5,217 matches
-
intitulate Poezii, apar în 1968 și 1970. O carte de vizită mai reprezentativă este antologia lirică Tachicardia di Atlante, oferită în 1972 publicului românesc cu titlul Migdalul înflorit a doua oară. Abundența de peisaje italiene, capacitatea de a proiecta în mitic datele realității autohtone și pendularea între o lume de minuni arhitectonice și un spațiu rural plin de mistere, cu sentimentul permanent al exilului, sunt trăsături caracteristice întregii producții versificate a autorului. Nu rămâne fără ecou în lirica lui V. îndelungata
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
Întoarcerea lui Zamolxe și „misterul creștin” În grădina Ghetsimani (ambele publicate de „Jurnalul literar” în 2000). Textele dezvăluie un spirit dominat de poezia timpului, fascinat de logica adevărului istoric și de valorile inițiatice ale începuturilor, ce trăiește intens miracolul dezvăluirii mitice. Probe de gândire existențială, ele sunt totodată autentice probe de literatură. Analizele existențiale de tip heideggerian întreprinse de V., precum Ambiguitatea adevărului la Platon, Regăsirea în Pascal, Maurice Blondel și amphibologia ființei, Actualitatea problemei ființei, Existență și logică, Condițiuni ale
VUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
Guevara de pe „Granma” - numele vasului de pe care au debarcat pentru a da semnalul luptei lor de gherilă, devenit apoi cel al cotidianului PC cubanez -, apoi cea a victorioșilor barbudos ajunși la putere în 1959, s-au transformat într-o epopee mitică. Chiar și în Franța, numeroase străzi au fost botezate „Stalingrad” sau au primit numele cutărui martir sau al cutărui comunist emblematic din Rezistență - Gabriel Pîri, Guy Môquet sau colonelul Fabien - ecou al numelui de „partid al împușcaților” pe care PCF
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de masă a luat sfârșit; să desemneze un țap ispășitor care să-i exonereze pe ceilalți conducători de responsabilitățile lor dintre anii 1930-1950; să impună de fapt o amnezie și o amnistie a crimelor din perioada stalinistă; să privilegieze figura mitică a lui Lenin pentru a instaura un nou cadru ideologic. Dar raportul va avea niște efecte neașteptate de îndată ce nu va mai fi „secret”. Consecințele interne ale „raportului secret” Reacțiile la dezvăluirile lui Hrușciov sunt foarte diferite. Unii demolează statuile lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o semnificație mondială celui mai mic semn de contestare a sistemului instituționalizat, ea este unul din principalele motoare ale recrutării, formării și mobilizării comuniste. Timp de șapte decenii, partidele comuniste au opus „ideologie burgheză” și „ideologie proletară”, cu o dimensiune mitică acordată clasei muncitoare* și partidului „său”. Ele au practicat „lupta ideologică” contra ideilor neconforme cu societatea; ele au combătut neobosit în sânul lor orice opoziție comunistă* și orice opinie care devia de la ortodoxie*. în fața diversității istoriilor și a tradițiilor țărilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
află, în anii 1960-1970, în chiar centrul reactivării pasiunii revoluționare, mai ales odată cu Marele Salt înainte* și cu Revoluția Culturală. în democrații, în timpul evenimentelor din Mai 1968*, o parte a tineretului și a intelighenției este cuprinsă de entuziasm față de comunismul mitic al Chinei, al Vietnamului*, al Albaniei sau Coreei de Nord*. După moartea lui Mao și dezvăluirile despre tragicele consecințe ale megalomaniei sale, flacăra se întreține din mitul Cubei și al figurii lui „Che”, uitând că bărbatul cu beretă și trabuc
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Deoarece naționalismul a individualizat caracterul național ca fiind pivotul filosofiei, programului și acțiunilor sale politice, observatorii riguroși au avut tendința de a sări în cealaltă extremă și au negat de-a dreptul existența caracterului național. Propunându-și să demonstreze esența mitică și subiectivă a naționalismului, ei au fost nerăbdători să arate că presupusul său fundament empiric, caracterul național, nu este altceva decât un mit. Putem accepta criticile naționalismului și rasismului la adresa presupusei determinări inevitabile a caracterului național prin intermediul „sângelui” - mai precis
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu doar - și poate că nici măcar în mod special - propriile lor interese naționale, ci și ideile de umanitate. Pentru o civilizație științifică ce primește din sondajele de opinie publică majoritatea informației despre ceea ce cred oamenii, opinia publică internațională devine arbitrul mitic pe care se poate conta că-și va susține, așa cum fac toți ceilalți, propriile aspirații și acțiuni. Pentru cei care au o înclinație mai filosofică, „judecata istoriei” îndeplinește o funcție similară. Pentru cei religioși, există „voința lui Dumnezeu” care să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de‑a dreptul șocante. J.-C. Denis și B. Moulin (1992) au inventat turbo‑managementul, care nu este altceva decât managementul accelerator ce face posibilă mișcarea mai rapidă și mai eficientă a conducerii. Michael E. Gerber (2004) propune managementul/Managerul Mitic centrat pe următoarea ordine a priorităților: mai întâi eu; în al doilea rând organizația din care fac parte, în al treilea rând oamenii din jurul meu (Managerul Mitic fiind cel care, în esență, își asumă responsabilitatea propriei vieți, reconciliind viziunea personală
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
rapidă și mai eficientă a conducerii. Michael E. Gerber (2004) propune managementul/Managerul Mitic centrat pe următoarea ordine a priorităților: mai întâi eu; în al doilea rând organizația din care fac parte, în al treilea rând oamenii din jurul meu (Managerul Mitic fiind cel care, în esență, își asumă responsabilitatea propriei vieți, reconciliind viziunea personală cu cea a organizației, cel care dezvoltă o mentalitate antreprenorială în vederea obținerii succesului individual și organizațional). Indiferent însă de denumirea lor, toate aceste forme de management au
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
încercărilor de decodoare, făcute de diferiți cercetători, care este sensul uluitoarelor și mai straniilor refrene din colindele cele mai vechi, care , deși neînțelese, sunt vii, folosite și azi. Amintim, pentru că ni se pare edificator, ceea ce spune Victor Kernbach în Universul mitic al românilor-Ed.Șt. 1994, p.35, 105, care consideră :”cuvântul Ler un fenomen onomastic, singular, până acum nedescifrat, care, mai ales, în colind este un nume magic, arhetipal aproape numele în sine, o invocație către persoana primordială divină sau umană
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
25; de Queiroz și Ziolkovski, 1994, p. 51). Așa se face că francofonii din comunități „periferice” (belgiene, canadiene, africane etc.) pun În balanță apartenența lor efectivă la comunitatea respectivă cu o anumită aspirație la integrarea În comunitatea de limbă (comunitate mitică, de altfel) a francezilor din Franța, percepuți ca deținători ai legitimității lingvistice. Această aspirație se traduceîn diverse moduri, mergând de la o atenție constantă În ceea ce privește „corectitudinea” producțiilor discursive scrise sau orale până la subordonarea față de „modelul francez”. Un fenomen comparabil se poate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
clann: neam, mare familie, termen pe care unii etimologi Îl leagă de latinescul planta, mlădiță), cuvântul desemnează o grupare de unități familiale care se consideră provenite uniliniar, pe linie paternă (patriclan) sau maternă (matriclan), dintr-un strămoș comun legendar sau mitic, adesea simbolizat În Occident printr-un blazon sau un nume generic. În cadrul clanurilor totemice din Australia, membrii se socoteau urmași ai unui același totem, care traducea o Întreagă cosmogonie, erau legați fictiv de strămoșul eponim și respectau aceleași interdicții matrimoniale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
din Antichitate. În plin secol al XVI-lea, un savant de talia lui Ambroise Paré scrie un tratat intitulat tocmai Despre monștri și minuni. La rândul său, Cristofor Columb, la fel ca și alți exploratori, deși caută În continuare ființe mitice și fabuloase, se interesează și de indienii pe care Îi Întâlnește. Jurnalul său ne oferă indicații atât asupra acestora, cât și asupra pretinșilor locuitori ai unei mari insule care „se nasc toți cu câte-o coadă” (Gusdorf, 1967, t. 2
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și rap-ul sau techno-ul, este o cultură a adolescenței și a găștii. Rock-ul trimite la sentimentul grupului unit Împotriva adversității și care respinge convențiile. Pornindde la arhetipuri, ilustrate de filmele cu James Dean sau Marlon Brando ori de miticul West Side Story, industriile culturale vor utiliza imageria specifică bandei de derbedei și identității tribale. Forța rock-ului ține de autenticitatea violentă a exprimării cântărețului, ca și de ritmul susținut care Înflăcărează publicul, combinând carisma vedetelor, personalitatea lor, marketingul și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Întrebarea poate fi pusă astfel: este vorba doar, dacă putem spune așa, despre o strategie antirasistă de tip separatist (Taguieff, 1995, pp. 202-204) care a luat o Întorsătură proastă? Sau despre un veritabil rasism anti-albi, cu dogmele și reprezentările sale mitice, dintre care nu lipsește nici măcar clasica idee a „complotului evreiesc mondial” (Taguieff, coordonator, 1992)? Întâlnim aici una dintre multiplele zone de echivoc sau de basculare ideologică pe care le observăm În interacțiunile rasismelor și antirasismelor. În multiplele mobilizări identitare bazate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Înaintea inventării națiunii franceze), Între nobili, descendenți din strămoși cuceritori și Învingători, și ceilalți, precum și recomandarea de a evita orice „mezalianță”. Vom denumi deci prin expresia „protorasism” european ansamblul doctrinelor „sângelui pur” și al practicilor de păstrare a acestei purități mitice. Aceasta este teza centrală a teoriei modernitare extinse, elaborată În raport cu cele trei principale configurații istorice În care se constituie mitul „sângelui pur” amenințat de „Întinare”. Imaginarul „sângelui” și al „rasei” (ca „stirpe”, și nu ca „tip” sau subspecie) se articulează
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
credințe și practici care Îi unesc Într-o comunitate morală, numită Biserică, pe toți cei care Îi aderă la ea” (Durkheim, 1960, p. 65). În afară de referirea la un cult, la dogme sau ă după Maurice Leenhardt ă la o gândire mitică, trebuie să menționăm, așa cum fac Henri Hubert sau Marcel Mauss, prezența unor reguli de viață, sub formă de obligații și de recomandări, dar și a riturilor, precum cele legate de sacrificiu, rugăciune sau pelerinaj. ν Putem distinge mai multe abordări
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
politic sau religios. Elaborarea sincretică nu este lipsită de complexitate, deoarece operează În parte cu elemente autohtone, Încă vii sau reînviate, și În parte cu elemente străine, care sunt fie asimilate, fie reinterpretate, prin adaptarea lor la structurile simbolice sau mitice ale tradiției autohtone. ν În Le Bricolage africain des héros chrétiens, André Mary desprinde patru paradigme utilizate În abordarea logicilor de prelucrare sincretică: 1) principiul reinterpretării, adică al Însușirii conținuturilor culturale exogene prin intermediul categoriilor de gândire ale culturii native; 2
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Aliaților, dar aici Înzestrat cu un rol anti-albi, crucea de Lorena gaullistă sugerând crucifixul, iar ansamblul evocând posibilitatea unei victorii Împotriva opresorului. Mișcările religioase din Africa sunt ambivalente, În măsura În care sunt simultan produse ale propovăduirii creștinismului și ale eșecului acesteia. Temele mitice ale acestor mișcări ne apar ca niște sinteze cu surse eterogene. Pentru că este, conștient sau inconștient, o Încercare de adaptare și nu este complet instituționalizat, orice sincretism suportă consecințele hazardului istoriei și al personalității conducătorilor. Dacă profeții sunt acreditați prin
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
repetat, se vorbește de o Draclée. Să-și fi băgat Draculea coada?... FILM Bergman și Antonioni au plecat împreună Iulia BLAGA Mai e nevoie s-o spunem? Viața bate din nou filmul. Ingmar Bergman și Michelangelo Antonioni, cam ultimele personalități mitice ale cinematografiei mondiale Ăa mai rămas Godard, dar să nu vorbim așa), s-au stins în aceeași zi. Conform celor declarate de apropiați agențiilor de presă, amândoi s-au dus în liniște. Antonioni era în fotoliu. Nu știu ce părere avea Antonioni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
a cărei magie, în nopțile de vară, ne atrăgea și ne cucerea mai mult decât sunetul instrumentului. Nu m-am gândit până azi că nivelul ridicat al admirației pentru radio, manifestată de vărul Traian și de mine - „ăia micii și miticii“, cum ni se spunea - se datora faptului că Nicu tocmai învăța să scoată note, armonii sau riffuri, și abia peste un an cânta binișor. Unchiul Golea și tata suportau cu destulă indiferență și necurmat umor schelălăitul bietei chitare. Unchiul Ioniță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
cum să decădem din Occident. Pe scurt: am fost întotdeauna niște europeni ratați, provinciali, exilați la o margine de Imperiu, meniți, poate, a apăra Occidentul, misiune în care însă am eșuat de atâtea ori (ultima oară în 1944). Chiar și mitica perioadă interbelică nu poate constitui raiul românității, pe nedrept părăsit. Pe noi, rasă cu aere occidentale, ne-a durut după 1989 avansul pe care l-a luat Vestul în timpul lungii pauze comuniste și dintr-o dată am început, pe nedrept, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
săi, a realizat o arhivă cu peste 300 de povești ale vieții la Center for the Study of Lives din cadrul Universității din Southern Maine. Denumit adesea și „călătoria eroului”, monomitul se referă la călătoriile sau căutările ciclice întreprinse de eroii mitici (n.t.). Autorul se referă la faptul că nu este important atât adevărul faptic al povestirii vieții, cât relația de încredere stabilită între cercetător și povestitor și semnificația dată de acesta din urmă întâmplărilor prin care a trecut. Important este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
myself Dumitru UNGUREANU WOODSTOȘRțCK|TOR (I): LEFT SCREEN Fiecare generație își creează miturile ei. Cu cât mitul este mai controversat, cu atât puterea lui de seducție și iradiere este mai mare. Timpurile moderne au bulversat raportul dintre om și eroii mitici. Nu mai este adulat sfântul, eroul civilizator, războinicul sau filosoful, ci politicianul, sportivul, actorul, vedeta showbiz. Neschimbat a rămas rolul mulțimii: ea adoră, exultă, aplaudă, urlă. Dar mulțimea ca entitate poate fi ea însăși un mit, o necesitate, o boală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]