6,419 matches
-
De ce nu? Darul prieteniei Așternând pe hârtie trăirile Ioanei, mă minunam cum de avea ea atâta încredere încât să-și pună viața în mâinile mele. Ne cunoșteam doar de câteva luni, fuseserăm împre ună mai puțin de două săptămâni. Totuși miracolul iubirii anihilase dintr-odată timpul despărțitor, aducân du-ne pe aceeași lungime de undă. La întrebarea mea, nerostită încă, mătușa începu să-mi răspundă pe îndelete. — Întrebuințăm abuziv cuvântul „prietenie“ ori de câte ori cunoaștem pe cineva. Dar cine cunoaște pe cine? Cum
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Esența unui miracol Pare de domeniul literaturii fantastice dacă te gândești că aproximativ trei mii de oameni cu vârste și preocupări diferite, cu vieți care, cel mai probabil, nu s-au intersectat niciodată, se întâlnesc într-un spațiu, fie el și virtual, sub
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Ars Longa 5 * Vițelul privit de departe; roman; 2005 ed. Ars Longa 6 * Feriți linia trec proști fără oprire -; proză scurtă; 2006 Ars Longa 7 * Alba-neagra; roman; 2007Ars Longa 7 * Ospăț cu rădăcini de mit; roman; 2007 Ars Longa 8 * Miracolele de la Glodeni; roman; 2008 Ars Longa 9 * Calendele măgarilor; proză scurtă; Ars Longa 2008 10 * La pas prin mările sudului; roman; ed. Cronica 2009 11 * Ping-pong cu mingea de cârpă; ed. Ars Longa 2010 12* Triumful indolenților; ed. Ars Loga
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
acuză de faptul că, spunându-i lui Tung Chih că tatăl lui va muri, pun un blestem asupra lui Hsien Feng. Astrologul ei crede că numai refuzând să-i acceptăm moartea Hsien Feng, acesta ar putea fi salvat de un miracol. E greu să te pui cu Nuharoo când îi intră ceva în cap. Tot ce reușesc să fac este să-l pun pe An-te-hai să-l strecoare pe Tung Chih la căpătâiul tatălui său atunci când Nuharoo se duce cu budiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atentă la bani decât un tată cu gărgăuni), Günther Grass va refuza acest premiu. Un singur lucru însă e necesar ca acest eveniment să aibă loc. Günther Grass să nu mai scrie romane de valoare îndoielnică (Toboșarul îi ajunge) și miracolul economic al țării sale să nu se stingă. Fiindcă atunci din ce s-ar mai alimenta dezamăgirea sa și a colegilor săi, cetățeni care scriu? Ar fi atunci siliți să devină cetățeni care rabdă, motiv care a aruncat de câteva
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
arată umanitatea noastră în prezent, ne mai poate liniști. Torente de minciuni s-au vărsat ani de zile în lume, la radio, prin presă și în cărțîi dovedind prin efectele care au avut Ioc forța teribilă a cuyînțuIuL Rărriîne un miracol că scriitorii nu au apărut cu toții în acest secol ca niște triști dezmoșteniți, așa cum mulți dintre ei au ajuns adevărați martiri, pierind în lagărele de concentrare sau în fața plutoanelor de execuție. Arta lor n-a rămas însă neatinsă. Prestigiul cuvântului
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
scobitå în piatrå Și sunt dalta lovitå de soartå în poartå så stau så-l aștept så-i våd Primul pas de la începutul lumii råmas Că un zbor într-un dor de acasa Infinitului Departe de el însuși spiritul lui Buddha devenind miracol și Pasåre
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1600]
-
pas către unde-l chema datoria. Chiar dacă prin buzunările paltonului avea ascunse mai multe sticluțe cu rom, e o minune cum de a izbutit să ajungă și nu s-a prăbușit În vreun nămete. Au zis unii, Încercând să explice miracolul, că n-ar fi scăpat dacă i-ar fi bătut vântul din față. Cum-necum, s-a trezit cu el În curte (mai-mai să-l mănânce câinele) unul Hristu, suplinitor și el, pe o jumătate de normă, fără studii, băiat bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Repetentu depusese dosarul, cei doi băgaseră de seamă că mai rămăsese un ceas și jumătate până la plecarea autobuzului ce avea să-i Întoarcă În Satul cu Sfinți. Foiște era vesel și mulțumit. „Domnule, eu de multă vreme am renunțat la miracolul derizoriu al alcoolului, așa că nu m-ar Încânta cine știe ce să ne scurtăm așteptarea Într-o cârciumă. Mai bine, uite, am văzut că s-a deschis În centru o cofetărie turcească. Nu te-ar tenta nici un pic să sorbim o cafeluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai este cum a fost; Nu mai sunt perechi la masă, Viața n‐ are același rost. Nu‐i nimic mai scump pe lume Cum e dragostea de mamă. Mama plânge și iubește Cu dragostea ei de mamă. Mama este un miracol, Nu prin vorbe, ci prin fapte. Mama întreține viața Cu lacrimi, cu dor și lapte . ADEVĂR Un copil care se naște Din al mamei trup e rupt ș‐apoi îl menține‐ n viață Laptele care l‐a supt. Nici o boală
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
trupele lui Hideyoshi îl țineau într-o blocadă completă. Ce mâncau ocupanții săi? Cum reușeau să supraviețuiească? Trupele lui Hideyoshi erau uimite de fiecare dată când vedeau cât de activi și cât de voioși erau cei din castel. Era vreun miracol? Uneori, li se părea că supraviețuirea inamicului era aproape supranaturală. Trupele atacatoare pierdeau războiul de rezistență. Se părea că, oricât ar fi lovit, izbit, bruscat sau sufocat inamicul, acesta continua să miște. Garnizoana de trei mii cinci sute de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
meu regret la despărțire este că nu v-am fost de absolut nici un folos. Nu-i mai rămăsese decât un fir de glas, dar i se desprindea lin de pe buze. Toți cei de față se așezară mai bine, privind tăcuți miracolul acela solemn. Hideyoshi, îndeosebi, își îndreptă spatele, lăsă capul în piept și, cu mâinile împreunate în poală, ascultă mai departe, ca și cum n-ar fi putut îndura să piardă nici un cuvânt. Lampa gata să se stingă se mai învăpăiază cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce fusese, până nu demult, mică și slabă. Alții ripostau că nu era nimic ciudat în toată povestea. Alianța dintre clanurile Oda și Tokugawa dăinuise timp de peste douăzeci de ani fără suspiciuni, încălcări de acorduri sau conflicte, ceea ce era un miracol în acele vremuri ale trădărilor și ale luptelor feudale pentru putere. Un al treilea grup era de părere că motivul evenimentului nu consta într-o chestiune atât de măruntă cum ar fi fost compensarea ospitalității lui Ieyasu. Aceștia susțineau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui albaștri gri, arăta puțin Înfricoșător. ― Bună, vampirule. ― Alisia! Adi mă cuprinse Într-o Îmbrățișare prietenească. ― Arăți grozav. ― Mersi, am spus. Și tu. Maria zâmbi În timp ce Adi veni să o sărute pe păr. ― Singure acasă? Întrebă Adi. ― Da, râse Maria. Miracolele chiar se Întâmplă. Înainte să-și termine fraza se auzi soneria ușii. ― Se pare că nu suntem chiar atât de singure, am mormăit. ― Aștepți pe cineva? mă Întrebă Maria. ― Nu, am spus, la fel de surprinsă ca și ea. Dar probabil e
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
au scos din cuptor prăjiturile crescute mai mult într-o parte, neuniforme, arse, necoapte la mijloc și fleșcăite, mândria cu care își priveau creațiile m-a făcut să mi se umple ochii de lacrimi. Fiecare dintre prăjiturile alea era un miracol în miniatură, mă gândeam eu lăcrimând discret. Bărbații ăștia sunt niște alcoolici care au făcut lucruri teribile, dar fiecare a preparat o prăjitură prin forțe proprii... M-am făcut mică de rușine. Nu-mi venea să cred ce gânduri îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
corecție pentru molestare fizică gravă - plângându-se: — Nu vreau să fiu în echipa lui Rachel. E așa de agresivă. Chiar sunt agresivă? m-am întrebat, mai curând amuzată decât iritată. Și-atunci mi-am dat seama că se petrecuse un miracol. Cu toate că încă spumegam de mânie împotriva lui Luke și, într-o mai mică măsură, împotriva lui Brigit, nu mai eram furioasă fiindcă eram dependentă de droguri. îi văzusem pe mulți dintre ceilalți pacienți trecând peste faza furiei și navigând apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
te aduc încoace de când ni s-au întâlnit copiii prima dată! — știu! a răspuns mama, încă puțin șocată de felul în care o întâmpinase Lucille. Mă bucur foarte tare să te văd, Luce. Arăți grozav. Nu te-ai schimbat deloc. Miracolul numit Botox, Tish! Dacă vrei, cred că-ți pot face o programare în week-end, la cel mai bun doctor din oraș - mai face, uneori, și vizite acasă. Dar numai pentru mine! — A, nu-i nevoie, a refuzat mama cu modestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
încă și încă o dată, o mie de ori, forțăm norocul, nenorocul? Da, Cușa Octavian, va livra adevărul! Martorul potrivit pentru crima încâlcită. Doar tot nu poate vorbi și nici de găsit nu poate fi găsit. Prin urmare, Tolea incearca numărul miracol. Miercuri la prânz, seara, noaptea, dimineața, să zăpăcim adversarul. În orele amnezice, încolăcite, lenevoase, când vântul țiuie, neauzit, prin spații confuze și plesnesc capacele ceasornicelor și se înmulțesc stopurile cardiace. Într-o astfel de gaură a timpului, dom’ Dominic avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Fereastra trepida, tunetul atinse pereții, totul începu să tremure, Tolea sări în lături, spre pragul camerei, pleosc, tava cu cești prăbușită în bucătărie și duuummm, întreg peretele cu cărți dărâmat, într-o secundă, explozie, la un pas, scăpase ca prin miracol, duuummmm, un pas, o secundă, ferestrele zăngăneau și zidurile se clătinau, masa scaunul televizorul. Bătrânul era deja aici, palid, tremurând, cu brațele osoase trăgându-l spasmodic de haină, „tremur, cutremur“. Erau deja în rama ușii de intrare care se clătina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și bucuria ta, nepotolite... Tu, nimfa răscoaptă, iapa în călduri. Perfectă, ca fructul oprit. Elementară, nesățioasă. Simplă, ca lumina și moartea. Tu, spurcăciune venerată, dorită de toți“... Profesorul se încovoiase, copleșit de vorbele ce nu se rosteau. Transpira, înnebunit de miracolul clipei care va pieri. „Emoție, atâta sunt. Emoție turbată, sorella. Emoția mă ruinează. Mă sălbăticește, mă anulează, amantissima“. Nu mai avea curajul să ridice privirea. Toma, iscoada salariată, dispăruse, la fel Irina, cu perversele ei migrene pubertare, și Tolea, bălăbănindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un birou. Coatele sprijinite de lemnul lucios, părul tânăr, fluturând. Obrazul prelung, de neuitat, ochii, da, ochii... A coborât privirea, rușinat de neașteptata delăsare, dezarmat. „Tu ești înțelepciunea? Fără caracter, fără restrângeri? Doar puritatea simțirii, instantanee? Cât am dorit întâlnirea...Miracolul, în sfârșit! Plinul senzației, al bucuriei de o clipă, atât. Atât, plinul uitării. “Sotia si iscoada si supraveghetoarea lui Ianuli? Dar el, primejdiosul Ianuli, dar el, eșuatul? Dar tovarășul Ianuli?“ Nu-l auzise, surdina de gemete nu o atingea, zeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-l liniștească și... îl mângâie pe capul rotund și ud. Își introduse cu precauție trupul lung lung în carcasă. O ultimă fracțiune a pelerinei, ușa făcu țac, motorul pornise. Recepționerul Anatol Dominic Vancea îndrăzni să se apropie de martorul miracolului. — Ce faci, nea Teodosiu? Dumneata, cu troleibuzul? Cum naiba, ce cataclism s-o fi... — Nu-i glumă, să știi. Dacă nici unul ca mine nu face rost de benzină, nu-i de glumit. Aveam un aranjament. Ceva stabil, clar. Un șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ani, i-a spus ea băiatului, și a naibii să fie dacă avea să se lase izgonită în exil de un tiran de două parale. Indiferent ce avea să vină, era hotărâtă să nu se dea bătută. Și, printr-un miracol, a reușit. Doctorul Weinberg mi-a dat puține amănunte (poate nici el nu a aflat niciodată întreaga poveste), dar se pare că mama a fost ajutată de un grup de prieteni neevrei în mai multe momente critice și, prin 1938
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o să vii să lucrezi cu mine, o să constați că din cărți nu curge sânge. Și categoric nici fecale. — Dar am și momente bune, adăuga Tom, nedorind să-i lase lui Harry ultimul cuvânt. Clipe de grație de neuitat, mici exaltări, miracole neașteptate. Când plutești prin Times Square la trei dimineața și mașinile au dispărut și brusc ești singur în centrul universului și te plouă cu neon din toate colțurile cerului. Sau când apeși pe accelerație pe Belt Parkway chiar înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
agitație sau orice altceva. Dar Lucy era adânc închisă în sine, plutind imponderabil pe un nor de indiferență, un spirit pur, detașat de trup. Acum știu că savura succesul misiunii, mulțumind în tăcere atotputernicului pentru că o ajutase să împlinească un miracol. În după-amiaza aceea însă, cu ea în mașină, am rămas doar perplex. — Mai ești cu noi, Lucy? am întrebat-o. Mi-a aruncat o privire prelungă și impasibilă, apoi a înclinat din cap. — Să nu fii supărată, am continuat, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]