6,725 matches
-
te gândești la propriu-ți suflet. Acești patru skin-heads albi veneau spre mine ca niște invadatori spațiali pe un ecran cuprins de turbulențe. Parapeții frânți ai negrului zăceau gâfâind, când, încă o dată, luptătorii mei au fost dați peste cap. — De mirare e, făcu Fielding gânditor, de mirare e că Fielding n-a doinit-o mai devreme. Probabil că era prea vârât și prins în toate mânăriile lui. Scamatorul, marele maestru al minciunii, clachetarul - dă și el dovadă de o anumită neputință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Acești patru skin-heads albi veneau spre mine ca niște invadatori spațiali pe un ecran cuprins de turbulențe. Parapeții frânți ai negrului zăceau gâfâind, când, încă o dată, luptătorii mei au fost dați peste cap. — De mirare e, făcu Fielding gânditor, de mirare e că Fielding n-a doinit-o mai devreme. Probabil că era prea vârât și prins în toate mânăriile lui. Scamatorul, marele maestru al minciunii, clachetarul - dă și el dovadă de o anumită neputință. Și apoi mai e și fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că aveau același gust. Mi-am cercetat borcanul cu medicamente cu un scepticism crescând. Iată. De probă, rețeta pentru tentativa de sinucidere: o sută de scotch, cincizeci de aspirine, o săptămână de antibiotice și douăsprezece pastile efervescente. Nu-i de mirare că mi-a fost așa de rău. A fost nevoie de o săptămână ca să pot spune cu certitudine - da, sunt sigur, trăiesc din nou. Sper că înțelegi că nu-mi amintesc prea multe din câte s-au întâmplat în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sumă a versurilor din astfel de poezii, este ca un joc de lumini și umbre, dacă vreți, un evantai de stări de la dulce melancolie la amintiri dureroase, de la zâmbet sau râs cristalin până la izvor de lacrimi. Nici nu este de mirare, atâta timp cât ne amintim, cu bucurie, nostalgie ori tristețe, că iubirea adevărată, iubirea împărtășită, cunoaște aceste stări și nu poate exista altfel decât prin suferință și sacrificiu... Lirismul Verei Crăciun se manifestă constant și sigur prin folosirea verbului și adjectivului, atât
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
nebunie - Era o noapte de septembrie, Atât de rece și pustie! Și tot orașul întrista Fanfara militară... Târziu, în noapte, la grădină, Ce tristă operă cânta Fanfara militară. Gol Dă foșnet frunza măruntă, Umbra e rece-n pădurea sonoră - O mirare tăcută, poate cruntă, O amețire de toamnă, de-o horă. Un haos vrea să mă ducă De unic uitând, și de număr - Un foșnet uscat mă usucă, Pe-un arbore plâng ca pe-un umăr. Nocturnă Clar de noapte parfumat
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
fără un ghid experimentat, era evident cine putea fi acel ghid. Vultur-în-Zbor își dădu seama că abia aștepta să pornească la drum și se surprinse întrebându-se cum să-l convingă pe Virgil Jones să-l însoțească. Nu-i de mirare că Dolores era mâhnită. Nu-i de mirare că, după acel început politicos și prietenos, acum se întorsese împotriva lui. Putea fi convinsă să vină și ea? Ar fi cea mai bună soluție, se gândi el. Dacă nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fi acel ghid. Vultur-în-Zbor își dădu seama că abia aștepta să pornească la drum și se surprinse întrebându-se cum să-l convingă pe Virgil Jones să-l însoțească. Nu-i de mirare că Dolores era mâhnită. Nu-i de mirare că, după acel început politicos și prietenos, acum se întorsese împotriva lui. Putea fi convinsă să vină și ea? Ar fi cea mai bună soluție, se gândi el. Dacă nu voia să vină, atunci era de la sine înțeles că de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
veșnicie, o veșnicie în care fusese ignorată. Vultur-în-Zbor a presupus că îndurase totul fiindcă așa măcar se putea simți unică, singurul tovarăș al omului pe care-l venera. Cel puțin așa însemna și ea ceva. Iar atunci nu era de mirare că îi purta pică fratelui ei pentru că ajunsese până aici. Ea n-ar fi vrut să-l împartă pe Grimus cu nimeni. Grimus, la rândul lui, o trată pe toată durata cinei ca pe o creatură subumană, o ființă demnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lângă el. — Nu-l găsesc nicăieri, spuse. Trandafirul a fost spart, îi explică Virgil Jones. — Ce vrei să spui? — Vreau să spun că Vultur-în-Zbor a reușit. Extraordinar! Nicholas Deggle se repezi înspre pădure. Ceva mai târziu se întoarse, plin de mirare. — Nu se mai aude vuietul, spuse el. Nici un pic. Putem urca în K. — Eu mă duc pe plajă, spuse Virgil Jones. Domnului Virgil Jones, un om lipsit de prieteni și cu o limbă cam prea mare ca să-i încapă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de banii ăștia nici nu m-aș da jos din pat, că poate gândești că sunt prea pretențios. Zău, cum suporți mizeria asta? Ce-ai făcut, profesore, cu tot avântul tău de la „Geamandura?“ Ketty mă studia intrigată, cu sclipiri între mirare și scârbă. — Adică, susură ea speriată, se poate spune pe tot sensul, oricum ai lua-o, că un intelectual la Arhiva Cinematografiei belește de-adevăratelea mâța? N-aș fi crezut! Acolo e doar știință, artă, talent. Toate pastilele astea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
volănașe, cu pălărioare de pai cu multe panglici și dantele, cu eșarfe lungi, vișinii sau roșii, spânzurându-i pe umeri. Fardată gros, tencuită, cu buze intens rujate în tonuri maronii. Vorbea subțire, pisicit, alintându-se parcă, cu multe interjecții și mirări din te miri ce. Venea, de obicei, la „Spicul“, unde, rezemată de perete, în dreptul câte unei măsuțe cu picior, aștepta să i se ofere câte o chiflă și un iaurt. Nu cerea, dar te privea atât de galeș încât aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
copilul portarului ce și-a pierdut În chip eroic scrotul apărînd coloniile, sînteți sigur că se numea Fumero, Francisco Javier Fumero? — Da. Întru totul. Îl cunoașteți cumva? — Nu, intonarăm amîndoi În polifonie. Părintele Fernando se Încruntă. — N-ar fi de mirare. Francisco Javier a ajuns, În cele din urmă, un personaj de o tristă celebritate. — Nu sîntem siguri că vă Înțelegem... — Mă Înțelegeți de minune. Francisco Javier Fumero e inspector-șef al Brigăzii Criminale din Barcelona, iar reputația lui se Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
oprit pentru totdeauna pe cadranele gelatioase”, afirma Dan Grigorescu în Prefața “Anamorfozelor”. În Imaginarul medieval, Jacques le Goff numește uimirea admirativă provocată de imaginarul medieval, mirabil. Izbind de la început privirea și implicând ceva de ordinul vizualului (fr. miroir = oglindă; lat. mirari, mirabilia = minune), mirabilul este diferit ca natură și funcție de supranaturalul și miraculosul proprii creștinismului Jaques le Goff vorbește de o reprimare a mirabilului în Evul Mediu timpuriu, reprimare vizibilă mai ales prin grija Bisericii de a transforma atât de mult
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
ridicat În două labe. Adevărurile erau aproape identice. Doar că unul putea să miște din urechi, iar celălalt avea posibilitatea să scoată mult fum pe nas. Aceasta era singura deosebire. În rest, adevărurile ultime coincideau. De aceea, nu era de mirare că la miezul nopții, proptindu-și labele de balustradă, cu ochii ațintiți la cer, cei doi urlau la lună plină. Pornind de la această revelație și mergând din treaptă În treaptă, Oliver descoperi și calea, sau mai bine zis, scara ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
devenise, probabil, un infern. O dragoste neîmpărtășită sau vreun viciu ascuns În cine știe ce Încrețitură sufletească au avut un rezultat nefast, transformând o distinsă doamnă, ce-i drept, trecută totuși de prima tinerețe Într-un furnicar de melci. Nu era de mirare că masterandul o vedea noaptea cu părul despletit la geam, așteptând să crească luna plină. E posibil ca metamorfoza să nu fi fost deplină și În anumite zile, În locul scorburei pe care ea o purta pe umeri, să apară un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cele coercitive, uzând de bătăi și strânsul degetelor În ușă, să-i Îndrume pe „calea cea bună”, anihilându-le voința și aducându-i la același numitor. Acum ei resimțeau victoria lui Oliver ca pe propria lor victorie. Nu era de mirare că, În camera vecină, prestația lui fu răsplătită cu aplauze și zgârieturi În tencuială și pe linoleum. Oamenii-degete și oamenii-unghii se simțeau solidari cu Oliver. Ca și oamenii-gât, de altfel, care strigau: Ura! Nu același lucru se putea spune despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că apariția piciorului ar putea să fie legată tot de Bikinski. „Poate din neatenție l-a călcat vreo mașină sau vreun tren de marfă...” Bătând orașul În lung și-n lat, pictorul era predispus la accidente. Chiar era și de mirare că până acum rămăsese viu și nevătămat. Noimann Îl prevenise de atâtea ori. Îl luase cu binișorul, sfătuindu-l să nu meargă cu capu-n nori pe mijlocul șoselei. Dar pictorul era Încăpățânat din fire. Agățându-și reclamele de haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tocmai de aceste entități hibride ce sălășluiau Într-un spațiu imperceptibil simțurilor. Unele din entități se Întrupau intrând În diverse corpuri, parazitându-le existența și trăgându-și energia din interiorul lor. Ținând cont de toate aceste lucruri, nu era de mirare că stabilimentul doctorului Perjovski era niciodată gol. Acolo se afla un adevărat laborator al sufletelor ce Încercau să-și găsească ispășirea navigând dintr-un salon În altul. Uneori și dintr-un trup În altul. Întâlnirea cu Oliver și Bikinski, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că În fiecare halat și În fiecare pijama, ba chiar și În fiecare papuc care i se ivea În cale se ascunde un intrus. Intrușii nu veniseră acolo așa, de amorul artei, ci aveau un scop precis. Nu era de mirare c-o asediau, aducându-i flori și tot felul de cadouri dragei lui Mathilda. Noimann Își vârâse capul sub pat. Sub pat se ascundeau mai multe pijamale, tremurând una lângă alta. Tot sub pat, stomatologul găsise pachete goale de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scăpând ca prin minune din mâinile sale, deschisese ușa și fugise pe scări... Noimann râse, apoi se Întoarse În sufragerie și Începu să golească, dând pe gât, toate sticluțele ce se Întâmpla să-i iasă În cale... Era și de mirare că după o astfel de escapadă Noimann mai era Încă viu... Pe tunica de „amiral” apăreau acum tot alte culori și alte inscripții. „Gillette series. Foam. Moisturising. With glycerin”, „Bugs Bunny Colgate. Dentrifice au fluor pour enfants. Tandpasta met flouride
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tovarășul de pensiune al lui Oliver?! „Byrond. DEODORANTE PER UOMO. Deo no gas. Fresco e sensule...” - tunica era de culoare neagră, având desenată la mijlocul pieptului o galaxie. Va să zică Paul Încercase să se dreagă și cu această băutură. Nu era de mirare că spiritul lui o luase razna, umblând, cum se spune, prin alte galaxii. „Paracetamol. Urinex. 24 de capsule moi gastrorezistente. Made in Egipt.” „MENNEN SPEED STICK. Power of Nature. Lightning Deodorant. 60 gr. e. by Menen.” „By, by”, făcu Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alte instrumente și alți Înălbitori de esență subtilă. Jurământul tăcerii, practicat În vechime de adepții lui Pitagoras, te curăța de aceste resturi verbale, care rămân mult timp Între dinți. Resturile verbale, pe timp de noapte, devin fosforescente... Nu era de mirare că Noimann era bântuit de cifre și alte abstracțiuni. Ideile nedigerate transformau În timpul somnului silabele În cifre. Cuvintele sufereau și ele o metamorfoză sub influența nefastă a alcoolului și a lunii. Sunetele se transfigurau În puncte de suspensie și linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
15. Alcoolul turnat În acvariu avea un efect asupra acestor numere, care se Înnegreau sau se albeau, trecând din starea yin În starea yang. Uneori, În timp ce delira, Noimann era convins că broasca ascunde Înlăuntrul ei secretul nemuririi. Nu era de mirare, deci, că pătratul lui Saturn, comunicând cu zodiile, pe care-l avea Înscris pe spate, Își exercita chiar și de la distanță influența asupra sănătății și stării sale psihice, putând, la o adică, ori să-l bage În boale, ori, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și fructe, femeia râse, aruncând În ei cu bobițe de struguri. „Vezi”, zise Satanovski... „În fond”, continuă el, „În trei, jocul erotic Începe să prindă miză... În doi, orice ai face, până la urmă intervine plictiseala de rigoare. Nu e de mirare că, din pricina rutinei, funcționează, de când hăul, triunghiul conjugal. Hotărât lucru, nu poți face În doi ce poți face În trei. Nu trebuie să cunoști prea multă matematică pentru a-ți da seama de numărul permutărilor pe care ți le poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de sub combinezonul doamnei și punându-le cu grijă Într-o punguță de mătase... Se spune că operațiunea aceasta Îi aducea la Loto-Prono câștiguri substanțiale. Gândindu-se prin ce tertipuri Își suplimentează veniturile inginerul, Noimann strâmbă din nas. Nu era de mirare că Bikinski refuza să-și desfacă icoanele pictate unui astfel de personaj. Întrebat odată de ce apelează la toate aceste trucuri, Satanovski răspunsese simplu: „Fiecare om are ciudățeniile lui. În ce mă privește, sunt superstițios din fire....”. Dar, Îl Întrebaseră interlocutorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]