6,924 matches
-
crăpat transversal și ținând între gambe coșul de nuiele, sfrijitul de Vierme privește absent, mofluz, cu brațele spânzurându-i de-a lungul corpului, ca la un test Rorschach, la ciudatele modele nonfigurative, create în detaliu (prin acțiunea sinergică a prafului, mizeriei, diverselor lichide precum și a indolenței), pe suprafața și în textura linoleumului ordinar, de pe pardoseala dură, din beton, a camerei de anchetă. Lângă scaunul său, fuseseră deșertate la grămadă, unul peste altul, corpurile-delicte. Adică, prada: spada, scutul și coiful lui Ioan
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
străluminat, pentru a le deschide iarăși la maximum și, entuziasmat și el de ușurința și de frumusețea ideii, răbufnește: Bingo! Excepțional! Colosal! Fenomenal! Paradoxal! Pupa-te-aș! Bossule, să mor eu, dacă nu ești tu, cel mai solid geniu în mizerie! Un geniu larvar și neînțeles! Mea culpa, asule! Chapeau bas! Newton, Maradona, Einstein ticăloșit, ce-mi ești! Repede, frățiorilor! Repede, repede! "O, ce socratic daimon, mă-ndeamnă la răscruci, Cu cuiul îndoielii, să mă străpung în buci!" Jucăm hoții și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fericit sunt eu, în copârșeaua asta de scândură? Fără presiuni! Fără opreliști! Fără țărmuri! Și fără finanțe...! Să mă crezi, că da! jubilează copilăros Puță Mică. Nu durere, nu grijă, nu vreo supărare, amărăciune, ciondăneală, necăjeală, nervi sau vreo altă mizerie! Omule, sub cuvânt sfânt, de onoare, după prima senzație, e chiar foarte ca lumea și mă bucur, c-am murit! Să-i spui, dom'ne, din partea mea, lu' Iulică, să stea cumințel, să-și cate de treabă și să nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lui, care, pe lângă că e o femeie superbă, îl și îngrijește admirabil și-l iubește cu adevărat. Și așa, bătrânii au fost siliți să cedeze, încît azi sunt buni prieteni și absolut intimi. De altminteri, și ea a avut destule mizerii și mai are, din cauza lui Jenică, cu ginerele ei. Mimi n-ar zice nimic, fiindcă ea știe cât a suferit sărmana maică-sa și s-a jertfit, și că măcar acuma are dreptul să-și trăiască și ea traiul. Dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În vreme ce eu, proprietar, muncind și economisind, de-abia scot din moșia mea cât să pot trăi onorabil, arendașul, vecinul meu, plătește zeci de mii de galbeni proprietarului și își umple și el desagii. De unde diferența? Din buzunarul arendașului sau din mizeria țăranului?... N-am dreptate, nene Costică? sfârși Grigore, adresîndu-se deodată lui Dumescu. Spune dumneata, am ori n-am dreptate? Directorul de bancă ședea cu ochii în farfurie și asculta jenat, fiindcă amândoi vorbeau tare, încît lumea de la mesele dimprejur se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o obscuritate în care și oamenii păreau siluete de umbre. Mișu, subțirel și slăbuț, în picioare, gesticula violent, ca și când s-ar fi luptat cu întunericul. Titu mai stătuse de vorbă și cu tânărul, și cu bătrânul, îi socotea revoltați din pricina mizeriei, îi înțelegea și aproba, deși el, fire discretă, nu-și cheltuia durerile în cuvinte aspre, ci își tortura cu ele numai sufletul lui. Apoi știa de la Gavrilaș că Mendelson e deocheat la poliția de siguranță și nu voia să facă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apoi deodată bătrânul. Întreruperea nu-l tulbură deloc. Continuă a-i expune că el, personal, nu dorește nimic, că și-a permis să vie și să-i tălmăcească durerile sătenilor, numai fiindcă sufletele sunt prea agitate din cauza foamei și a mizeriei. Țăranii văd încă în Miron Iuga pe părintele lor, de la care nădăjduiesc o îndulcire a soartei ce-i apasă. Învoielile actuale sunt însă atât de grele, că nu se mai pot suporta. Pe urma lor majoritatea oamenilor au flămânzit îngrozitor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scuza subînțeleasă bineînțeles , jos jidanii". Se spune că e o cauză sfântă la mijloc și, desigur, așa este, căci cauza țăranilor e sfântă și dreaptă. Cu toate astea, în loc să i se caute soluții cinstite, care să aline cât de cât mizeria țărănească, toți toarnă untdelemn pe focul încins. Opoziția, bine, să zicem, e opoziție și vrea să profite chiar de o catastrofă, ca să puie mâna pe putere... Cel puțin guvernul de-ar fi cuminte! Aș! Face mai rău decât opoziția, fiindcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se puteau opri așa cum numai împreună puteau să pornească treaba. Mai ales că oglinzile îi înșelau simțul echilibrului; mai pune și învârtirea și uite-l cum dă la boboci! (Parker trase o dușcă de bere.) N-ai văzut tu atâta mizerie! Pun pariu că și acum mai șterg oglinzile alea! ― Mda, făcu Brett zâmbind pentru a-și arăta interesul. Nostalgic, taciturn, Parker se așeză, cu ultimele crâmpeie de amintire în ochi. Acestea pieriră ca niște umbre, lăsând în urma lor un reziduu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o lăsa pe Mama să se ocupe de această dificilă treabă. Dar în privința zborului în atmosferă, era cu totul alta povestea. De data asta pilotul muncea mai mult decât mașina. Nori bulbucați, bruni și cenușii, înhățară astronava. ― Fiți atenți la mizeria asta. Dedesubt cred e nasol. La fel ca Dallas, Ripley cugeta. Undeva în acest infern de culori întunecate, sub ei, o altă navă urla. la intervale regulate, un apel disperat, uman, înfricoșător. Toată această galaxie lipsea din hărțile lor astronautice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Semnalul vine de jos. Trei fețe stupefiate se înclinară. Nici o vietate, nici o fantomă nu străpunse blindajul pentru a-i ataca. ― E nivelul C, mormăi Parker. Nu sunt decât ateliere de întreținere. O să ne vină acru căutând-o pe-acolo, plus mizeria care-i acolo! ― Vrei s-o ocolești? Parker o privi cu tristețe. ― Nu e de râs. ― Nu. Într-adevăr. Nu e de râs, zise ea cu amărăciune. Preia conducerea grupului. Voi doi cunoașteți mai bine nivelul ăsta. Cei doi ingineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-ți dai seama cu cine ai de-a face! Entitatea este un organism perfect organizat. Superb structurată, vicleană, esențialmente violentă. Cu capacitățile dumitale limitate, nu ai nici o șansă. ― Dumnezeule mare! exclamă Lambert holbându-se la capul de pe masă. Tu admiri mizeria aia! ― Cum să nu admiri simpla simetrie pe care o prezintă? Un parazit interspecii, capabil să devore orice formă de viață care respiră, fără să se sinchisească de compoziția atmosferică. Capabilă să hiberneze un timp nedeterminat în condițiile cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ACEEA ESTE IMPORTANT ORICE GÂND EMIS DE ORICINE. Colectivitatea trebuie să aibă grijă și să educe pe fiecare om, membru al ei, pentru a nutri numai gânduri pozitive. În special copii și în general oamenii abandonați de societate, în lipsuri, mizerie, în dureri, boli și suferințe nutresc și mențin gânduri de ură. Ura lor fiind reacția la nepăsarea celorlalți. Ei se simt nedreptățiți și îi urăsc pe cei pe care ei îi cred responsabili pentru nefericirile și suferințele lor. Săracii îi
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
foarte multă risipă. Cînd am plecat de acasă, tocmai se terminase de reparat strada - inclusiv, bineînțeles, schimbatul bordurilor. Acum, cînd intrăm pe strada noastră, bordurile sînt scoase și așteaptă să fie înlocuite. Au trecut doar două săptămîni. - Multă, foarte multă mizerie. Cînd oprim în fața casei, ne întîmpină niște saci negri de plastic din care cîinele unor vecini împrăștie gunoiul pe tot trotuarul. „Cine dracu’ o fi făcut treaba asta ?”, mă enervez eu, încă neadaptat la cotidianul bucureștean. „Zingarii !”, îmi răspunde, ironic
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
casă făloasă, oricît confort și siguranță ne-ar oferi ea, pe o insulă pustie ? Grijile îngrijirii — Să vezi cît o să dureze acum și șantierul ăsta ! se vaită o doamnă între două vîrste ieșind de la Matache. — Lasă, că oricum era o mizerie pe Buzeștiul ăsta !... Și casele erau vai de capul lor, terminate, ce mai ! Trebuia făcut oricum curat..., comentează prietena ei. — Păcat de clădirea aia de pe colț, da’ era și aia tare neîngrijită. Țigănie, ce mai, ca-n tot Bucureștiul ! Mizerie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mizerie pe Buzeștiul ăsta !... Și casele erau vai de capul lor, terminate, ce mai ! Trebuia făcut oricum curat..., comentează prietena ei. — Păcat de clădirea aia de pe colț, da’ era și aia tare neîngrijită. Țigănie, ce mai, ca-n tot Bucureștiul ! Mizerie, curățenie, îngrijit... Această viziune urbanistică de gospodine îmi trezește amintiri, îmi evocă alte scene și păreri similare... Nimic nu rezumă mai bine românitatea domestică decît îngrijitul. Cel puțin aceasta este concluzia unui antropolog britanic care și-a petrecut cîțiva ani
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
descoperirii libertății în decembrie 1989, am început să uităm tot mai mult - sau să realizăm tot mai puțin - ce lucru extraordinar am obținut atunci și mai posedăm încă și în prezent ! Suferințele nu au dispărut, ce-i drept, și nici mizeriile umane, ba chiar au apărut și altele noi, necunoscute, dar au devenit împreună umane, adică s-au mutat în registrul ontologic și moral legitim al ființei umane autentice. În lipsa libertății, greutățile vieții pot fi, eventual și accidental, mai mici, dar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
hapiru nu este o denumire etnică, ci mai degrabă sociologică. Hapiru nu formează un popor, ci un strat al populației care trăiește deplorabil. De aceea îi regăsim printre mercenari sau în slujba marilor regate și imperii. Câteodată sunt reduși în mizerie și constrânși la o viață în afara legii. Pentru a supraviețui atacă sate sau cetăți. Trebuie să fim prudenți, așadar, înainte de a-i echivala pe evreii Bibliei cu hapiru din scrisorile de la Tell el-Amarna. 7. Filistenii și popoarele mării Un ultim
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
eroic. Și Israel a avut eroii săi care au înfăptuit vitejii fără egal. Această epopee s-a arătat a fi mai necesară atunci când Israel a devenit o mică provincie a marilor imperii, precum Imperiul Asirian, Babilonian, Persan, Elenist sau Roman. Mizeria aparentă a prezentului nu trebuia să facă uitat că la origine nu era așa: Israel era invincibil și nimeni nu a reușit să oprească armata condusă de Iosue. Dacă acum Dumnezeu pare să-l neglijeze pe poporul său, nu a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ce marchează o perioadă precară de dezbatere filosofică. Ca urmare, filosofia, în sensul ei autentic, trebuie să-și justifice propria rațiune de a fi. De ce filosofia? Ce tip de argumente îi pot justifica astăzi utilitatea și neînlocuirea ei? «Măreția și mizeria filosofiei!», am putea exclama, împrumutând expresia pascaliană. Pentru Pascal, ființa măreață dar și mizeră este doar omul, iar între modul de a concepe omul și natura filosofiei există o legătură destul de strânsă și evidentă. Acest paralelism este sursa unei susțineri
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
petrece ceva. Iar apoi, în fiecare după-amiază, în patul meu de tortură, priveam norii încremeniți și scânteietori și mă gândeam numai la ce văzusem în noaptea aceea: Mendebilul rătăcind și vrăjind, cu masca de carton peste fața lui pură, prin mizeria canalelor întortocheate, fetide... Vara era pe sfârșite, sau poate veniseră chiar primele zile din septembrie,(căci părinții mei se agitaseră mult să-mi cumpere ghiozdanul și rechizitele pentru primul an de școală). După ce o seară întreagă ne vorbise, din nou
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-ar fi. Eu sânt un om care scrie, nu mă pot pierde pentru o ființă subumană, obnubilată, pentru o nefericită." Și continuam așa pe vreo trei pagini, într-un delir în care o vedeam pe Gina ca o întruchipare a mizeriei și ticăloșiei umane. Poate mai mult decât permanenta obsesie a feței ei, a vocii ei, mă chinuiau laturile pur fiziologice ale pasiunii mele: bătăile inimii accelerate până la palpitații, durerea grea și caldă din coșul pieptului și din oase, insomnia în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
seara o să primesc un telefon de contramandare. Bineînțeles că uneori nu mai suportam dependența asta pe care mi-o impunea și deveneam violent, plecam de lângă ea chiar în mijlocul străzii, îi spuneam cuvintele cele mai jignitoare, ca să se termine odată toată mizeria pe care-o simțeam acumulîndu-se între noi. În acele momente însă, ea, până atunci rece și disprețuitoare, începea să plângă, să-mi spună că nu vrea să ne despărțim, că ține la mine mai mult decât la oricine altcineva. Nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că am ajuns aici, aș fi preferat să cred naibii că am ținut la o fată care să mă merite, cât de cât. Așa, e umilitor. Doamne, mă gândesc acum ce-ar fi însemnat cununia cu ea. Ce tămbălău, ce mizerie! Bloody Mary cu voal și lămâiță și buchetul de mireasă în brațe, țipând și gesticulând de fericire. Tarafurile reunite zdrăngănind la țambal, călușarii apărând de după un colț: hop-șa, hop-șașa! Chiote și voie bună și ea în capul mesei, năclăită de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar atrăgător, același șir de note întregi, crescând parcă una din alta și transmițând o stare ciudată de ataraxic. "Parcă-i Pink Floyd" se pomenea murmurând puștimea, dar își lua seama repede șicanând că ar fi un Pink Floyd "în mizerie". Indiferent de comentarii, zi de zi eroul nostru relua, cu evidentă încîntare, șirul de note întregi, care sclipeau stins și profund. Telente, vioristul țigan de pe scara șase, care avea trei fete încărcate de vulpi argintii, probabil omagii ale șirului incredibil
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]