al institutului și președinte al consiliului, lordul Monboddo. Trevor Weems, directorul executiv al Bazinului Provan va propune un vot de mulțumire. Toadi Monk, satrapul Troiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]