4,685 matches
-
adună în eternitate cei care știu să se risipească în alții. În mod firesc, artiștii sunt cu un ochi la slănină i cu celălalt la posteritate. Viața oricărui geniu este o urgență. Pasiunea devine incurabilă după ce te-a împușcat glonțul nemuririi în spate. Gloria e schimbătoare. Aproape ca prognozele meteorologice. Din epocile asurzitoare rămân numai vocile celor care au tăcut. În cele din urmă, poeții unei generații, selecționați pentru eternitate, încap într-un lift. Nu vă supărați pentru necumpătarea geniilor! Gloria
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mei se lovesc de pian. Scara obsesiilor umane rămâne neschimbată : ludice, erotice, faustice, și morbide. Spiritele alese îmbătrânesc cu încetineala maestuasă cu care se stinge focul. O, tempora ! Pe bustul lui Stalin, adolescenții ruși exersau cândva sărutul. Apoi - scuipatul ! Pentru nemurire, unii nu fac decât copii. Urme pe nisipul vieții lăsăm toți. Unii - înainte de sosirea valului, câțiva - și după aceea. Venim pe lume țipând. Și plecăm în arpegii de clopot. Timpul corodează toate improvizațiile din artă. Timpul și spațiul - acești sublimi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
biografia în operă, dispersându-se în felul acesta de jurnal. Primul examen pentru un scriitor îl constituie cartea a doua. Cărțile au răbdare nebănuită. Unele așteaptă cu foile netăiate sute de ani. Artistul se află permanent în căutarea grăuntelui de nemurire. Formele clasice ale artei nu mai pot ilustra dinamicele frământări ale omului de astăzi. În lumea artei, tăcerea este un limbaj, nu un handicap. Ca să înțelegem arta nouă trebuie să ne accelerăm creierul și sensibilitatea. Cele mai tulburătoare jurnale ar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
flori, Mă doare trupul, tot ce e al tău mă doare, Căci ce e al meu s-a rupt demult. Mă revărs în nemaigăsite valuri, Pline de iubire magică și Divină, Unde e eternul din mine să te vadă? Dar nemurirea ta pitică? Te doare? Țipi? Lovește-mă cât poți, Te aud în gând cum mă înjuri de Sfinți Deși te-am iubit, la fel de mult urăsc acum Această iluzie pierdută-n fum. DUȘMANUL NUMIT TIMP Văd culori aprinse și norii plutind
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Privirea ta, și n-am știut cum, dar mă grăbesc, Căci e inutil să stau și să cerșesc. Mi-e teamă, dar e o teamă incomparabilă, Ce voi găsi acolo, dincolo de viață, Când voi păși prin tunelul ce duce la nemurire, Tu prinde-mă de mână, nu mă lăsa în neștire. Un înger sau chiar doi vin să îmi vadă viața, Ce trist că n-am reușit să spulber speranța, Poate ai crezut că acolo îmi va fi mai bine, Dar
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
judecata nu se servește de altă autoritate decât de-a sa proprie. Prin asta este înlăturată însă orice captatio-benevolentiae, fie ea cât de fină. Nu este menirea filozofiei de a afla pe "Dumnezeul științei", nici raportul dintre științele exacte, nici nemurirea sufletului, nici principiile moralei. Judecata face cu toate acestea, tabula rasa, ele sunt pentru ea probleme a căror natură și îndreptățire le cercetează făr a se preocupa câtuși de puțin de rezultatele la cari va ajunge. De aceea orice idee
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cum că moartea desăvârșită a intelectului nostru, aflîndu-se față cu posibilitatea infinită a eternității, dup-un interval nemăsurabil de lung, dar a cărui lungime e indiferentă, va reapărea iarăși cu aceleași funcțiuni și sub aceleași condiții - și-n aceasta consistă nemurirea sa. Căci, dacă ne-nchipuim eternitatea moartă ca o urnă de loterie în care stau închise toate formele vieții, e neapărat că în ea se va trage neapărat odată (și momentul acesta e indiferent, oricât de depărtat ar fi) numărul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ne mișcăm bat și cearcă a veni în viață toate posibilitățile de existență, toate aceste forme posibile, căci posibilitatea de-a exista în fața veciniciei e certitudinea, de-a exista. Dar dacă ceea ce e posibil pus în fața veciniciei e cert. DESPRE NEMURIREA SUFLETULUI ȘI A FORMEI INDIVIDUALE 2255 Este numărul formelor în natură mărginit sau nu? Aceasta e întrebarea principală care trebuiește rezolvată pentru a servi la soluțiunea curat silogistică a tezei de mai sus. De aceea vom trebui să recapitulăm în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
noastră, din ea va țâșni vin... căci frunțile stîncelor noastre [le] rod cînii! Și pe grumazii noștri s-apasă jugul de lemn al boului ce lucrează [ - ] [RAZA MÎNTUITOARE] 2259 Dacă raza ce lumină din ochii-ți asupra mea este raza nemurirei - arunc-o asupra ăstui popor tâmpit de nenorocire, ars de setea dreptății. [ADEVĂRATUL POPOR ROMÎNESC] 2264 Atât de multă plebe transdanubiană, neuropatică, pe deplin stricată moralicește și decăzută fizic se pretinde a fi popor românesc încît în adevăr credem timpul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
este putința de-a le esprima decât prin negațiuni. Prin urmare, ceea ce nu este inteligența* noastră, ceea ce nu este mișcare, ceea ce nu este materie este absolutul, este în sine încheiatul, este lipsa de ***, este ceea ce nu e nici moarte, nici nemurire, nici azi, nici mâni, nici etern, nici trecător, este ceea ce este. Și daca este în el știința noastră, precum în timpul absolut e anul nostru - de ce să nu fie atotștiința în el; și daca este în el spațiul nostru, precum spațiul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
minunile pe cari numărul l[e]-ar putea produce. Plecând din Grecia demagogic, el se-ntoarse din Egipet aristocratizat, plin de mister, religios, ascuns; ochii sufletului său erau uimiți de măreția lucrurilor văzute, el credea într-o ființă atotputernică, în nemurirea sufletului, în cabala numărului, în ideea ordinei fizice a universului, a ordinei morale dintre oameni. Ce văzuse cu toate acestea în Egipet? Poporul acela mare și înțelept, care-a trăit șapte mii de ani pe fața pământului, era un popor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
poporului egiptean stăteau două popoare pelasge*: tuscolellegii* greci și erani* - Marte și M***, Marte și-a ales partea practică, artele, apucăturile industriale, chițibușurile numai a vieței dintr-o zi, M*** și-a ales partea cea bună*: eternitatea substanței cosmice și nemurirea sufletului. Unii lași și speculanți, alții viteji și drepți, SFERA VALORILOR. FRUMUSEȚE, ARMONIE [FRUMUSEȚEA CA PROPORȚIE DE MIȘCĂRI] 2255 S-a zis de mult că frumusețea consistă în proporția de forme. Nimărui nu i-a venit în minte că consistă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
E VIAȚA?... "] 2255 Ce e viața? O sumă de puteri, c-o singură direcție de mișcare, împărțită printr-un timp care crește-n infinit deci S/v suma: vita. F[.... ]d o muiere, comunici direcția ta de mișcare în infinit. Nemurirea ta consistă în viața și siguranța, de procreațiune a copiilor tăi. Pămîntul? Indiferent. Poate fi un burete capilar. ["ECHILIBRUL MIȘCĂRII VITALE"] 2255 m / 1. s [plus] 1m/s = viață m /s - m/s = echilibrul mișcării vitale [SUME DE ENERGIE CHELTUITĂ
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
RASĂ DE PEZEVENCHI"] 2292 Ca un băiat de grec *** să nu crează în D-zeu nu e decât natural *? În ce poate [să crează] un băiat decrepit și fizic și moral? Ca un băiat de grec să nu crează în nemurirea sufletului nu e decât natural? În ce să crează un asemenea * venetic * de curte *, o asemenea canalie, o asemenea specie * a omenirii? Ca un băiat de grec să se-ngroape ca un câne fără lumânare și fără preot // nu e
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
culoare întîi (ca la 21 prin trei împărțeli) La 54 de cărți (ca sumă constantă) nu poate exista decât iarăși // o sumă constantă de combinațiuni, o rotațiune orcare *, care trebuie să se înceapă și să se sfârșească. - Teoria mea despre nemurirea sufletului. ["IDEEA MEA VIZIONARĂ... "] 2255 Ideea mea vizionară despre nemurirea sufletului. m = m / m m/m = m/2 [plus] m/3 [plus] m/4 [plus] m/5 [plus] m/6 [plus] m/7... = m/m dar acest m/m:. trebuie
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de cărți (ca sumă constantă) nu poate exista decât iarăși // o sumă constantă de combinațiuni, o rotațiune orcare *, care trebuie să se înceapă și să se sfârșească. - Teoria mea despre nemurirea sufletului. ["IDEEA MEA VIZIONARĂ... "] 2255 Ideea mea vizionară despre nemurirea sufletului. m = m / m m/m = m/2 [plus] m/3 [plus] m/4 [plus] m/5 [plus] m/6 [plus] m/7... = m/m dar acest m/m:. trebuie să se repete. Clișeu. {EminescuOpXV 401} [PROIECTE BIOGRAFICE] 2266 [1
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
urei Să se stingă astă ură în pieptul meu? Nu! Căci am închis-o cu brațele mele - ură imensă ca voința lui Napoleon. (p. 257) 31 2259, 14 v Daca raza ce lumina din ochi-ți asupra mea este raza nemurirei arunc-o asupra ăstui popor tâmpit de nenorocire - ars de setea dreptății. 1048 {EminescuOpXV 1049} {EminescuOpXV 1050} {EminescuOpXV 1051} {EminescuOpXV 1052} {EminescuOpXV 1053} Iute, iuțime nențeleasă, 10 Pămîntu-nvîrte-a lui comori; Ziua ca raiul luminoasă O schimbă noaptea cu fiori; Marea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sunt de stârpit. Pedepse târzie sunt ca doftorii târzii. [7] Cine face prea multe intrigi nu face nici una. Prea bat la ochi și râzi de urzitorul lor. [8] Oameni învățați se-nșală mai ades în judecata lor asupra oamenilor. Ocupați cu nemurirea, nu-și dau osteneala de-a cerceta interiorul omului. [9] Caracterul oamenilor e tipărit în fața lor. Toate pasiunile cauzează trăsuri deosebite în față. De durată lungă fiind, trăsurile rămân neșterse. [10] Tot ce-i cu putință se și-ntîmplă în cursul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vreo ceva dincolo de propriile capacități, sacrificând astfel în numele unui subiectivism radical toate certitudinile pe care tradiția metafizică, consacrată de autoritatea celor mai puternice inteligențe, le considera ca fiind necesare și inviolabile temeiuri ale demonstrării existenței lui Dumnezeu, ale spiritualității și nemuririi sufletului și ale realității obiective a lumii exterioare. Este nespus de trist că acest scepticism doctrinar adoptat dinafară și de sorginte protestantă, a putut să fie acceptat cu atâta deschidere într-o țară cunoscută pentru dragostea sa față de claritatea ideilor
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
în film, fiecare altfel, cu găselnițele cele mai abracadabrante (o mașină sexuală care poate avea orgasm, arhitecturi 266 fabuloase, expoziții și exhibiții) formează partea centrală și cea mai lungă a "Muntelui Sacru". Formația fiind completă, cei zece pornesc spre cucerirea nemuririi. Aici alegoria devine mult prea apăsată, generând un anticlimax destul de stânjenitor, dar necesar în economia filmului. Peisajul natural se substituie celui fabricat din scenele anterioare. False nemuriri sânt aglomerate într-un Panteon prin care cei zece (sau Cei Zece) trec
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai lungă a "Muntelui Sacru". Formația fiind completă, cei zece pornesc spre cucerirea nemuririi. Aici alegoria devine mult prea apăsată, generând un anticlimax destul de stânjenitor, dar necesar în economia filmului. Peisajul natural se substituie celui fabricat din scenele anterioare. False nemuriri sânt aglomerate într-un Panteon prin care cei zece (sau Cei Zece) trec cu dispreț. Sânt nemuririle "lumești", pe orizontală: celebritatea, gloria și celelalte deșertăciuni. Ascensiunea este adevărata Cale. în veșminte de anahoreți, rași în cap, cei zece trec prin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mult prea apăsată, generând un anticlimax destul de stânjenitor, dar necesar în economia filmului. Peisajul natural se substituie celui fabricat din scenele anterioare. False nemuriri sânt aglomerate într-un Panteon prin care cei zece (sau Cei Zece) trec cu dispreț. Sânt nemuririle "lumești", pe orizontală: celebritatea, gloria și celelalte deșertăciuni. Ascensiunea este adevărata Cale. în veșminte de anahoreți, rași în cap, cei zece trec prin experiențe paranormale, hiperestezice, generate de droguri vegetale. Cea mai cumplită e însă experiența morții. Deja purificați prin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
decaedru, se ivește deodată în fața lor, și Cei Zece se pregătesc de atac. Dar înțelepții care stau la masă se dovedesc niște manechine de cârpă, aruncate cu ușurință pe jos. Șezând în locul lor, personajele află de la maestru Marea Taină a nemuririi lor. Ei sânt eterni pentru că sânt personaje într-un film, pentru că nu aparțin realității perisabile, ci imaginarului nepieritor. Ca în "Noaptea 267 americană" sau în "E la nave va", imaginea cuprinde deodată platoul de filmare, cu toate instalațiile sale, deschizând
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
floare pământeană... Aici ne călăuzesc legi mai aspre decât ale voastre. De la legile Atlantidei putea oricine să se abată, dar de la acestea nu. - Ca și de la moarte, zise Auta. - Dacă tinerețe veșnică aveți, întrebă atunci Nefert, de ce n-aveți și nemurire? - Crezi că nu vrem? zâmbi Hor. Printre cei cinci străini era și o femeie. Gingășia ei nu se putea asemui cu a nici unei pământence, chiar dacă multe fete ale pământului o puteau întrece în frumusețe. Vorbea totdeauna rar, având multe griji
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu ce. Boala care se numește moarte e totuși cea mai grea dintre boli. Din ziua aceea Auta fu mai îngîndurat, mai puțin vorbăreț. Și numai o dată îi mărturisi lui Hor că dorința lui arzătoare ar fi dacă nu chiar nemurirea, măcar o viață foarte lungă, ca să poată vedea unde vor ajunge pământenii după câteva sute sau câteva mii de ani. - Dorința ta s-ar putea împlini, îi răspunse Hor. Să vedem ce vom avea de făcut pe pământ, și pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]