3,813 matches
-
însuflețire. Ce spui? Da! Zânele-s bune... Sunt și iele, însă. Măcar că-s frumoase, ele sunt rele-foc! Dansează goale înveșmântate în raze de lună...De le vede vreun flăcău, îl smintesc de rămâne năuc pe viață... Ce spui?... se foarte minunează Ștefan. Da!... Din clipa aceea nu mai poate trăi fără ele, aleargă bezmetic ziua și noaptea, le caută, le strigă, le cheamă... Și ielele fac dragoste cu el, până-i iau suflarea... Brrr! E primejdie mare! se înfioară Ștefan teribil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
măciucă. Vezi bine, voievodul se căznea să aridice lespedea; bag-samă, voia să ajute Moldova ajunsă la grea ananghie... Și, tot în noaptea aceea, pe cer s-au ivit arătări înfricoșate rău-prevestitoare: o stea cu coadă, care... Cu coadă zici?! se minunează Ștefan zâmbind ușor. Era mare? Dădea din ea? Dacă dădea din coadă, era de bine. O fi un semn ceresc de bine... Măria ta șuguiește, dar astrele... Stelele sunt reci și îndepărtate, ce le pasă lor de bucuriile și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
împartă. Cu dinții o țin întreagă. Au încercat odinioară s-o rupă, spune Stanciu. Te gândești la Lublau? Păi... eu am luptat la Marienburg, când am dat o mână de ajutor Poloniei în lupta ei pentru neatârnare. Ce spui?! se minunează Ștefan. Ai apucat Marienburgul?!... Apucat! Nici nu-mi mijise musteața, era spada mai mare ca mine, începe să râdă Stanciu amintindu-și. Mă visam un magnific! Eram îndrăgostit lulea de Nastasia, fiica cea mică a voievodului Alexandru. Voiam să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pradă unei emoții puternice, tremurând: "Nu! Nu poți fi înfrânt dacă lupți, dacă nu te lași până la moarte! Poți fi ucis! Înfrânt însă, niciodată! Niciodată!" Chiar așa a spus. Cuvânt cu cuvânt. Parcă ai fi fost de față, Ștefane, se minunează Țamblac. Într-un fel... am fost, spune Ștefan, încetișor, mai mult pentru sine. Osmanlâii se buluceau cu răcnete sălbatice: Allah!!! Allah!!!... Constantin s-a aruncat în luptă! "Singur", murmură Ștefan. Singur! "Singur împotriva unei oștiri întregi!"... repeta Ștefan obsedat. Noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Muierile... Niște muieri, cam la o sută, în frunte cu o muiere căreia i-o pierit bărbatu' la Podul Înalt ea e căpetenia. Și ce pohtește "căpetenia"? Muierile pohtesc să lupte și ele, în felul lor... Să lupte?! Moldovencele?! se minunează Ștefan. "Om fi și noi, bune la ceva zic ele. Om lega rănile; o fiertură caldă; o mână ce închide ochii celor ce privesc veșnicia; o vorbă bună..." Și mai zic muierile că, la o adică, or pune mâna și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și ajutorul lui Dumnezeu! Distanță între Tel-Aviv și Jerusalim este cam de 50 sau 60 de km. În câteva minute a aparut părintele David cu mașina bisericii și ne-a luat pe amândoi. Doamne, ce bucurie aveam! Călătoria a fost minunată. Niște străzi europene, lațe, pe 6 benzi, bine luminate și multe reclame, tot cu o luminație mare. Mergeau mașini foarte multe în șir și, cum erau farurile aprinse -că se inseră-, șoseaua fiind kilometri în șir dreapta, se vedeau farurile
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
parcă ai vedea Cerul deschis, si toți suntem așteptați. Dacă nu putem ajunge cu trupul, putem ajunge cu cugetul, cu inima și putem vedea cu ochii minții și ai sufletului. Ne imaginăm din auzite și din Sfintele Evanghelii, dar e minunat lucru să te afli acolo, în acea sfințenie, daca nu cu trupul, măcar cu inima. Locul ne cheamă tainic pe toți. Nimeni nu are nimic de pierdut dacă ajunge acolo. Dimpotrivă, se îmbogățește. Nazaret Biserică ce adăpostește Casă Maicii Domnului
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cealaltă catolică. Noi am vizitat-o pe cea greacă. Șoseaua care duce până sus este șerpuita și asfaltata. Te urca arabii cu microbuzele lor în schimbul a câțiva dolari. Așa ne-au urcat și pe noi toți. Ar fi fost minunat să urcăm și noi pe jos, cum mergea Mântuitorul cu ucenicii Săi. Poți vedea multe și poți admira peisajul care este la poalele Urcarea pe Muntele Tabor și împrejurul muntelui. Sunt sate de arabi. Vezi Nazaretul, Capernaum-ul, Marea Tiberiadei, Nain-ul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și să vorbim cât mai incet ca să nu deranjam rugăciunea. Intrăm în clădire, unde-i mormântul, aprindem câteva lumânări, ne rugăm în taină și ieșim. în En-Karem sunt munți îmbrăcați în vegetație. Sunt frumoși și multă verdeața este. O priveliște minunată între doi munți. Și între ei curge un râuleț. În acest sat găinile fac ouă mari și toate ouăle au câte două gălbenușuri. Se spune că dacă găină este vândută în alt sat nu mai face două gălbenușuri. Numai acolo
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Sfanțul Mormânt al Domnului. Chiar dacă El a înviat și, apoi, la 40 de zile, S-a înălțat la Cer, ea tot a mai venit la Sfanțul Mormânt. Și era mereu prezența în mijlocul apostolilor. Maica Domnului i-a învățat multe lucruri minunate pe toți care o urmau și ascultau. Era vrednica de ascultat și de urmat. Sfanțul Apostol Petru a rugat-o să lase un cuvânt de învățătură folositor mântuirii lor, apostolilor, și tuturor urmașilor. Să ne fie că o mângâiere din
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
atunci și în anii care au urmat și în cei care vor urma, de la milioanele de pelerini care vin din toate colțurile lumii. Vin să vadă, să cinstească această Grădină a Durerii, a Rugăciunii, a Tainelor și a Sfințeniei. Este minunat să te poți afla în acea Grădină, parcă toate spun ceva tainic. Simți că trăiești ceva deosebit, nu pot explica dar am trăit. Apoi am cules petale de flori colorate care erau aduse pe alee. Am intrat în Biserică din
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
fost, multe obiecte de cult religios, plus câteva cărți cu Locurile Sfinte și cu Sfinții Români care au viețuit prin peșteri și mănăstiri din Țară Sfântă. Aceste cărți primite de acolo sunt unice, nu se găsesc și la noi. Sunt minunate au mare valoare, reprezintă o adevărată zestre Imposibil! Când am intrat pe ușă românesc de la Ierusalim! în biblioteca noastră personală. Merită să faci un sacrificiu și să ajungi acolo. Nu e greu. Mai grea e hotărârea noastră. Părintele s-ar
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de rigoare), cât și unanima admirație cu gura căscată pentru zborurile cosmice. Nu tăgăduiesc, vai de mine, dreptul la admirație al acestor extraordinare performanțe. Dar atrag atențiunea că nu sunt decât performanțe, adică în fond niște lucruri banale. Lumea se minunează de așa ceva, dar nu se minunează de faptul cel mai fantastic, de miracolul cel mai amețitor, care este nașterea unui copil. Tocmai fiindcă e un fenomen natural și comun, care se întâmplă în fiecare zi și în fiecare noapte pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu gura căscată pentru zborurile cosmice. Nu tăgăduiesc, vai de mine, dreptul la admirație al acestor extraordinare performanțe. Dar atrag atențiunea că nu sunt decât performanțe, adică în fond niște lucruri banale. Lumea se minunează de așa ceva, dar nu se minunează de faptul cel mai fantastic, de miracolul cel mai amețitor, care este nașterea unui copil. Tocmai fiindcă e un fenomen natural și comun, care se întâmplă în fiecare zi și în fiecare noapte pe tot globul, tocmai de asta e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
miracolul cel mai amețitor, care este nașterea unui copil. Tocmai fiindcă e un fenomen natural și comun, care se întâmplă în fiecare zi și în fiecare noapte pe tot globul, tocmai de asta e cel mai senzațional. Cine nu se minunează că se nasc copii și cresc, acela nu se tulbură nici de masacrarea inocenților, nici de variatele forme ale genocidului, nici de imbecila devastare a planetei. Inumanitatea nu e ceva nou, dar a devenit mult mai sofisticată. În materie de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
i-am citit și recitit. Deși n-am citit chiar toate cărțile lor. Am răsfoit pe ici, pe colo...” (Jorge Luis Borges lui Jean d’Ormesson, cf. Secolul 20, 5-6, 1982). În corespondența lui Thomas Mann se află o scrisoare minunată prin sinceritate și haz, adresată în 1951 redactoarei paginii literare la New York Herald Tribune, în care autorul lui Doktor Faustus constată cu mirare și oarecum jenat că lumea îl crede nemaipomenit de savant deoarece cărțile lui sunt pline de atâta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
spus că norma este de cinci rânduri de vie culese, după care elevii pot pleca acasă. Elevii au lucrat la întrecere. Struguri prea mulți n-au adunat, dar rândurile planificate au fost culese de majoritatea elevilor până la amiază. S-au minunat profesorii care-i supravegheau. După plecarea elevilor și a profesorilor, fratele Dinu, brigadierul, a dezlegat misterul. Elevii care rămâneau în urmă cu culesul, lăsau doi trei butuci neculeși și astfel se țineau de cei care erau fruntași. Odată șmecheria descoperită
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la Stockholm, i-am invitat la mine, dar în același timp cu prieteni suedezi, pentru a ține în echilibru totul. Războiul continuă în Iugoslavia - frumosul oraș Vukovar distrus complet; odată am fost pe străzile lui cu iz medieval, cu René, minunându-mă de frumusețea caselor și blândețea oamenilor. Citit de mai multe ori Infernul lui Strindberg, pe care am de gând să-l traduc, neînțelegând de ce nu s-a tradus încă în limba română. Există mari lacune de umplut. Vis cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru muzică. Eu nu am avut nevoie decât să pun piatra în mișcare, cum se spune. Și, deja am primit înapoi ceea ce am dorit, sau ceea ce am crezut eu că a vrut Verdi. Desigur, când se dezvoltă o așa legătură minunată între oameni, în așa de puține zile, și când se știe că rezultatul se concentrează numai în aceste trei ore de spectacol și că e posibil să nu te mai vezi niciodată, atunci ești mai mult decât motivat să faci
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
copii. Din ce bani luam ca salariu făceam parte și pentru copii, oarece cărți și rechizite apărând din când în când pe bănci. De unde or fi astea, dom 'vățător? și era firesc să creadă în minuni așa cum eu însumi mă minunam cu ce și din ce reușeam să îi apropii de carte. Noroc că erau inteligenți și prindeau totul din zbor. L-am cunoscut pe doctorul Filip Țopa, fiul cârciumarului Panaite Țopa și frate cu actrița Sorana Țopa. Cum era atunci
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de dopuri. De la primărie nu cunoșteam decât pe notarul Botez, un om încrezut, și pe secretarul Cibotarev, lipovean cu sufletul bun și blând ca un bunic. Era în jur de 40 de ani. Cânta la chitara acordată rusește de te minunai. Am vorbit de harnicul învățător Teofan Munteanu, directorul căminului, despre stăruințele sale culturale, dar nu știu dacă am spus că a adus un aparat de radio "Atwater-Kent" (așa s-o fi scriind?) la cămin. Cât era el de respectat în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fragedă, făcută pe jeratec. Prin sat se auzeau clopoței, iar copiii își colindau rudele. La primărie nu îndrăzneau să colinde. Veneau cu plugușorul cei mici, dar și oamenii în toată firea, să facă urări. În curtea primăriei era o sanie minunată din lemn, pe care o admirasem toată vara și care semăna cu sania lui Moș Gerilă, așa cum se numea Moș Crăciun pe vremea aceea. Sania era în stare bună și nu înțelegeam de ce nu este folosită. „În iarna asta voi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu mi-a ieșit din cuvânt pe durata întregii acțiuni. Îi priveam cu drag pe acei oameni simpli și mă bucuram împreună cu ei. Urmăream fascinată din culise spectacolul și am fost fericită de aplauzele pe care le-au primit. Mă minunam de virtuozitatea dansului și de talentul artistic, atunci când spuneau versurile din scenariu pe care le cunoșteau pe de rost. I-am așteptat în 60 culise cu lacrimi de bucurie în ochi și i-am îmbrățișat pe fiecare. Fețele aspre bronzate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
depășea de cele mai multe ori limitele normalului. Pe lângă aceasta, mereu avea „la bord” o cantitate apreciabilă de băutură, mai ales țuică. Toată lumea îl căuta, întrucât la ferma viticolă pe care o administra cu multă pricepere și spirit gospodăresc, avea, pe lângă struguri minunați de masă, pepeni verzi și galbeni și multe legume. Toamna vindea prietenilor și cunoștințelor din oraș struguri pentru vin. După ce se începea recoltatul viilor era un du-te-vino de mașini care urcau și coborau de la vie. În această perioadă amabilitatea inginerului
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cum era, se pricepea de minune la pregătirea porcului, a pastramei de oaie, iar 164 plăcintele poale-n brâu cu brânză de vacă amestecată cu brânză de oaie, pe care le ungea cu smântână, când le scotea din cuptor, erau minunate. Nu mă prea gândeam la igienă când mâncam bucatele gătite de tanti Ana. Dacă m-aș fi gândit, cred că n-aș mai fi intrat niciodată în acea casă în care cea mai mare economie se făcea la apa pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]