5,491 matches
-
prima instanță. Birourile lăsară să expire termenele și dosarul dispăru din sertar. Legea îl protejează pe datornic, am avut ocazia de a o spune vorbind despre dificultățile exproprierii. Judecătorul merge mai departe: el însuși îndatorat, vede în debitor un confrate nefericit ce trebuie scos din ghearele creditorului 97. Dacă datornicul n-a semnat un bilet, dacă nu și-a subscris contul în registre și dacă declară că nu datorează nimic, tribunalul îl eliberează. Datornicul îi scapă creditorului printr-o mie de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
la plimbare, un centaur de la poliție care, după aspectul său robust, îi păru un emul demn de ea. Îl atrage într-un boschet consacrat misterelor blondei zeițe; dar vai! avântul arzător manifestat în ceremoniile cultului este de așa natură, încât nefericitul sacrificator cade fulgerat la picioarele altarului. Preoteasa uluită caută să-l readucă pe nefericitul centaur la viață; zadarnice eforturi! Căzuse pentru totdeauna, victimă a unei duble și insațiabile pasiuni. Ca istoric fidel, să adăugăm că preoteasa dezolată fugi în oraș
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
emul demn de ea. Îl atrage într-un boschet consacrat misterelor blondei zeițe; dar vai! avântul arzător manifestat în ceremoniile cultului este de așa natură, încât nefericitul sacrificator cade fulgerat la picioarele altarului. Preoteasa uluită caută să-l readucă pe nefericitul centaur la viață; zadarnice eforturi! Căzuse pentru totdeauna, victimă a unei duble și insațiabile pasiuni. Ca istoric fidel, să adăugăm că preoteasa dezolată fugi în oraș cât de repede îi permitea calul pentru a aduce doctori. Era noapte; nu găsi
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Foștii amanți se revăzuseră; intriga se reluase în pofida supravegherii soțului. Soția se afla în paza unui arnăut înarmat până-n dinți, având ordin de a nu lăsa pe nimeni să se apropie. La un semn al soțului, arnăutul îl înjunghie pe nefericitul amant chiar pe balconul camerei în care fusese surprins. Mare tulburare în oraș, proces intentat soțului și valetului său, amândoi asasini, unul călău, celălalt, instrument. O versiune favorabilă soțului pretinse că arnăutul era el însuși gelos. Ne vine greu să
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mele e un teren liber, spuse căpitanul, dacă continuați maltratările, vă debarc chiar acum." La această amenințare, omul cel brutal se calmă, dar nu fără a cere să i se ramburseze cheltuielile pentru hrană, ceea ce îi fu refuzat cu hotărâre. Nefericitul servitor nu îndrăzni să revină la masă; ar fi postit pe durata traversării, dacă n-ar fi pus căpitanul rânduială în această privință. * * * Servitorii primesc de obicei mai multe lovituri decât lefuri. Sunt ciomăgiți pentru cea mai mică greșeală. În
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mercur într-un tub magic. Vrăjitoarea pronunță câteva cuvinte misterioase; suflă; metalul fluid pleacă în mici sfere imperceptibile și atinge victima la orice distanță s-ar afla aceasta. Mercurul intră prin pori; sângele se descompune curând; apar pustule morbide, și nefericita victimă moare în chinuri îngrozitoare. Doar dacă, bănuind venirea descântecului, nu se debarasează de acesta prin intermediul altei vrăji și în detrimentul altei persoane. Aceasta, atinsă prin contralovitură, piere negreșit; niciun farmec, nicio putere nu o pot salva. Iată un mijloc puțin
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de Barbu Cioculescu, Editura Fundației Culturale Române, colecția Fundamente, 1994, nota 1, p. 141 (n. tr.). afaceri în franceză (n. tr.). Mosi în original (n. tr.). 71 Biserica orientală, fidelă vechilor obiceiuri, continuă să celebreze primăvara sărbătoarea morților (moși); inovație nefericită, Biserica romană a preferat să-i atribuie posomorâta zi de 2 noiembrie; și grecii celebrează sărbătoarea tuturor sfinților în prima duminică de după Rusalii. Ilèlés, în original (n. tr.). Posibil din germanul zwanziger (unul dintre sensurile acestui cuvânt, ortografiat cu majusculă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cinci note consecutive, cf. DEX (n. tr.). Gama minoră sau modul minor reprezintă o gamă sau un mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea, cf. DEX (n. tr.). 91 Nefericitul arhiepiscop fu amenințat că i se va tăia barba, o violență atât de gravă, încât victima ar fi preferat să-și piardă viața. Barba e semnul hirotonisirii prin excelență; a-l lipsi pe un preot de ea înseamnă a-l
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
exact Departamentului de Război, cu următoarele cuvinte: "o persoană calmă vă scrie aceste lucruri un om cu o liniște ce apare atunci cînd speranța a pierit". Aș trage concluzia că ne va fi prezentată o povestire fantastică cu un final nefericit. În A vorbitorul intră în contact cu un medic militar un contact mai curînd emoțional, după cîte ne putem da seama. Nici nu e de mirare, din moment ce între ei se află "rămășițele" unui corp omenesc, corpul lui Massuro, care s-
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
desigur, este interpretat în mod greșit ca fiind semn al unui statut umil și, confundînd fata cu o servitoare, bărbatul își ia libertatea să o siluiască demonstrînd că rasismul, stratificarea în clase sociale și violența sexuală sînt strîns împletite. Deznodămîntul nefericit al fabulei se datorează faptului că la baza comportamentului stă neînțelegerea: bărbatul o "citește" în mod greșit pe femeie, iar negrii îi văd în mod greșit pe "albinoși" (nume dat în roman albilor, pe care membrii comunității Shavi îi văd
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
altora, cu sentimentul că a pierdut ceva, dovadă formidabila scenă din templul vestalelor unde se dusese să se vindece de viciu. Râdem, e adevărat (cum să nu râzi când citești ceea ce i se face acolo), dar nu uităm că e nefericit. Da, e adevărat, cunoaștem scriitori care, în viața obișnuită, priveau foarte filosofic spectacolul viciilor umane (la care câteodată luau parte din gros, fie prin moravurile lor, împinși de propria natură, fie prin scepticism filosofic, insinuat în conștiință de lipsa de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pământul clisos, pe o ploaie umedă, de nimeni petrecută la mormânt, de nimeni iubită. Da, el o va salva, o va ridica... Nu-i trebuia pentru asta decât să-și urmeze sentimentul care îl stăpânea, el însuși fiind singur și nefericit... Ca să aflu apoi, când ea vine la el, că totul fusese un joc, o înscenare a unui ticălos, ticăloșie de care era conștient, era propria sa natură... Da, dar nu a sa propriu-zis... A omului în general. Un deget îl
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care avea legătură adâncă, neștearsă, cu familia mea. Fragmentul final din Întâlnirea din Pământuri prin care mă angajam să scriu un roman era uitat, era o ilustrație a lecturilor mele din Swift prin care urmăream să arăt că Yahoo-ii săi nefericiți, slugi ale cailor, nu și-au schimbat firea... Salcâmul era însă un cod care nu trebuia divulgat. Scena cu doborârea lui îmi apărea acum ca o poartă pe care dacă știam s-o deschid intram pe un teritoriu în care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu o femeie surâzătoare care se îndrepta spre el. Nu văzuse niciodată această femeie. Nu erau amintirile lui. Și totuși îi dădeau impresia unor fapte petrecute cândva. Gândea cu greutate și se simțea confuz, aproape drogat. Cu toate acestea era nefericit și avea o senzație ciudată de disconfort fizic. Brusc îi trecu prin minte întrebarea: "Unde e Trask?" Aproape imediat atenția îi fu captată într-un cerc de imagini mintale. Erau asemănătoare imaginilor ce i se derulaseră prin minte, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CÂT DE PUȚIN TIMP SE SCURSESE DE FAPT. DE NENUMĂRATE ORI ÎNCERCASE SĂ SE CONCENTREZE ASUPRA SITUAȚIEI SALE, DAR DE FIECARE DATĂ ATENȚIA ÎI ZBURA, LĂSÂNDU-I UN GOL ÎN SUFLET. NERVOS, FĂRĂ ȚINTĂ, LOVEA ÎN PĂMÂNT CU VÂRFUL PANTOFULUI. NEFERICIT, MERGEA PE O ALEE, APOI PE ALTA ȘI SE ÎNTORCEA LA BANCĂ DOAR CA SĂ SE RIDICE DIN NOU, SĂ MEARGĂ DIN NOU, SĂ SE AȘEZE DIN NOU, SĂ PLECE DIN NOU. 4 CU CÂTEVA MINUTE ÎNAINTE DE ORA DOUĂZECI ȘI DOUĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
remedii, sucombând toți [!] medicii, ca și farmaciștii. Voi adăuga că holera țintește a nimici ce a mai rămas din populația Iașilor. Din 5 000 de locuitori, cât mai sunt numărați acum, mor zilnic aproape 200. Drumurile care duc spre acest nefericit oraș sunt mărginite de trupurile moarte ale indivizilor care au încercat să fugă, dar prea târziu. Ulițele Iașilor sunt pline de cadavre... În plus, incendiul de care vorbea d. Mouton a pustiit mai multe case și președintele Divanurilor [Kiseleff], care
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
timp, și consulul francez Lagan îi scria ministrului de Externe de la Paris, generalului Sébastiani, la 30 iunie/12 iulie, că epidemia de cholera morbus, care de vreo două săptămâni amenința Bucureștii din trei părți diferite, s-a aruncat asupra acestui nefericit oraș. Murdăria numeroșilor săi locuitori, întinsele mlaștini ce-l înconjoară, apele stătute care băltesc în fața fiecărei case, lipsa oricăror denivelări la mai mult de 20 de leghe împrejur, neputința de a le imprima deodată românilor obișnuința ordinelor și de a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
concediu la Crîngași, satul său natal. Aici s-a manifestat boala și, îndată după internarea la Spitalul Militar Central, a încetat din viață, cu diagnosticul de enterită acută. S-au înregistrat atunci mai multe decese printre consătenii din Crîngași ai nefericitului ostaș, precum și moartea unei vecine de salon de la Spitalul Filantropia a primei holerice descoperite. S-a dat imediat alarma, procedîndu-se la depistarea, prin analize de laborator, a purtătorilor de vibrioni din spitale și de la Crîngași, la vaccinarea de masă a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
tot ce și-ar fi putut dori. În sfârșit, presupusa lui nenorocire îi adusese lui Jonas un frate devotat în persoana prietenului său Rateau. Părinții acestuia îl invitau adesea pe micuțul lui coleg de liceu, plângându-l pentru soarta lui nefericită. Cuvintele lor pline de milă treziră în fiul lor, băiat voinic și sportiv, dorința de a-l lua sub aripa lui ocrotitoare pe Jonas, pe care-l admira încă de pe acum, văzându-l cum izbutește în toate fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și i se părea că această privire e tristă. Venea, în sfârșit, și seara, unii plecau, alții mai rămâneau în camera cea mare, privind înduioșați cum Louise culca copiii, ajutată grațios de o elegantă doamnă cu pălărie, ce se socotea nefericită că va ajunge atât de curând la ea acasă, unde viața, risipită pe două etaje, era infinit mai puțin intimă și mai lipsită de căldură decât viața familiei Jonas. Într-o sâmbătă după-amiază, Rateau îi aduse Louisei un ingenios aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
că sunt tot timpul cu ei. Și dispăru. Rateau își arătă față de Louise îngrijorarea. Ea îi mărturisi că de câteva zile e foarte neliniștită. "Ce să fac? Ah! Dacă aș putea picta în locul lui!" Îl privea pe Rateau cu ochi nefericiți. "Nu pot trăi fără el", spuse ea. Avea din nou chipul ei de fată, care-l uimi pe Rateau. Acesta își dădu dintr-o dată seama că Louise roșise. Lampa rămase aprinsă toată noaptea și toată dimineața următoare. Când Rateau sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
absurdă. Aștept să scoată țigările : să ceară un foc, să aibă nevoie de o carte, să i-o pot întinde, să-mi ceară să închid sau să deschid ușa, ferestrele, să mă întrebe dacă nu călătoresc și eu spre același nefericit eveniment. Aș vrea să-i pot urmări gesturile, să-i aud glasul, gros și fierbinte. „Un August Prostul în acest cotidian mlăștinos și rece a devenit orfanul dumitale, distinsă Doamnă... L-am văzut, da, i-am văzut, pentru o clipă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
întâmplător ai fost în acea după-masă la birou. M-am uitat și eu în condică. E prudentă, chiar dacă nu cu tine. — Ești sever cu ea... — Nu-mi inspiră sentimente sau resentimente. Caută compensații pentru o căsnicie care i se pare nefericită. Poate, bovaric nefericită. E suficient să te plictisească apropierea partenerului, ca celelalte argumente să cadă. Să-ți iei precauții, căci, spre deosebire de mine, ești suspectat. Poate fi interesantă intimitatea femeii care, neștiind că ai aflat totul despre ea, continuă să mimeze
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în acea după-masă la birou. M-am uitat și eu în condică. E prudentă, chiar dacă nu cu tine. — Ești sever cu ea... — Nu-mi inspiră sentimente sau resentimente. Caută compensații pentru o căsnicie care i se pare nefericită. Poate, bovaric nefericită. E suficient să te plictisească apropierea partenerului, ca celelalte argumente să cadă. Să-ți iei precauții, căci, spre deosebire de mine, ești suspectat. Poate fi interesantă intimitatea femeii care, neștiind că ai aflat totul despre ea, continuă să mimeze sinceritatea ? Dacă accepți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
umple fiecare cum poate. Sport, automobil, cărți, copii, prestigiu... Autoritatea de-a judeca pe altul rămâne o pretenție ridicolă. Plictiseala ne anihilează. Trebuie să ne organizăm singuri compensațiile, spațiul intim. Restul nu contează... așa perora Lucian. Putem fi îngăduitori cu nefericita noastră colegă, decretase după o lungă tăcere, superior și scorțos, amicul Lucian. Dar nu fusese asta, totuși, replica finală. Altceva adăugase colegul Lucian Vornicu, după o bine socotită tăcere. O imagine pregnantă, pe care cel care o primea să n-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]