6,277 matches
-
nr. 20, 24 iunie 1934, p. 2; Ioan Scurtu apreciază că rostul acestui comunicat a fost de "a forța mâna regelui". Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, op. cit, p. 293. 553 "Mișcarea", nr. 990, 17 mai 1934, p. 1; Ioan Scurtu, Monarhia în România 18661947, Editura Danubius, București,1991, p. 105. 554 "Mișcarea", nr. 996, 26 mai 1934, p. 1. 555 Idem, nr. 994, 1056, 1057; 24 mai, 12, 15 august 1934; pp. 4, 2, 1. 556 Biblioteca Națională, Așezămintele I.C. Brătianu
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
în cazul recurgerii la alegeri pentru desemnarea autorității municipale, "putem constata că femeile votau ca și bărbații"2. De la sfârșitul secolului al XIII-lea, atitudinea regalității față de mișcarea comunală se modifică. Îngrijorată de independența tot mai evidentă a puterilor urbane, monarhia trece la subordonarea lor. Litigiile dintre municipalitate și ofițerii regelui se înmulțesc atunci când aceștia încearcă să o pună sub tutela politică și financiară a monarhului. Din secolul al XIV-lea până în secolul al XVIII-lea, două fenomene vor facilita această
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de regele care îi confirma și garanta funcțiile. Aparente libertăți municipale, alegerile pentru ocuparea funcțiilor de conducere ale orașului nu făceau în fapt decât să ratifice alegerile regelui. Astfel, această elită urbană ajunge să constituie cea mai bună aliată a monarhiei, care se opunea proiectelor acelora care, îndepărtați de la putere, aspirau să restabilească autonomia municipală. Atunci când spiritul comunal a reapărut temporar, cu ocazia Ligii (1585-1594), apoi cu ocazia Frondei (1648-1653), reprimarea lui a însemnat o și mai mare înăsprire a tutelei
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pentru elitele de la curte și creștea potențial forța sa socială, autoritatea sa. Ludovic al XIV-lea a încercat să se opună acestui pericol transferându-și curtea la Versailles"2. Paul Thibaud sublinia: "Paradoxul parizian a fost acela că proximitatea cu monarhia absolută a împiedicat orașul să rămână departe de putere, prin instituții municipale puternice sau prin inițiative comerciale. Tocmai în calitate de contra-putere s-a exprimat Parisul, în viața intelectuală, prin politizare latentă sau disidentă"3. Viața municipală a fost însă slăbită mult
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
administrativă. Odată cu instituirea prefecților, Bonaparte voia "să dateze fericirea francezilor". Astfel, puterile prefectorale se extind până la numirea în slujbă a paznicului plantațiilor din cele mai îndepărtate sate... "Ierarhia stat central prefect subprefect pare să reproducă vechea relație care unea, în cadrul monarhiei absolute, regele, intendentul regal și subordonații acestuia"5. Pregnanța controlului prefectoral a eliminat puțina autonomie municipală care supraviețuise sub Vechiul Regim. Inventarea noțiunii moderne de primar persoană de frunte și bun cap de familie este schițată încă de pe vremea monarhiei
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
monarhiei absolute, regele, intendentul regal și subordonații acestuia"5. Pregnanța controlului prefectoral a eliminat puțina autonomie municipală care supraviețuise sub Vechiul Regim. Inventarea noțiunii moderne de primar persoană de frunte și bun cap de familie este schițată încă de pe vremea monarhiei din Iulie. Votul cenzitar a fost restabilit în 1831 pentru alegerea consilierilor municipali, iar în 1833 pentru alegerea consilierilor din departamente și arondismente. Legea din 1837, care dădea comunei statutul de persoană morală, iar primarilor, autoritate asupra poliției, constituie, fără
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
publice impulsionate de Napoleon al III-lea, trebuie să-i atribuim împăratului și un spirit întreprinzător care lipsea proprietarilor și rentierilor în numele cărora vorbea. Napoleon al III-lea a îndrăznit să treacă dincolo de interesele private care frânaseră proiectele urbane ale monarhiei din Iulie. Într-o țară în care dreptul de proprietate imobiliară trecea drept piedestalul societății, el a extins, în numele salubrității publice, dispozițiile legii exproprierii pe motiv de utilitate publică. Decretul din 26 martie 1852 nu numai că îl autoriza pe
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
străzilor și aleilor, cât mai dreaptă posibil, facilita un mai bun control al poliției și respecta exigențele înfrumusețării orașului pe care Napoleon al III-lea le formulase 1. Cu alte cuvinte, opera lui Haussmann răspunde unor probleme deja găsite în timpul monarhiei din Iulie și ale căror soluții principale fuseseră identificate: să permită orașului să exercite funcția de motor economic și să elimine riscurile epidemiilor și revoluțiilor. Aceste obiective au adus o transformare radicală a capitalei. Haussmann a realizat ceea ce Rambuteau, sub
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cu locul de muncă sau la periferia orașului nu a profitat de aceste măsuri de salubrizare, decretate, în principiu, pentru ea. După cum precizează Bernard Marchand în a sa istorie a Parisului: "Marea întrebare privind disimetria est-vest, pusă cu claritate de monarhia din Iulie, a rămas fără răspuns. Renunțând la a o pune în discuție, cel de-al Doilea Imperiu a agravat-o atât de mult încât rămâne și astăzi una dintre principalele probleme ale aglomerației pariziene"3. Haussmanizarea a creat două
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și provinciilor în așa măsură încât acestea să nu pună în discuție unitatea națională. Sistemul democratic nu este convenabil, după el, decât la nivelul comunelor. Sistemul aristocratic trebuie să stea la baza organizării provinciilor, iar statul să fie încredințat unei monarhii. 5 Vezi Susanna Magri, "Des "ouvriers" aux "citoyens modestes". Naissance d'une catégorie: les bénéficiaires des habitations à bon marché au tournant du XXe siècle", în Genèses, nr. 5, septembrie 1991. 6 Danièle Rancière, "Le philanthrope et sa famille", în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
personalități. Pronunțându-se împotriva soluției uniunii, Machiavelli consideră că aceasta generează în timp un proces de decădere a Europei similar celui al Imperiului Roman. În acest spirit, generat de reprezentanții Renașterii politice europene, Erasmus din Rotterdam (1466-1536) susținea, în locul unei monarhii universale, ideea echilibrului dintre state, care va face carieră în politica europeană a secolului al XIX-lea. În vâltoarea războaielor religioase din secolul al XVI-lea, cu consecințe politice dezastruoase, precum și a experiențelor generate de rivalitățile interstatale din secolul următor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
comis prima „crimă contra Europei”, după expresia lui Romain Rolland. În acest context, este important de relevat că în aria central-europeană, frământată de confruntarea tendințelor naționale divergente, se formulează, încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, proiecte de federalizare a monarhiei habsburgice, concepută ca o arie viitoare a Confederației dunărene. Este vorba de o recompunere a spațiului dunărean, după dezmembrarea monarhiei habsburgice, prin formarea unei confederații incluzând Polonia, Ungaria, România și teritoriile slavilor de sud. Ea urma să fie constituită cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
central-europeană, frământată de confruntarea tendințelor naționale divergente, se formulează, încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, proiecte de federalizare a monarhiei habsburgice, concepută ca o arie viitoare a Confederației dunărene. Este vorba de o recompunere a spațiului dunărean, după dezmembrarea monarhiei habsburgice, prin formarea unei confederații incluzând Polonia, Ungaria, România și teritoriile slavilor de sud. Ea urma să fie constituită cu sprijinul Turciei, pentru a contracara opoziția previzibilă a Austriei și Rusiei. Formula dualismului austro-ungar, creat în 1867, a înăbușit pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
austro-ungar, creat în 1867, a înăbușit pentru câteva decenii dezvoltarea ideilor federaliste. Însă în 1906, românul Aurel C. Popovici, în lucrarea intitulată Statele Unite ale Austriei Mari (Ciorănescu, 2004, 103) elaborează un model închegat și amănunțit de soluție federală privind reorganizarea monarhiei cu scopul de a contracara pericolul hegemoniei germanice sau rusești în aria central-europeană. Statele Unite ale Austriei Mari trebuiau să înglobeze 15 state federale componente (Austria germană, Boemia germană, Moravia, Boemia cehă, Galiția occidentală, Transilvania, Croația, Slovenia, Slovacia, Voievodina, Ungaria, Secuimea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
care îi redactase discursurile asupra asignatelor și altele câteva, mi-a spus că, în ultimele șase luni, în comparație cu începuturile lui, părea un vultur, adică de când avea un plan sistematic și voia să formeze o grupare puternică împotriva iacobinilor și în favoarea monarhiei. S-a vorbit mult de venalitatea sa. Ai fi putut crede, plecând urechea la ce spuneau unii, că talentele lui Mirabeau erau în mod absolut la dispoziția cui plătea mai mult. „De când mă vând - zicea -, trebuie să fi câștigat bani
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
că după ședința din 21 iunie a fost cel dintâi care a susținut Adunarea împotriva regelui, iar acest moment a fost hotărâtor; dar acțiunea aceasta trebuie judecată în lumina împrejurărilor de atunci, și nu prin nenorocirile care au transformat răsturnarea monarhiei într-un act funest: ceea ce am spus dovedește îndeajuns că în momentul acela trebuia să ne temem de triumful unui partid care voia să dizolve Adunarea și să nimicească speranța libertății naționale. Această mare măsură a fost atât de prost
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
într-adevăr că avea o viziune inspirată a viitorului. Nu era crezut, pentru că nimeni nu vedea atât de departe ca el, și pentru că mâhnirea lui era adesea atribuită iubirii sale de sine; eu știu însă că, tocmai în timp ce prevestea dezastrul monarhiei, avea ideea cea mai înaltă despre soarta viitoare a națiunii. Se poate vedea în Scrisorile către maiorul Mauvillon că o credea în stare să înfrunte întreaga Europă, și această corespondență conține câteva pasaje ciudate, care dovedesc întinderea orizontului său politic
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
va lipsi până și execrabila onoare a unui război civil.“ Se știu care au fost neliniștile sale în cursul gravei maladii care l-a răpus atât de grabnic. „Duc cu mine - i-a spus episcopului d’Autun - ultimele fâșii ale monarhiei.“ Prin aceeași putere de intuiție descurca ițele spiritului Adunării și îi punea atât de adesea în încurcătură pe adversarii săi dezvăluind motivul lor ascuns, demascând ceea ce trebuia să rămână ascuns de toate privirile: putem spune că pentru el nu exista
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
credința: pentru că, dacă era stăpânit de un fel de adorație abstractă pentru popor, gustul lui pentru libertate era foarte mărginit. Trăsătura caracteristică și fundamentală a spiritului său, în materie politică, era ura și disprețul pentru orice fel de adunare. Regimul monarhiei constituționale i se părea chiar mai greu de suportat decât republica. Orgo liul care îi dădea numele, și care era nețărmurit, se înclina ușor în fața națiunii, dar se răzvrătea la ideea de a suporta influența unui parlament. Avusese, înainte de a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de Napoleon al III-lea; este exilat la Bruxelles, apoi în Spania, în sfârșit la Haga, unde moare. Avocat, om politic, membru și orator al Adunării Constituante. Extremist între 1789 și 1791, după această dată devine moderat, promotor al unei monarhii constituționale. Acuzat de conspirație contrarevoluționară, este ghilotinat în 1793, în timpul primului val al Terorii. Ajunge la apogeul carierei sale în 1791, când îl combate pe Mirabeau în Adunare, în problema exercitării dreptului de pace și război ădacă să-i fie
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
general al finanțelor sub Ludovic al XVI-lea, între 1783 și 1787; propune egalitatea tuturor în fața unui impozit nou, „subvenția teritorială“. Eforturile sale de a revitaliza finanțele prin impozite progresive asupra averilor mobiliare și clericale nu au fost sprijinite de monarhie; silit să demisioneze, emigrează în Anglia; a fost înlocuit cu Brienne. CAMBACÉRÈS, JEAN JACQUES RÉGIS DE, duce de Parma ăMontpellier, 1753-Paris, 1824). Jurisconsult și om de stat. Deputat al nobilimii în Statele Generale, apoi în Convenție; Membru al celui de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ostil lui Napoleon I și pleacă într-o călătorie în Orient ă1806-1807), iar la întoarcere publică Itinerar de la Paris la Ierusalim ă1811). În timpul Restaurației este ambasador la Berlin, la Londra și ministru de externe între 1822 și 1824. Este adeptul monarhiei constituționale și al libertății presei. Din 1818 începe legătura lui cu Doamna Récamier, care durează până la sfârșitul vieții. Ultimii săi ani îi consacră operei capitale Memorii de dincolo de mormânt, publicată postum. CHÂTEAUROUX, MARIE ANNE DE MAILLY-NESLE, ducesă de ăParis, 1717-Paris
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
țarul Alexandru să editeze Codul Imperiului Rus. Postum îi apare volumul Amintiri despre Mirabeau și despre primele două Adunări Legislative ă1832). FALLOUX, FRÉDÉRIC ALBERT PIERRE, conte de ăAngers, 1811-Angers, 1886). Om politic, arhiepiscop, orator în serviciul bisericii și al legitimității monarhiei. Publică, în 1840, Istoria lui Ludovic al XVI-lea și, în 1845, Istoria Sfântului Pius al V-lea. Se afirmă ca partizan al dreptei în Parlamentul din 1846. A doua zi după Revoluția de la 1848 salută Republica, fără rezerve. Ludovic
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
1840 și 1848 a fost adevăratul stăpân al Franței, mai întâi ca ministru de externe, apoi ca prim ministru. Căderea lui, în februarie 1848, provocată de refuzul de a face reforma electorală și de conservatorismul său social, a antrenat căderea monarhiei burgheze și instituirea celei de-a Doua Republici. Scrierile sale sunt mari sinteze de istorie a civilizației franceze sau europene; lucrarea sa fundamentală este Istoria Revoluției din Anglia ă1826-1827), unde își exprimă ferm idea lul unei „monarhii burgheze“. HELVÉTIUS, CLAUDE
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a antrenat căderea monarhiei burgheze și instituirea celei de-a Doua Republici. Scrierile sale sunt mari sinteze de istorie a civilizației franceze sau europene; lucrarea sa fundamentală este Istoria Revoluției din Anglia ă1826-1827), unde își exprimă ferm idea lul unei „monarhii burgheze“. HELVÉTIUS, CLAUDE ADRIEN ăParis, 1715-Versailles, 1771). Filozof. Autor al unui sistem materialist mecanicist și senzualist expus în Despre spirit ă1758), Despre om și Fericirea ăpost. 1772); în gnoseologie afirmă primordialitatea senzației, la care se reduc sufletul ăfacultatea de a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]