4,723 matches
-
clipă în clipă, domnul Neacșu va ajunge lângă ea și o va atinge. Atingerea lui o putea salva din scufundarea în mlaștină. De ce-și dorea atunci să n-o atingă? De ce îi venea pe buze o chemare, o chemare mută și deznădăjduită, căreia nu-i putea da glas? Clara se uită de jur împrejur în noapte, disperată. Peste tot vedea umbre, numai umbre. Se duse la baie aproape în fugă, scotocind prin cutiile cu pastile. Somniferele pe care le luă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din țigări. Iar trecu tul, invocat de Clara și afurisit de Georgiana, se instală și el la masă alături de ele, ca un individ misterios și grav, îmbrăcat în frac și cu chipul ascuns de fumul cețos de țigară. Un individ mut pe care îl contemplau amândouă prin fum, cuprinse de aceeași stare neașteptată de nostalgie. — A fost o perioadă mai tulbure, deh, ca în adolescență! reluă Georgiana, cu un glas moale. Eu una eram total debusolată, alergam din floare-n floare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
răspunse el cu glas scăzut când ieșiră, luând-o de braț. Llumea ccrede că e ddoar o ga-lerie. Dar eu am aici și atelierul, și locuința... A fost ccasa bbbu-nicilor mei și a mamei... Tăcu. Clara îi aruncă o privire mută și întrebătoare pe care el nu păru să o bage în seamă. O conducea atent, strângându-i cu o putere nebănuită brațul moale și ea se lăsă purtată de braț spre cafenea, în aceeași tăcere deplină. — Mai știi ccă și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
căzăcesc, de te întrebai, cu oarecare teamă, de nu va cădea într-o prelungită catalepsie sau cel puțin într-un leșin neașteptat, fiindcă, uneori, părea că nu-i mai vine aer deloc din cauza râsului său colosal. De aceea, Mircea rămăsese mut de spaimă, atunci, fiindcă, după o îndelungă și copioasă sporovăială, pe deasupra și fără legătură cu precedentul subiect, insul cel pilangiu, grăsuliu și hazos îi făcu din deget a admonestare, zicându-i: Avocatul neplătit / Este bun de... de... de... bumbăcit, găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apropiindu-se și încercând să-i mănânce merindea din coșurile cu carne pe care el le ducea pe creștet, după obiceiul mediteranean al celor din Cadrilater. Căzând de la balconul etajului al douăzeci și șaptelea, începu să se gândească la clipa mutei agonii dar, încă o dată, puterile lui nu-l dădură de sminteală: la capătul interminabil al acelei prăbușiri din vârf înalt de minaret, nu-l aștepta moartea, ci o primă zi cu soare dogoritor. Într-o ultimă fulgerare de luciditate, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noi, prin toată gesticulația noastră, parcă lansam baloane de săpun: niște obiecte deopotrivă vulgare și seducătoare, străvezii dar greu de reperat, Încă și mai greu de atins. Baloanele noastre străbăteau orașul, poate din când În când câte unul se spărgea mut, fără ca nimeni prin preajmă să se arate destul de interesat, destul de aproape pentru a fi Împroșcat de mireasma lui banală. Dar, o spun din nou, poate că uneori se Întâmpla altfel. CAPITOLUL VI. ÎN CARE, DE 1 MAI, TOTUL RISCĂ SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
atent din cafea ca și cum ar dori să prelungească cât mai mult deliciul clipei. Vântul blând ce se joacă prin părul lui, tuns scurt, cazon, scoate la iveală pentru privirile Smarandei cicatricea subțire de pe frunte. Fața ei se crispează scurt, dovada mută a unui strigăt ieșit din sufletul frânt de durerea durerii suferită de el atunci când fusese rănit. La începutul războiului făcuse un curs pregătitor de soră medicală și fusese repartizată într-un spital pentru convalescenți. Toți acei băieți plecaseră în plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
puternic în liniștea încăperii. Darie privește uimit fața locotenentului. Nu arată de loc crispată, dimpotrivă, afișează indiferența unui om care parcă nici nu se află acolo. La fel de nepăsător, rusul învârte butoiașul, armează, duce revolverul la tâmplă și trage. Arma rămâne mută. Imediat izbucnesc exclamații, strigăte, o agitație frenetică cuprinde mulțimea gălăgioasă. Amatorii de pariuri mizează cu glasuri gâtuite de adrenalină pe cota de supraviețuire a celor care participă la acest joc nebunesc, fluturând în aer bancnote murdare și mototolite. Ce rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
căzuți care străbate aerul în vibrații dureroase. Privește în zare. Aproape de orizont, soarele se arată înnegurat, pătat parcă și el de realitatea întunecată, oribilă, a războiului. Sunetul goarnei se stinge treptat, până nu se mai aude deloc, într-un final mut care urlă spaima unui viitor prins între incertitudine și vagă speranță. Oare câți din bunii lui prieteni vor mai prinde frumoasele zile ale păcii? Sau pacea devenise un deziderat mult prea abstract pentru această lume abătută de la sensul ei originar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pante abrupte și văi des împădurite, cu luminișuri din loc în loc care adăpostiseră odată mici așezări omenești, dar care acum încetaseră să mai existe. Se mai văd în picioare solitare ziduri de piatră, înconjurate de rămășițe arse și înnegrite, mărturii mute despre imensa sălbăticie a războiului. Aerul păstrează încă duhoarea dulceag amară a morții. La un moment dat, trec pe lângă un fost refugiu montan, încă în stare bună, cu excepția unei porțiuni lipsă din acoperiș. În interior un covor de cenușă rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Înainte, nemișcat, ei i se păru mai tînăr. „Care e adevărata lui viată? gîndi. Ce se Întîmplă În substanța ființei lui? Nu se poate să trăiască numai printre legi și dosare. „Cine ești cu adevărat?” Îl Întrebă, dar el rămase mut. „Ești tînăr - n-ai iubit niciodată? Iată, acum te tutuiesc. Să-i spui domnului Pavel, dacă nu, Îi spun eu. O să rămînă uluit, iritat, el care e atît de protocolar. Doamne, ce-o să se mire!” Încheind vorbirea Întinse mîinile - culcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
face un turneu (doar concerte izolate, pînă acum) alături de o orchestră de rock simfonic. Concertul a durat în jur de 140 de minute, fiind unul extrem de spectaculos. La Ravenna reprezentația a avut loc în cadrul unui festival internațional patronat de Riccardo Muți, unde au mai evoluat Yo Yo Mă și Martha Argerich. Piesele au fost orchestrate de Vai, împreuna cu diverși orchestrați americani. Iată cîteva din titlurile orchestrate special pentru acest turneu: ”Racing the World”, ”Velorum”, ”Whispering a Prayer”, ”Brangkok and the
George Natsis alături de Steve Vai by Anca Bujor () [Corola-journal/Journalistic/83443_a_84768]
-
asupra sprijinului individului pentru regimul actual și pentru alternativele nedemocratice. Fiecare țară poate fi transformată într-o variabilă dummy. Acest lucru are avantajul că va cuprinde toate elementele unei țări într-o singură variabilă independentă. Însă o variabilă dummy este mută; nu ne spune dacă elementul semnificativ este un atribut generic, cum ar fi in-flația ridicată, sau un atribut unic; ea amestecă două categorii foarte diferite de influențe care coexistă în cadrul fiecărei țări. De exemplu, combinarea tuturor atributelor Bulgariei într-o
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
figura de stil constând în schimbarea topicii obișnuite a cuvintelor în propoziție sau frază. Exemplu: "Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună.” ( M. Eminescu- Peste vârfuri ) "Peste semețele piscuri, Peste câmpiile mute, Gândul poporului meu Se-aude, se-aude, se-aude.” ( A. Blandiana- Doina) Invectiva reprezintă exprimarea violentă, apostrofă necruțătoare la adresa unei persoane etc. Exemplu: " Prea v-ați arătat arama, sfâșiind această țară, Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, Prea
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
adunat soldații. Au săpat o groapă largă, adâncă. Cu fețe de pământ au săpat groapa soldații.” Lirismul este potențat de inversarea topicii în momentul reluării imaginilor. Lirismul nu diluează comunicarea. În cazul ultimei propoziții se comunică indirect, condensat, ideea solidarității mute a soldaților cu răsculații, prin plasarea la început a imaginii "cu fețe de pământ.” Funcția stilistică a elementelor lexicale și gramaticale După cum cuvintele nu au, în general, valoare estetică în sine, nici elementele morfologice și sintactice nu dispun de valențe
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
nainte, ca și cele ale actorilor, și ministrul de esterne al Franței a primit, ca toți ceilalți, să învețe pe de rost cestiunea evreilor și cea grecească, numai pentru ca o putere mare precum e republica să nu joace pe figurantul mut în reprezentația de gală. Nu e îndoială că improviziunile nu erau permise defel, și o pildă de aceasta ne-a dat contele Delaunay, care propunea și soluțiunea cestiunii evreilor, lucru la care prezidentul Congresului, principele Bismarck, s-a opus. Mergem
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
păcatul și nu urmările lui, cum făcea tata. Această palmă care îi acoperea numai jumătate de gură, n-am uitat-o! Parcă se ruga, în acele clipe, pentru mine. Acest gest pios era adresat parcă sfintei fecioare, într-o implorare mută, să-i salveze copilul. Dar numai în amintire, în viața mea ulterioară, a început să tresară acest gest, în clipele acelea însă eu simțeam cum încep să jubilez, dîndu-mi seama cum crește în mine o furie rece și orgolioasă... "Ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întrebai mirat: "Ei, ce e?". Palma ei dreaptă rămăsese cu șervetul în mână, pe care îl strângea. Își aminti brusc de acest șervet, îl aruncă, se ridică de la masă fără să-mi răspundă și dispăru în bucătărie. Cunoșteam aceste îndîrjiri mute: nu-mi erau adresate. În cei doi ani le pusesem pe seama exasperării la care ne supusese Petrică. Avocatul său, ales de domnul Nicolau, reușea să obțină termene, atât de îndepărtate încît nu mă miram când la întîlniri Matilda pur și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
alte dăți. De când se oprise lângă noi și nu-l simțisem? Și de ce tăcea? Nu cumva ascultase ceea ce vorbisem? "Ce vrei, bă?" se răsti Ion , la el. Piticul lăsă să-i iasă din gât un fel de zumzet, era, adică, mut, nu putea articula cuvinte, nu era însă și surd, fiindcă răspunsese prompt la întrebare și întinsese insistent chibritul înainte. "Nu-ți dau nimic, cară-te de-aici", zise Ion scos din sărite, la care presupusul mut își spori brusc zumzăitul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
apoi și altora cum arată. Și mai vrei să trăiești cu mine, să te mai culci în patul meu și să mai stai să mănânci cu mine la masă? Nu, nu neapărat, n-o să mă agăț de nimeni... Acest dialog mut fu mai greu de îndurat decât crezusem. Amorțeala mea mă învăluia, dar (o surpriză), inima îmi bătea. Așadar, nu suportase știrea, cum undeva, în adâncul ființei mele, descoperii că sperasem s-o suporte. Simții cum urcă în mine ura și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o răsuci și ieși pe terasă. Înțelesei: vroia să-mi vorbească și nu dorea să fie auzită de cei doi bolnavi din rezervă. Ieșii după ea și ne așezarăm în șezlonguri. Dar mă înșelasem, timpul trecea și gura ei rămânea mută, și nici nu părea că are de gând s-o deschidă. De ce venise totuși? Se uita fără să clipească peste grădina cu alei asfaltate a spitalului și nu făcea nici un gest, încremenită parcă într-o încordare inumană. Mă uitai la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Tata nu: "...Dacă ți-ai terminat prima ta zi de lucru la o cârciumă ai început-o bine, Victore! zise el edificat. O să ajungi tu director-general când o să-mi văd eu ceafa fără oglindă. Numai că chiar trebuie să te muți! N-am chef să se spună că ai căzut în darul beției în casă alături de tac-tău." Era clar! Mă credea chiar pierdut! Dar și eu gândii că acest om, dacă mai stăteam lângă el, ar fi fost o veșnică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
forma unei pieptănături neglijente. Am o bănuială!" șoptii și mă uitai pe fereastră, stăpânit cu putere de o clipă imperioasă. "Ce bănuială?" zise. Mă ridicai încet, mă apropiai de pat și mă așezai alături. "Vreau să văd!", murmurai. "Ce anume?" Mut, parcă ignorînd-o, îi pusei mâna pe șold și i-l mângâiai îndelung, fără s-o privesc. Apoi mâna mi se opri și îi desfăcui unul după altul, cu un sentiment parcă de tristețe, de mâhnire, cei doi nasturi ai jachetei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se putea decât atît) și se lăsă dezbrăcată cu un surâs inocent într-o pândă vag ironică, parcă și-ar fi spus că e și ăsta un truc să dezbraci o fată, afișând o mare tristețe și mâhnire... O contemplai mut câteva clipe... Da, murmurai, am bănuit eu... Așa este... N-am văzut niciodată un trup mai frumos!..." și mă aplecai asupra chipului ei, foarte aproape, și rămăsei iarăși nemișcat, fascinat de expresia acestui chip care îmi sugera că avea în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în deplină libertate, de a... dar anticipez asupra firii ei, în clipele acelea în realitate ași fi vrut să mai rămân, după ce la început vrusesem să plec... Dar îmbrățișarea ei era și o promisiune și îmi smulgea și un acord mut: "ne vom mai întîlni, parcă îmi spunea, nu uita această noapte"... XII Ce i se întîmplase în timpul destăinuirii, de renunțase să plecăm împreună, cum spusese după ce ne treziserăm din somn? Era limpede, se înstrăinase și luase hotărârea să oprească aici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]